ICCJ. Decizia nr. 6615/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6615
Dosar nr. 1516/1/2007
Şedinţa publică din 12 octombrie 2007
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 2 iunie 2005 şi completată ulterior reclamantul S.T. a chemat în judecată pe pârâţii Primăria municipiului Braşov, Prefectura judeţului Braşov, municipiul Braşov şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să anuleze dispoziţia nr. 2833 din 14 mai 2005 emisă de primarul municipiului Braşov şi să-i recunoască reclamantului dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 315,28 mp înscris în C.F. nr. 24575 Braşov, precum şi dreptul la despăgubiri în temeiul Legii nr. 10/2001; în subsidiar, să fie obligaţi pârâţii la plata sumei de 31 528 Euro despăgubiri pentru imobilul expropriat.
Prin sentinţa civilă nr. 43 din 17 martie 2006 Tribunalul Braşov, secţia civilă, a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor şi inadmisibilităţii acţiunii, a admis excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a Primăriei municipiului Braşov şi a respins acţiunea reclamantului pe cale de excepţie faţă de această pârâtă şi pe fond faţă de ceilalţi pârâţi.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut următoarele:
Imobilul în litigiu a fost dobândit prin vânzare-cumpărare de S.I. şi S.M. la data de 21 decembrie 1939, fiind întabulat în C.F. nr. 24575 Braşov, nr. top 7261/1/C/1/100.
S.M. a formulat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001, notificare ce a fost înaintată de municipiul Braşov Prefecturii judeţului Braşov, care, la rândul său a retrimis-o municipiului, acesta din urmă respingând-o prin dispoziţia nr. 2833 din 24 mai 2005.
La data de 17 decembrie 2003 a decedat S.M., moştenitorul acesteia fiind reclamantul S.T.
Tribunalul a considerat neîntemeiate pretenţiile reclamantului, formulate în baza Legii nr. 10/2001, cu motivarea că acesta nu a făcut dovada că imobilul ar fi fost preluat de stat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
Câtă vreme imobilul apare întabulat în C.F. pe numele autorilor reclamantului, acest fapt creează o prezumţie legală de proprietate în favoarea acestora în temeiul art. 32 din Decretul-lege nr. 115/1938.
În atare situaţie, reclamantul poate promova o acţiune în revendicare în condiţiile dreptului comun, în cazul în care i-a fost uzurpat numai unul din atributele dreptului de proprietate, respectiv posesia.
Prin Decizia civilă nr. 238 din 2 noiembrie 2006 Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice împotriva sentinţei, a admis apelul declarat de reclamant, a desfiinţat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare la acelaşi tribunal.
Pentru a decide astfel, curtea de apel a avut în vedere următoarele:
Este real că preluarea unui imobil de către stat nu se prezumă, ci trebuie dovedită, dar, în conformitate cu dispoziţiile art. 1 lit. e) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, în cazul în care nu se poate face dovada formală a preluării imobilului, iar acesta se găseşte în patrimoniul statului, se instituie o prezumţie relativă de preluare abuzivă.
Din actele dosarului rezultă că terenul în litigiu face parte dintr-o suprafaţă ocupată actualmente de blocuri, iar potrivit art. 26 din Decretul nr. 115/1938 există şi excepţii de la principiul inscripţiunii, drepturile reale dovedindu-se şi fără înscriere în caz de expropriere, ceea ce face ca hotărârea primei instanţe să fie nelegală.
În ceea ce priveşte apelul pârâtului, acesta a fost privit ca nefondat, deoarece conform notificării aflate la dosar, dreptul de opţiune al reclamantului îmbracă forma titlurilor de valoare nominală, ceea ce atrage aplicarea art. 31 pct. 1 din Legea nr. 10/2001.
Împotriva deciziei au declarat recurs pârâţii municipiul Braşov prin primar şi Ministerul Finanţelor Publice reprezentat de D.G.F.P. Braşov.
1.Pârâtul municipiul Braşov, fără a încadra în drept criticile formulate, reia considerentele hotărârii primei instanţe şi susţine că în cauză nu s-a făcut dovada preluării imobilului de către stat, exceptând afirmaţia că terenul face parte dintr-o suprafaţă ocupată actualmente de blocuri.
În atare situaţie, corect a stabilit prima instanţă că reclamantul are posibilitatea promovării unei acţiuni întemeiate pe dreptul comun, nefiind aplicabile dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
2.Pârâtul Ministerul Finanţelor Publice invocă lipsa calităţii procesuale pasive, faţă de petitele cererii de chemare în judecată, care nu au fost avute în vedere de instanţă.
Astfel, pârâtul nu este emitentul dispoziţiei atacate, iar prevederile Legii nr. 10/2001 nu-i conferă calitatea de a achita despăgubiri băneşti.
Deşi reclamantul solicită plata unei sume de bani, ca fiind contravaloarea imobilului, acesta nu a respectat dispoziţiile legii speciale în materie, de care reclamantul a înţeles să uzeze.
Ambii recurenţi solicită admiterea recursurilor şi modificarea deciziei curţii de apel.
Intimatul-reclamant a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursurilor ca nefondate.
Recursurile vor fi respinse, pentru următoarele considerente:
1.Critica de nelegalitate potrivit căreia imobilul în litigiu nu ar intra în câmpul de aplicare al Legii nr. 10/2001 este nefondată, ceea ce face ca art. 304 pct. 9 C. proc. civ. să nu fie incident în cauză.
Astfel, s-a reţinut, ca situaţie de fapt, că terenul în suprafaţă de 315, 28 mp intabulat în C.F. nr. 24575 Braşov a fost dobândit în proprietate de autorii reclamantului şi că actualmente este ocupat de blocuri de locuinţe.
De asemenea, s-a reţinut că în caz de expropriere dreptul real astfel dobândit se dovedeşte fără înscriere în C.F., conform art. 26 din Decretul nr. 115/1938.
În atare situaţie, faptul că imobilul în litigiu nu apare înscris în C.F. pe numele Statului Român nu poate conduce de plano la concluzia că acesta nu a fost preluat de stat.
Indiferent că preluarea s-a făcut în baza unui act de expropriere sau fără niciun titlu, ca preluare de fapt, devin aplicabile dispoziţiile Legii nr. 10/2001, ca act normativ reparator pentru toate imobilele trecute abuziv în proprietatea statului în perioada regimului comunist.
Nici în recurs pârâtul nu pretinde că imobilul ar fi intrat în proprietatea statului într-un mod care să nu poată fi considerat abuziv din perspectiva art. 2 al Legii nr. 10/2001 ori în afara perioadei de referinţă a legii speciale de reparaţie, motiv pentru care concluzia curţii de apel, în sensul că imobilul intră în câmpul de aplicare al acesteia este legală.
2.În ce priveşte calitatea procesuală pasivă a Ministerului Finanţelor Publice, aceasta nu a fost recunoscută de curtea de apel în virtutea faptului că acesta ar fi emitentul dispoziţiei contestate, critica recurentului pe acest aspect neavând legătură cu considerentele deciziei atacate.
Curtea de apel a reţinut că, faţă de măsurile reparatorii solicitate de reclamant, acesta trebuie să participe la judecată în temeiul art. 31 din Legea nr. 10/2001, în forma în vigoare la data formulării acţiunii.
Într-adevăr, textul legal invocat prevedea că dacă persoana optează pentru titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, va fi citat în cauză şi Ministerul Finanţelor Publice.
În plus, art. 33 alin. (29 prevedea, de asemenea, că măsurile reparatorii prin echivalent se stabilesc prin dispoziţie motivată a primarului, cu avizul organelor teritoriale ale Ministerului Finanţelor Publice, devenit actualmente Ministerul Economiei şi Finanţelor.
Cum reclamantul a solicitat constant măsuri reparatorii prin echivalent şi stabilirea cuantumului acestora, corect s-a decis menţinerea în cauză a ministerului de resort.
Pentru aceste motive, ambele recursuri vor fi respinse în temeiul art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâţii Ministerul Economiei şi Finanţelor prin D.G.F.P. Braşov şi municipiul Braşov prin Primar împotriva deciziei nr. 238 Ap/2.11.2006 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6715/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6599/2007. Civil → |
|---|
