ICCJ. Decizia nr. 6431/2007. Civil. Partaj judiciar. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6431
Dosar nr. 140/42/2007
Şedinţa publică din 5 octombrie 200.
Asupra cererii de revizuire de faţă.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, rezultă următoarele:
În temeiul art. 322 pct. 2 şi 7 C. proc. civ., I.M. a solicitat Curţii de Apel Ploieşti revizuirea deciziei civile nr. 1193 din 26 septembrie 2006 a Curţii de Apel Ploieşti, motivat de faptul că aceasta este potrivnică sentinţei civile nr. 886 din 21 august 2002 a Judecătoriei Răcari, deoarece prin sentinţă îi sunt acordate construcţiile anexe, potrivit planului prezentat de expert, în timp ce prin decizie este obligat să le demoleze.
De asemenea revizuentul arată că prin Decizia civilă nr. 177 din 17 aprilie 2006 pronunţată în apel, Tribunalul Dâmboviţa a schimbat varianta de lotizare a bunurilor succesorale, fără a soluţiona problema drumului de acces de 217 mp pe care se găsesc construcţiile şi fără a avea în vedere că terenul de 400 mp acordat lui D.G. în varianta I-a de lotizare este intravilan, cu acces la drumul public, aflat în continuarea lotului de 2500 mp teren în extravilan.
Prin Decizia nr. 24 din 11 ianuarie 2007, Curtea de Apel Ploieşti a disjuns cererea de revizuire fondată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 de aceea întemeiată pe art. 322 pct. 2, pe care a respins-o ca inadmisibilă.
În şedinţa publică din 15 februarie 2007, Curtea de Apel Ploieşti a pus în discuţia părţilor excepţia de necompetenţă materială a instanţei faţă de prevederile art. 323 alin. (2) C. proc. civ., care statuează că cererea de revizuire fondată pe dispoziţiunile art. 322 pct. 7 se îndreaptă la instanţa mai mare în grad, faţă de instanţele care au pronunţat hotărârile potrivnice.
Ca urmare, prin Decizia nr. 187 din 15 februarie 2007 Curtea de Apel Ploieşti admiţând excepţia de necompetenţă materială, şi-a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În considerentele deciziei de declinare s-a ţinut seama că hotărârile potrivnice sunt sentinţa nr. 886 din 20 august 2002 pronunţată de Judecătoria Răcari şi Decizia nr. 1193 din 20 septembrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, iar instanţa mai mare în grad acelora care au pronunţat hotărârile potrivnice este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Cauza a fost înregistrată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la data de 6 martie 2007 formându-se dosarul nr. 140/42/2007.
Procedându-se la examinarea celor două hotărâri, despre care revizuentul I.M.I. pretinde că sunt potrivnice, se constată că acesta a înfrânt prevederile art. 324 alin. (1) care statuează că termenul de revizuire este de o lună şi se socoteşte în cazurile prevăzute de art. 322 alin. (1), pct. 1 şi 2 C. proc. civ. de la comunicarea hotărârilor definitive, iar când hotărârile au fost date de instanţele de recurs după evocarea fondului, de la pronunţare.
Faptul că textul reglementează momente diferite de la care înţelege să curgă termenul de revizuire, nu contravine prevederilor constituţionale privind accesul liber la justiţie, iar faptul că hotărârea irevocabilă nu se comunică părţilor, nu poate justifica un tratament diferit în privinţa căilor de atac, sub aspectul termenului de exercitare a acestora.
Art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. nu a stabilit un tratament discriminatoriu, ci un regim legal diferit impus de existenţa unor situaţii procesuale diferite. În aceste condiţii, părţilor nu li se încalcă accesul liber la justiţie, atâta vreme cât pot sesiza instanţele judecătoreşti în termenul legal cu cererea de revizuire şi nici dreptul la apărare prevăzut de art. 24 din Constituţie, căci insuficienta pricepere sau diligenţă a acestora nu poate fi imputabilă reglementărilor legale.
Dimpotrivă, obligaţia părţilor de a-şi exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor legale reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanelor la judecarea procesului în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, prevăzut de art. 6 din Convenţia Europeană a drepturilor omului.
În raport de aceste considerente, apărările pe care revizuentul şi le-a făcut în concluziile scrise depuse la dosar, faţă de excepţia de tardivitate, invocată din oficiu de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sunt neavenite.
În speţă, revizuentul a încălcat prevederile art. 324 C. proc. civ., deoarece a formulat cererea de revizuire a deciziei nr. 1193 pronunţată la 20 septembrie 2006 de către Curtea de Apel Ploieşti, de-abia la data de 2 noiembrie 2006, cu depăşirea termenului de o lună prevăzut de textul procedural.
În considerarea celor arătate, cererea de revizuire va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire formulată de I.M.I. împotriva deciziei civile nr. 1193 din 20 septembrie 2006 a Curţii de Apel Ploieşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6500/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 642/2007. Civil → |
|---|
