ICCJ. Decizia nr. 6806/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6806
Dosar nr. 1604/32/200.
Şedinţa publică din 18 octombrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 700/C din 2 noiembrie 2005, Tribunalul Neamţ a admis în parte contestaţia formulată de contestatoarea A.A.M., în contradictoriu cu primarul municipiului Piatra Neamţ, a modificat în parte dispoziţia nr. 4482 din 14 octombrie 2004 emisă de pârât şi a restituit în natură în starea în care se afla la data formulării cererii şi liber de orice sarcini şi terenul în suprafaţă de 86 mp, situat în municipiul Piatra Neamţ, învecinat la nord, est şi sud cu proprietatea municipalităţii şi la vest cu restul proprietăţii contestatoarei, delimitat prin culoare verde pe schiţa anexă a raportului de expertiză tehnică întocmit de ing. A.C., parte integrantă din sentinţă.
S-a stabilit că suprafaţa totală de teren restituită în natură devine de 233 mp, în loc de 149 mp şi s-a modificat art. 4 din dispoziţie, în sensul că s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, conform legii, pentru terenul în suprafaţă de 133 mp ocupat de blocul de locuinţe şi alei acces, în loc de 105 mp teren ocupat de bloc, alei acces şi spaţiu verde.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că prin notificarea nr. 413 din 2 octombrie 2001 contestatoarea a cerut să-i fie restituit în natură terenul în suprafaţă de 254 mp, situat în municipiul Piatra Neamţ, care a fost expropriat prin Decretul nr. 368/1979.
Intimatul a recunoscut calitatea contestatoarei de persoană îndreptăţită la restituire, iar prin dispoziţia contestată i-a restituit în natură suprafaţa de 149 mp teren, identificată potrivit planului de situaţie anexă. Pentru terenul în suprafaţa de 105 mp ocupat de lucrări de utilitate publică s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.
A reţinut tribunalul că, faţă de înscrisurile depuse la dosar, înainte de sistematizare şi expropriere terenul autoarei reclamantei (D.A.) avea suprafaţa de 754 mp, iar din această suprafaţă bunicul contestatoarei (D.D.) a înstrăinat suprafaţa de 104 mp teren prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1324/1923 şi suprafaţa de 16 mp prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1494 din 25 decembrie 1923. După înstrăinarea acestor suprafeţe de teren, în proprietatea autorilor contestatoarei a rămas terenul în suprafaţă de 634 mp, limitele terenului fiind confirmate şi prin certificatul de moştenitor nr. 785 din 16 septembrie 1981.
Deoarece din terenul în suprafaţă de 634 mp a fost expropriată suprafaţa de 254 mp, în proprietatea numitei D.A. a rămas terenul în suprafaţă de 380 mp.
S-a mai reţinut că, din coroborarea planului anexă la dispoziţia contestată, cu concluziile expertizei topometrice, rezultă că, în fapt, contestatoarea deţine suprafaţa de 415 mp teren, în care se include terenul în suprafaţă de 149 mp restituit de intimat şi, pentru că terenul în suprafaţă de 380 mp este proprietatea acesteia, din terenul care a fost preluat prin expropriere contestatoarei i-a fost restituită numai suprafaţa de 35 mp (415- 380).
Din suprafaţa de 219 mp preluată prin expropriere şi nerestituită în natură, conform expertizei topometrice, mai poate fi restituită în natură suprafaţa de 86 mp care nu este afectată de lucrări de utilitate publică.
Tribunalul a reţinut că nu este posibilă restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 133 mp, pentru că parte din teren este ocupat de blocul de locuinţe C 7, iar restul terenului este ocupat de o stradă şi cale de acces.
Curtea de Apel Bacău, prin Decizia civilă nr. 2 din 10 ianuarie 2007, a respins apelul declarat de pârâtul primarul municipiului Piatra Neamţ împotriva acestei sentinţe.
Instanţa de apel a reţinut că tribunalul a constatat corect că suprafaţa de 149 mp teren, restituită prin dispoziţia atacată, se include în terenul în suprafaţă de 415 mp deţinut deja de contestatoare şi că, în realitate, în baza Legii nr. 10/2001, acesteia i-a fost restituită numai suprafaţa de 35 mp teren.
S-a mai reţinut, că în raportul de expertiză este individualizat terenul neafectat de lucrări de utilitate publică sau alte construcţii, iar susţinerea că suprafaţa de teren restituită contestatoarei urmează a fi atribuită familiei C., care a cerut-o în baza Legii nr. 10/2001, nu este întemeiată, pentru că suprafeţele de teren care au făcut obiectul celor două cereri nu se suprapun, iar din datele depuse la dosar de apelant rezultă că familiei C. i s-a propus, prin Dispoziţia nr. 955/2006, acordarea de despăgubiri pentru imobilul situat în str. S. nr. 4.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul primarul municipiului Piatra Neamţ care, fără să invoce vreun motiv de recurs, a arătat că în anul 1950 D.A. avea în proprietate numai suprafaţa de 520 mp teren şi că în urma reexaminării extraselor de plan depuse de contestatoare s-a stabilit că în anul 1928 suprafaţa deţinută de aceasta era de 754 mp teren, din care s-a înstrăinat familiei F.I. şi E. suprafaţa de 120 mp teren, iar soţii F. au înstrăinat această suprafaţă de teren soţilor C.
A susţinut recurentul, că pe baza verificărilor efectuate s-a stabilit că amplasamentele se suprapun, şi că terenul în suprafaţă de 82 mp solicitat de A.M.M. se suprapune terenului preluat prin expropriere de la C.C. şi L.
S-a mai susţinut, că faptul reţinut de instanţa de apel constând în acordarea de despăgubiri familiei C. nu este de natură să justifice dreptul contestatoarei la restituirea acestei suprafeţe de teren, pentru că Legea nr. 10/2001 nu dă posibilitatea ca pentru această suprafaţă de teren să se acorde atât restituirea în natură, cât şi despăgubiri.
Recurentul a arătat că în privinţa restituirii spaţiilor verzi s-a pronunţat Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, în sensul că se recomandă ca pentru imobilele supuse unor amenajări destinate a deservi nevoile comunităţii, inclusiv cele pentru spaţii verzi, să se acorde măsuri reparatorii în echivalent. Prin HG nr. 525/1996 s-a stabilit că în zona blocurilor de locuinţe există obligaţia asigurării unor spaţii libere de minim 2 mp/locuitor dacă în acea parte nu sunt ferestre şi 5 mp/locuitor dacă faţada are ferestre. Invocând prevederile Legii nr. 350/2001 şi Regulamentul local aferent Planului Urbanistic General al municipiului Piatra Neamţ, recurentul a susţinut că existenţa unor porţiuni de teren neconstruite este necesară nu numai pentru respectarea unei anumite concepţii arhitectonice, dar şi din punct de vedere practic şi că sunt aplicabile dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 137/1995, modificată prin OUG nr. 91/2002 şi Legea nr. 294/2003 privind protecţia mediului.
Intimata A.M.M. a depus întâmpinare, prin care a cerut să se respingă recursul, arătând că în apel s-a susţinut că prin sentinţa tribunalului i s-a acordat mai mult decât a cerut şi că terenul care face obiectul pricinii se suprapune cu terenul proprietatea numiţilor C.L. şi C., iar prin declaraţia de recurs se critică hotărârea invocându-se şi imposibilitatea restituirii în natură, în raport de dispoziţiile privitoare la protecţia mediului înconjurător.
A susţinut intimata, că acest motiv de recurs nu este admisibil, pentru că nu a constituit motiv de apel, iar critica este şi nefondată, pentru că suprafaţa de 86 mp teren este folosită ca grădină de zarzavat de către o persoană care locuieşte în bloc, nefiind amenajată ca parc.
Analizând recursul, în limita criticilor formulate care fac posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată că nu este fondat.
Susţinerea recurentului că prin restituirea terenului în suprafaţă de 86 mp către intimata-reclamantă se ajunge în situaţia de a se acorda de două ori măsuri reparatorii pentru suprafaţa de 82 mp, care se suprapune cu terenul pentru care s-au acordat măsuri reparatorii familiei C., nu este întemeiată.
Aşa cum corect s-a reţinut prin sentinţa tribunalului, păstrată prin Decizia atacată, reclamanta este îndreptăţită la măsuri reparatorii şi pentru terenul în suprafaţă de 86 mp, aflat pe amplasamentul stabilit de expert, deoarece, faţă de constatările expertului şi de înscrisurile depuse la dosar, această suprafaţă de teren nu se suprapune cu terenul solicitat de familia C.
În schiţa de plan, anexa nr. 2 la raportul de expertiză, aflată la fila 172 din dosarul tribunalului, sunt delimitate cele două suprafeţe de 104 mp şi 16 mp , care au aparţinut familiei C.
Aceste suprafeţe de teren, anterior exproprierii, se învecinau cu terenul proprietatea autoarei reclamantei, în suprafaţa de 634 mp, iar din această suprafaţă de teren deţinută de autoarea reclamantei s-a expropriat suprafaţa de 254 mp teren.
În urma exproprierii, în proprietatea autoarei reclamantei a rămas terenul în suprafaţă de 380 mp şi, faţă de faptul că intimata-reclamantă deţine suprafaţa de 415 mp teren, pe care sunt amplasate construcţii, rezultă că, deşi s-a expropriat suprafaţa de 254 mp teren, a fost preluat efectiv numai terenul în suprafaţă de 219 mp. În raport de constatarea expertului că suprafaţa de 149 mp teren, restituită prin dispoziţia contestată, se include în terenul în suprafaţă de 415 mp deţinut de intimata- reclamantă, corect s-a reţinut prin sentinţa primei instanţe, păstrată prin Decizia atacată, că din terenul în suprafaţă de 254 mp care a făcut obiectul exproprierii, a fost restituită în natură numai suprafaţa de 35 mp (415-350). Restul terenului, în suprafaţă de 114 mp (149-35), înscris la punctul 1 din dispoziţie, nu a fost preluat de stat, fiind deţinut de autoarea reclamantei şi de către reclamantă, deoarece nu a făcut obiectul exproprierii.
De aceea, pe lângă suprafaţa de 35 mp teren, restituită intimatei-reclamante prin dispoziţia contestată, aceasta este îndreptăţită la măsuri reparatorii şi pentru terenul în suprafaţă de 219 mp, preluat de stat prin expropriere (254-35), iar , potrivit schiţei de plan aflată la fila 172 din dosarul tribunalului, această suprafaţă de teren, care include şi terenul în suprafaţă de 86 mp, nu se suprapune cu suprafeţele de teren care au aparţinut familiei C., delimitate cu culorile roz şi albastru.
Critica referitoare la greşita restituire în natură a terenului motivat de faptul că este ocupat de spaţii verzi, este formulată pentru prima dată prin declaraţia de recurs.
Referitor la terenul în suprafaţă de 86 mp, în declaraţia de apel s-a susţinut că reclamanta nu este îndreptăţită să primească măsuri reparatorii în nici una din modalităţile prevăzute de lege, deoarece pentru această suprafaţă de teren, care se suprapune cu terenul care a aparţinut familiei C., îndreptăţită la măsuri reparatorii este familia C. Nu s-au formulat critici care să privească faptul că, chiar şi în ipoteza existenţei dreptului la măsuri reparatorii, restituirea în natură nu este posibilă datorită amenajărilor făcute pe teren. O asemenea susţinerea este făcută direct în recurs şi, pentru că nu a făcut obiectul controlului instanţei de apel, legalitatea deciziei atacate nu poate fi analizată în raport de această susţinere.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de pârât va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul primarul municipiului Piatra Neamţ împotriva deciziei nr. 2 din 10 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6825/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6803/2007. Civil → |
|---|
