ICCJ. Decizia nr. 6715/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6715
Dosar nr. 2265/85/200.
Şedinţa publică din 16 octombrie 2007
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu, secţia civilă, la 14 iunie 2006 reclamantul G.N.B. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta SC S.O.S. SA, pronunţarea unei hotărâri prin care să oblige pârâta să emită o decizie/dispoziţie motivată asupra notificării formulate de reclamant cu privire la restituirea în natură a imobilului înscris în C.F. 2870 Ocna Sibiului, nr. top. 690. A solicitat, de asemenea, obligarea pârâtei la daune cominatorii de 100 lei/zi de întârziere, de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la emiterea deciziei/dispoziţiei motivate.
În motivarea cererii de chemare în judecată s-a arătat că reclamantul, împreună cu P.E. şi G.D., sunt moştenitorii lui B.D. şi M.M., al căror imobil a fost naţionalizat abuziv prin Decretul nr. 92/1950.
Prin Dispoziţia nr. 151 din 17 iulie 2002, primarul oraşului Ocna Sibiului a respins notificarea adresată de moştenitorii susmenţionaţi, indicând ca adevărat deţinător al imobilului pe pârâta SC S.O.S. SA
Prin sentinţa civilă nr. 1553 din 11 decembrie 2006 Tribunalul Sibiu, secţia civilă, a respins acţiunea pentru lipsa calităţii procesuale active.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă fără putinţă de tăgadă că proprietarii tabulari ai imobilului în litigiu au fost B.D. şi M.M. Prin certificatul de moştenitor depus la dosarul cauzei, reclamantul nu face dovada calităţii de moştenitor după proprietarii imobilului. Prin acţiunea ce a constituit obiectul dosarului 6274/2002 al Judecătoriei Sibiu reclamantul a solicitat constatarea calităţii de moştenitor după defunctul B.D. şi alţii, dar nu a făcut dovada constatării calităţii de moştenitor printr-o hotărâre definitivă şi irevocabilă.
Pe fondul cauzei s-a reţinut, faţă de situaţia juridică a imobilului, că acţiunea este neîntemeiată întrucât litigiului îi sunt incidente dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 10/2001.
Apelul exercitat de reclamant împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 91A din 28 februarie 2007 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
În considerentele hotărârii sale instanţa de apel a arătat că în mod temeinic prima instanţă a reţinut că reclamantul nu a făcut dovada calităţii de moştenitor după proprietarul de C.F. B.D. şi soţia sa M.M. Faptul că intimata, în baza art. 27 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, s-a pronunţat că pentru imobilele evidenţiate în patrimoniul acelei societăţi comerciale privatizate, măsurile reparatorii prin echivalent se propun de către instituţia publică care a efectuat privatizarea, nu înseamnă că implicit i-a recunoscut calitatea de persoană îndreptăţită.
Pe fondul cauzei, în mod temeinic s-a constatat în conformitate cu practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, că intimata este o societate comercială, alta decât cele prevăzute de art. 21 alin. (1) şi (2), iar în situaţia persoanelor îndreptăţite acestea au dreptul la despăgubiri în condiţiile legii speciale, corespunzător valorii de piaţă a imobilelor solicitate.
Împotriva acestei hotărâri apelantul a declarat recurs critica, motivată în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 7-9 C. proc. civ., vizând următoarele aspecte:
În mod greşit instanţele de fond au considerat că reclamantul nu a făcut dovada calităţii de moştenitor al proprietarilor tabulari întrucât la notificarea înaintată, atât Consiliului Local Ocna Sibiului cât şi la SC S.O.S. SA, au fost anexate acte de stare civilă şi certificat de moştenitor.
Nici aprecierile făcute asupra fondului cauzei nu sunt legale. Chiar dacă intimata a insinuat că ar fi răspuns asupra notificării nr. 187 din 5 august 2002 prin Decizia nr. 146 din 29 decembrie 2005, aceasta nu a fost comunicată reclamantului.
În etapa recursului, în condiţiile art. 305 C. proc. civ., recurentul a administrat proba cu înscrisuri fiind depuse, în copie certificată, acte de stare civilă şi certificatul de moştenitor nr. 85 din 25 septembrie 2007.
Analizând hotărârea atacată, în limitele criticii formulate prin motivele de recurs şi în raport de dovezile administrate în toate etapele procesuale, Înalta Curte a apreciat că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Este necontestat, şi nu o fac nici instanţele de fond, faptul că imobilul în litigiu a aparţinut în proprietate lui B.D. şi M.M. şi a fost preluat de stat în temeiul Decretului nr. 92/1950.
Prin certificatul de calitate de moştenitor depus în etapa recursului, s-a dovedit că reclamantul este nepotul foştilor proprietari şi că are calitatea de moştenitor al acestora.
În aceste condiţii, devin incidente dispoziţiile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 conform cărora de prevederile acestei legi beneficiază şi moştenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptăţite.
Întrucât soluţia instanţelor s-a întemeiat pe lipsa dovezii calităţii de moştenitor a reclamantului, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. recursul va fi admis.
Cu încălcarea principiului disponibilităţii, ambele instanţe de fond s-au pronunţat asupra unui alt obiect decât cel dedus judecăţii de către reclamant, care a cerut doar obligarea unităţii deţinătoare a imobilului să răspundă printr-o decizie/dispoziţie motivată asupra notificării transmise prin intermediul executorului judecătoresc. Faţă de această pretenţie a reclamantului, aprecierile instanţelor asupra incidenţei în cauză a prevederilor art. 29 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, sunt nelegale. Aceasta cu atât mai mult cu cât, admiterea excepţiei privitoare la lipsa de calitate procesuală activă făcea de prisos, în tot, cercetarea în fond a pricinii [art. 137 alin. (1) C. proc. civ.].
Nu se poate considera că Decizia nr. 146 din 29 decembrie 2005, emisă de pârâtă, constituie un răspuns dat asupra notificării, întrucât este necesară respectarea cerinţelor art. 25-26 din Legea nr. 10/2001.
Faţă de nesocotirea arătată a principiului procesual al disponibilităţii şi pentru ca părţile să beneficieze, pentru obiectul cu care reclamantul a învestit instanţa, de toate gradele de jurisdicţie recunoscute pentru acest gen de litigii, în temeiul art. 312 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., hotărârea instanţei de apel va fi casată.
Conform art. 297 alin. (1) C. proc. civ. va fi admis apelul reclamantului şi sentinţa va fi desfiinţată, cauza fiind trimisă spre rejudecare primei instanţe, Tribunalul Sibiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul G.N.B. împotriva deciziei nr. 91A din 28 februarie 2007 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă, şi în consecinţă:
Casează Decizia susmenţionată şi pe fond admite apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei civile nr. 1553 din 11 decembrie 2006 a Tribunalului Sibiu, secţia civilă.
Desfiinţează sentinţa şi trimite cauza spre rejudecare primei instanţe.
Irevocabilă.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6803/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6615/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
