ICCJ. Decizia nr. 6292/2007. Civil
| Comentarii |
|
Constatând că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr. 7966/2006, reclamanții N.C. și B.N.R. au solicitat, în contradictoriu cu Primăria Potlogi, anularea dispoziției nr. 1572 din 24 noiembrie 2005, prin care a fost respinsă notificarea formulată în condițiile Legii nr. 10/2001, privind restituirea imobilului, casă și teren, situat în comuna Potlogi, sat Românești.
în motivele de fapt ale cererii s-a arătat că dispoziția este nelegală întrucât reclamanții au făcut dovada dreptului de proprietate al autorului lor prin actele depuse, situație în care se impunea admiterea notificării.
Tribunalul Dâmbovița a pronunțat sentința civilă nr. 1158 din 13 septembrie 2006, prin care a admis acțiunea și a constatat că reclamanții sunt îndreptățiți la restituirea în natură a imobilului (casă și teren în suprafață de 1000 mp) situate în comuna Potlogi, sat Românești, reținând incidența dispozițiilor art. 16 și art. 18 din Legea nr. 10/2001.
S-a constatat totodată că, potrivit probelor administrate, reclamanții au făcut dovada dreptului de proprietate al autorului lor, G.Z., asupra imobilului a cărui restituire a fost cerută, precum și dovada calității de moștenitori și deci, de persoane îndreptățite la reparații în sensul Legii nr. 10/2001.
împotriva sentinței a declarat apel Primăria comunei Potlogi, care a susținut caracterul nelegal al soluției întrucât, fără a administra probe din care să rezulte dreptul de proprietate al autorului reclamanților, a admis acțiunea acestora, înlăturând nemotivat susținerile potrivit cărora bunul respectiv este unul nou, prin transformările aduse de Consiliul local Potlogi, el fiind reamenajat și având destinația de centru educativ și de promovare a sănătății.
S-a pretins de asemenea, că a fost chemată în judecată o persoană juridică inexistentă, Primăria comunei Potlogi, aceasta nefiind subiect de drept.
Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, a pronunțat decizia nr. 429 din 11 decembrie 2006, prin care a respins apelul ca nefondat.
Potrivit considerentelor deciziei, s-a reținut că reclamanții au făcut dovada calității de persoane îndreptățite în sensul art. 3 și art. 4 din Legea nr. 10/2001.
Astfel, actele depuse la dosar atestă deținerea proprietății de către autorul reclamanților, respectiv, fișa tehnică a imobilului (ce cuprinde o descriere amănunțită a construcției și proveniența acesteia, ca reprezentând donație de la numitul Z.G.), faptul că autorul petenților desfășura activitate de comerciant în locuința personală situată în comuna Românești.
înscrisurile au fost coroborate cu declarații de martori pe baza cărora s-a tras concluzia că imobilul deținut în proprietate de autorul reclamanților a fost alcătuit din construcție, împreună cu terenul aferent de 1000 mp, bunuri preluate abuziv de către stat și aflate în prezent în deținerea Primăriei Potlogi.
în ce privește solicitare apelantei, de efectuare a unei expertize care să stabilească faptul că imobilul reprezintă o construcție nouă, ca urmare a îmbunătățirilor aduse, s-a apreciat că cererea nu prezintă utilitate în dezlegarea pricinii, întrucât dispoziția de respingere a notificării s-a realizat pe considerentul că petenții nu și-ar fi dovedit dreptul de proprietate.
De asemenea, în condițiile în care la prima instanță pârâta nu a administrat niciun fel de probe în apărare, s-a considerat că solicitarea acesteia referitoare la expertiză apare ca o cerere nouă în apel, prin invocarea unui alt argument, de natură să schimbe temeiul dispoziției atacate.
Referitor la calitatea procesuală a Primăriei, excepția invocată a fost respinsă, întrucât, față de H.G. nr. 498/2003, de aplicare a Legii nr. 10/2001, aceasta este entitate deținătoare.
Decizia a fost atacată cu recurs de către apelanta-pârâtă, care a formulat critici sub următoarele aspecte:
- Aprecierea asupra calității procesuale a Primăriei s-a făcut în mod greșit, față de dispozițiile art. 91 din Legea nr. 215/2001, potrivit cărora primăria nu este decât o structură funcțională, fără personalitate juridică, iar imobilul în cauză aparține domeniului public al unității administrativ-teritoriale a comunei Potlogi.
- Instanțele s-au rezumat în mod greșit la cenzurarea dispoziției numai sub aspectul calității de moștenitori și dovedirii dreptului de proprietate.
Pentru dezlegarea pricinii era necesară administrarea unor probe care să demonstreze, așa cum s-a susținut, că la imobilul inițial s-au adăugat suprafețe construite și că cel rezultat este unul nou.
în drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.
Intimații-reclamanți au formulat întâmpinare prin care au cerut respingerea recursului întrucât decizia are fundament legal, ceea ce exclude aplicabilitatea art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar în privința motivului reglementat de art. 304 pct. 10 C. proc. civ., nu sunt întrunite cerințele textului de lege.
Examinând criticile formulate, înalta Curte constată următoarele:
- în ce privește cadrul procesual, împrejurarea că primăriei i-a fost recunoscută calitatea de parte, nu se poate constitui într-un aspect de nelegalitate, astfel cum se pretinde.
Recurenta invocă în sprijinul poziției sale dispozițiile art. 91 din Legea nr. 215/2001, ignorând însă, existența unei reglementări speciale în materie, respectiv, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 (în forma existentă la data emiterii dispoziției), potrivit căreia "în cazul primăriilor, restituirea în natură sau prin echivalent se face prin dispoziția motivată a primarilor".
Or, în raportul dintre o normă generală, cum este cea reprezentată de art. 91 din Legea nr. 215/2001 și cea specială [art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001] are prioritate norma specială, potrivit principiului specialia generalibus derogant.
- Criticile recurentei sunt însă întemeiate sub aspectul nedeterminării situației juridice a imobilului.
Astfel, formulând apărările în proces, pârâta a susținut că imobilul a cărui retrocedare s-a cerut este unul nou, ca urmare a modificărilor și îmbunătățirilor ce i-au fost aduse, iar lămurirea acestui aspect impunea efectuarea unei expertize.
Criticii din apel potrivit căreia în absența administrării acestei probe nu putea fi lămurită situația juridică a bunului, instanța i-a răspuns în mod greșit, prin aceea că solicitarea unei expertize se constituie într-o cerere nouă în apel.
Aprecierea este greșită întrucât formularea probatoriului nu poate reprezenta o cerere nouă în sensul dispozițiilor art. 294 alin. (1) C. proc. civ., care au în vedere cererile în înțelesul de pretenții concrete asupra cărora instanța să se pronunțe.
Mai mult, faza devolutivă a apelului permite refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanță [art. 295 alin. (2) C. proc. civ.], în vederea corectei determinări a situației de fapt.
în speță, completarea probatoriului se impunea cu atât mai mult cu cât în fața primei instanțe s-a pus în discuție necesitatea efectuării unei expertize (fila 45, fond), proba fiind "prorogată" după administrarea probei testimoniale, pentru ca ulterior instanța să nu se mai pronunțe asupra ei.
Considerentul potrivit căruia s-ar tinde prin administrarea acestui mijloc de probă la modificarea temeiul pentru care a fost respinsă notificarea este de asemenea, incorect.
Instanța a fost învestită cu verificarea legalității dispoziției prin care s-a respins cererea de restituire a unui imobil.
Or, cenzurarea legalității și stabilirea naturii măsurilor reparatorii nu se pot realiza fără determinarea situației juridice a bunului.
Pe aspectul relevant și invocat în speță, prevederile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 exclud de la restituirea în natură, propunând acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, imobilele, construcții, cărora le-au fost adăugate, pe orizontală și/sau verticală, în raport cu forma inițială, noi corpuri a căror arie desfășurată însumează peste 100% din aria desfășurată inițial.
în virtutea plenitudinii sale de jurisdicție, instanța are obligația să determine, după ce stabilește existența calității de persoană îndreptățită, felul măsurilor reparatorii, iar aceasta nu se poate realiza ignorându-se situația juridică a bunului.
Neprocedând la administrarea probatoriului solicitat, instanța de apel a nesocotit dispozițiile art. 295 alin. (2) C. proc. civ. și a aplicat greșit art. 294 alin. (1) C. proc. civ., considerând că cererea de efectuare a expertizei se constituie într-o cerere nouă în apel.
De asemenea, ca urmare a neadministrării probei cu expertiză, situația de fapt nu a fost lămurită, ceea ce pune în imposibilitate instanța de recurs de a verifica aplicarea corectă a legii materiale.
în consecință, văzând dispozițiile art. 314 cu referire la art. 313 C. proc. civ., înalta Curte a admis recursul, a casat decizia atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.
La reluarea judecății se va avea în vedere completarea probatoriului (prin efectuarea unei expertize), corespunzător motivului de apel referitor la pretinsele îmbunătățiri și modificări aduse imobilului, de natură să-l transforme pe acesta într-unul nou.
Vor fi avute în vedere de asemenea și celelalte probe administrate în cauză (planșe foto, fila 39, fond), precum și orice alte mijloace de probă pe care instanța le apreciază ca fiind necesare, în condițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., pentru lămurirea împrejurărilor de fapt ale pricinii.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6197/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6297/2007. Civil → |
|---|
