ICCJ. Decizia nr. 6257/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6257
Dosar nr. 6226/111/200.
Şedinţa publică din 2 octombrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea formulată la 29 septembrie 2006, Direcţia Generală de Paşapoarte din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, a solicitat instanţei, în baza dispoziţiilor art. 38, art. 39 şi art. 52 din Legea nr. 248/2005, restrângerea exercitării dreptului la libera circulaţie în statele Uniunii Europene pentru S.I., returnat din Italia la data de 1 iunie 2006, în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această ţară, ratificat prin Legea nr. 173/1997.
Investit cu soluţionarea litigiului, Tribunalul Bihor, secţia civilă, prin sentinţa nr. 181/C din 13 februarie 2007, a respins cererea reţinând în esenţă că de la data aderării României la Uniunea Europeană respectiv de la 1 ianuarie 2007, exercitarea liberei circulaţii pe teritoriul statelor membre, la care se referă şi Convenţia Europeană a drepturilor omului, nu poate face obiectul altor restrângeri decât cele care privesc securitatea, siguranţa şi ordinea publică.
Soluţia a fost menţinută de Curtea de Apel Oradea, secţia civilă mixtă, care, prin Decizia nr. 127 din 19 aprilie 2007, a respins ca nefondat recursul reclamantei.
În cauză a declarat recurs în termen legal Direcţia Generală de Paşapoarte care susţine în esenţă, că acţiunea a fost greşit respinsă întrucât România a negociat prin Tratatul de Aderare, ratificat prin Legea nr. 157 din 24 mai 2005 o perioadă de tranziţie de 2 până la 7 ani, începând cu 1 ianuarie 2007 la capitolul privind libera circulaţie a persoanelor, astfel că unele state membre pot continua să aplice restricţii pentru cetăţenii noilor state, o perioadă de 2 ani după aderare, cât va dura tranziţia pentru implementarea acquis-lui comunitar.
Recursul se priveşte ca nefondat, urmând a fi respins, în considerarea argumentelor ce succed.
Potrivit art. 4-6 din Directiva nr. 38 din 29 aprilie 2004 a Parlamentului European şi Consiliului Uniunii Europene, cetăţenii acestei uniuni (prin urmare şi cetăţenii români, cu începere de la 1 ianuarie 2007) au dreptul de a intra, de a rămâne timp de 3 luni şi de a ieşi de pe teritoriul altui stat membru, fără nici o condiţionare sau formalitate, alta decât aceea de a deţine o carte de identitate sau un paşaport.
În baza art. 27-33 din aceeaşi Directivă cetăţenilor Uniunii Europene li se poate restricţiona dreptul la libera circulaţie şi de rezidenţă pe teritoriul unui stat membru numai pentru motive de ordine, securitate sau sănătate publică, de regulă în modalităţile refuzului de a acorda dreptul de intrare sau a expulzării, aplicate de statul afectat.
Aceste norme au fost transpuse, de altfel în legislaţia internă prin OUG nr. 102/2005 privind libera circulaţie pe teritoriul României a cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European.
Textul art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2006, prin care se stipulează o modalitate suplimentară de restrângere a dreptului la libera circulaţie, în cazul returnării unui cetăţean român în temeiul unui acord de readmisie are un caracter discriminatoriu în raport de regimul de care beneficiază ceilalţi cetăţeni ai Uniunii Europene şi se situează în afara ipotezelor strict şi limitativ prevăzute prin dispoziţiile art. 27 din Directiva nr. 38 din 29 aprilie 2004, devenită aplicabilă în baza art. 20 alin. (2) din Constituţie.
Cum legislaţia comunitară, prioritară în speţă, nu permite restricţionarea dreptului discutat decât în condiţiile art. 27 din Directivă, excluzând raţiuni de ordin economic, de imagine ori cu caracter preventiv şi cum simpla neîndeplinire de către pârât a formalităţilor privind intrarea ori şederea în Italia, neînsoţită de alte probe nu constituie, în sine, o conduită de natură să afecteze ordinea şi securitatea publică a acestui stat, soluţia respingerii cererii se justifică.
Aşa fiind, recursul urmează a se respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Direcţia Generală de Paşapoarte împotriva deciziei nr. 127/A din 19 aprilie 2007 a Curţii de Apel Oradea, secţia civilă mixtă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 2 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6287/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6261/2007. Civil → |
|---|
