ICCJ. Decizia nr. 6238/2007. Civil
| Comentarii |
|
Prin dispoziția nr. 890 din 2 noiembrie 2005, emisă de primarul municipiului Alba-Iulia a fost respinsă notificarea înregistrată de petenții L.D. și L.A., care au solicitat acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul înscris în C.F. nr. 3712 Alba Iulia, nr. top 2946/1, constatându-se că notificarea a fost depusă tardiv.
Contestația formulată de petenți împotriva dispoziției primarului a fost respinsă, prin sentința nr. 498 din 3 mai 2006, pronunțată de Tribunalul Alba, secția civilă.
Apelul declarat de contestatori împotriva sentinței tribunalului a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 297/A din 20 octombrie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secția civilă.
împotriva susmenționatei decizii au declarat recurs contestatorii încadrându-l în prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. și susținând, în esență că nu au primit despăgubiri pentru imobilul expropriat, că la numeroasele solicitări, li s-a răspuns că terenul nu face obiectul Legii nr. 18/1991, motiv pentru care au formulat notificarea ce formează obiectul prezentei cauze, după apariția Legii nr. 247/2005, că destinația terenului a fost schimbată abuziv și că, prin Legea nr. 247/2005 au fost repuși în termenul de formulare a notificării.
Recursul este nefondat.
Conform art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, persoana îndreptățită va notifica, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a legii, 14 februarie 2001, persoana juridică deținătoare, iar potrivit alin. (5) al aceluiași articol, nerespectarea acestui termen atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.
Acest termen de decădere a fost prelungit succesiv, prin O.U.G. nr. 109/2001 și 145/2001, cu încă 6 luni, deci până la data de 14 februarie 2002.
Or, contestatorii au înregistrat notificarea la executorul judecătoresc la data de 16 septembrie 2005, cu mult după expirarea termenului legal.
Prin Titlul I al Legii nr. 247/2005, privitor la modificarea și completarea Legii nr. 10/2001, nu a fost prevăzută repunerea în termenul de depunere a notificărilor, cum eronat susțin contestatorii.
Cum motivul respingerii contestației l-a constituit nedepunerea notificării în termenul legal, devine inutilă analizarea criticilor ce vizează fondul litigiului.
în consecință, recursul a fost respins, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6249/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6245/2007. Civil → |
|---|
