ICCJ. Decizia nr. 6287/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6287
Dosar nr. 5428/40/200.
Şedinţa publică din 3 octombrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 7 noiembrie 2006 pe rolul Tribunalului Botoşani, secţia civilă, reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte a solicitat instanţei să dispună restrângerea dreptului pârâtei A.M. la liberă circulaţie în statele Uniunii Europene pentru o perioadă de cel mult trei ani, cu motivarea că pârâta a fost returnată din Italia la data de 15 septembrie 2006, în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această ţară, ratificat prin Legea nr. 173/1997, fiind astfel aplicabile dispoziţiile art. 38 lit. a), şi ale art. 52 din Legea nr. 248/2005.
Tribunalul, prin sentinţa nr. 1702 din 6 decembrie 2006, a respins cererea ca nefondată.
Sentinţa a rămas definitivă prin respingerea ca nefondat a apelului declarat de reclamantă, potrivit deciziei nr. 102 din 3 aprilie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia civilă.
Pentru a adopta această soluţie, instanţele anterioare au reţinut că pârâta A.M. a depus la dosar hotărârea judecătorească de anulare a decretului de expulzare din Italia, precum şi a tuturor actelor subsecvente, ce au stat la baza aplicării efective a acordului de readmisie ratificat de România prin Legea nr. 173/1997.
În condiţiile în care autorităţile italiene competente au constatat că şederea pârâtei A.M. pe teritoriul Italiei a fost legală, încât măsura expulzării acesteia şi a aplicării acordului de readmisie apare ca fără nici un suport legal, instanţele au conchis că ipoteza art. 38 lit. a), din Legea nr. 248/2005 nu este îndeplinită.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs apelanta reclamantă Direcţia Generală de Paşapoarte.
În motivarea cererii de recurs este reiterată situaţia de fapt, returnarea pârâtei din Italia în baza acordului de readmisie încheiat de România cu această ţară, susţinându-se că pârâta ar fi recunoscut că ar fi fost returnată pentru nerespectarea condiţiilor de intrare şi de şedere în Italia, că autorităţile române nu au competenţa de a cerceta şi a se pronunţa asupra legalităţii şi temeiniciei actului de returnare săvârşit de autorităţile străine, ci doar de a lua act de această măsură şi de a pune în executare prevederile corespunzătoare din legislaţia naţională, respectiv dispoziţiile art. 38 din Legea nr. 248/2005.
Recurenta mai afirmă că „susţinerile instanţei de apel referitoare la aplicabilitatea Directivei 2004/38/CE sunt nefondate".
Recursul este nefondat, criticile prezentate încadrabile în cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. fiind formulate de circumstanţă, fără legătură cu considerentele în raport cu care instanţele anterioare au respins demersul în justiţie al reclamantei.
Contrar afirmaţiei recurentei, în speţă, nu autoritatea judecătorească naţională a cenzurat legalitatea şi temeinicia actului de returnare, ci doar a constatat, urmare a evaluării probatoriului administrat, că decretul de expulzare privind pe pârâta A.M., emis de Prefectul Provinciei Savona, Italia, la data de 15 septembrie 2006, în baza căruia aceasta a fost returnată în România la aceeaşi dată, a fost anulat la 29 noiembrie 2006 de autoritatea competentă din Italia, judecătorul de pace din Savona, în cadrul recursului exercitat de A.M., cu consecinţa recunoaşterii dreptului pârâtei de a circula liber în această ţară şi a neîndeplinirii cerinţelor prevăzute de art. 38 din Legea nr. 248/2005 pentru adoptarea soluţiei preconizate de reclamantă.
Trimiterea făcută de recurentă la pretinsa referire a instanţei de apel la aplicabilitatea Directivei nr. 2004/38/CE nu are corespondent în considerentele deciziei recurate, situaţie în care Curtea constată inutilă analiza pe fond a acestei critici.
Pentru considerentele prezentate, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Direcţia Generală de Paşapoarte din Ministerul Internelor şi Reformei Administrative împotriva deciziei nr. 102 din 3 aprilie 2007 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6291/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6257/2007. Civil → |
|---|
