ICCJ. Decizia nr. 6719/2007. Civil
| Comentarii |
|
Constată că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș, secția civilă, sub nr. 7693/C/2002, reclamanții S.A. și S.I. au solicitat în contradictoriu cu pârâții municipiul Pitești, Consiliul local al municipiului Pitești, Primăria Pitești și primarul municipiului Pitești, pronunțarea unei hotărâri prin care să se anuleze dispoziția nr. 954 din 16 octombrie 2002 și să se dispună restituirea în natură a terenului de 243 mp sau acordarea de despăgubiri corespunzătoare în condițiile în care nu ar fi posibilă restituirea în natură.
în motivarea în fapt a cererii s-a arătat că în mod greșit notificarea a fost respinsă, conform dispoziției atacate, cu referire la art. 8 din Legea nr. 10/2001, având în vedere că imobilul a cărui restituire s-a cerut a fost expropriat și, chiar dacă s-a solicitat reconstituirea și conform legilor fondului funciar, cererea pe acest temei a fost respinsă prin hotărâre a Consiliului local.
Prin sentința civilă nr. 66 din 30 martie 2004 tribunalul a admis acțiunea, a anulat dispoziția atacată și a dispus restituirea către reclamanți a terenului în suprafață de 45,75 mp (identificat conform raportului de expertiză), stabilind că pentru diferența de teren, de 197,25 mp, aceștia sunt îndreptățiți să primească măsuri reparatorii în echivalent.
A fost respinsă acțiunea față de Primăria Pitești și Consiliul local Pitești și s-a dispus obligarea pârâților municipiul Pitești, Consiliul local Pitești la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru pronunțarea acestei soluții, prima instanță a reținut că imobilul a cărui retrocedare s-a cerut a fost expropriat prin Decretul nr. 58/1985. Că, potrivit expertizei efectuate în cauză și a constatărilor consemnate cu ocazia cercetării locale, a rezultat existența unei suprafețe libere de construcții, de 45,75 mp. Diferența de teren de 197,25 mp este afectată însă, de detalii de sistematizare (respectiv, 8,90 mp platformă betonată; 7,05 mp trotuar; 16,35 mp parcare, restul terenului fiind afectat de construcția blocului U3).
A fost înlăturată apărarea făcută în proces în legătură cu apartenența suprafeței de 45,75 mp la domeniul public al municipiului Pitești, cu motivarea că aceasta a fost făcută abia după acordarea cuvântului pe fond, astfel încât nu a putut fi verificată cu ocazia administrării probatoriului.
Constatând dovedirea dreptului de proprietate asupra imobilului solicitat și incidența Legii nr. 10/2001 (în condițiile în care cererea de reconstituire formulată conform legilor fondului funciar a fost respinsă), tribunalul a dispus restituirea în natură a terenului apreciat ca fiind liber (suprafața de 45,75 mp) și măsuri reparatorii prin echivalent pentru restul suprafeței, până la 243 mp.
în raport de dispozițiile art. 22 și art. 23 din Legea nr. 10/2001, s-a apreciat că unitatea deținătoare este cea care primește și rezolvă notificarea, în speță, municipiul Pitești, reprezentat de primar, acestora justificându-li-se în cauză calitate procesuală pasivă.
în privința Consiliului local al municipiului Pitești, s-a reținut că acesta nu are niciun fel de atribuții legate de restituirea imobilelor, după cum Primăria neavând personalitate juridică, nu poate sta ca parte în proces, astfel încât acțiunea a fost respinsă față de acești doi pârâți.
împotriva sentinței au declarat apel reclamanții și pârâții municipiul Pitești, primarul municipiului Pitești.
1) Reclamanții au criticat soluția întrucât nu a dispus restituirea în natură a unei suprafețe mai mari de teren și pentru respingerea pretențiilor în raport de Consiliul local și Primărie, deși aceștia administrează patrimoniul municipiului.
2) în apelul pârâților au fost formulate critici legate de lipsa calității procesuale pasive a Municipiului Pitești, față de dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, iar în ce privește fondul cauzei, s-a susținut greșita restituire în natură a unei suprafețe de teren, deoarece constituie zona de siguranță a blocurilor, spațiu verde amenajat, traversat de conducte de apă și termoficare.
Ambele apeluri au fost respinse ca nefondate prin decizia nr. 1915/A din 29 septembrie 2004 a Curții de Apel Pitești, secția civilă.
S-a reținut în considerentele deciziei că, față de rezultatul expertizei și al cercetării locale, soluția de restituire în natură doar a suprafeței de 45,75 mp, este corectă, fiind neîntemeiate pe acest aspect, atât criticile reclamanților, cât și ale pârâților.
Referitor la calitatea procesuală pasivă, aceasta a fost corect stabilită cu referire la municipiul Pitești, reprezentat de primar, față de dispozițiile legale privind competența în soluționarea notificării, de către unitatea deținătoare.
împotriva deciziei au declarat recurs ambele părți.
1. Apelanții-reclamanți au formulat critici sub următoarele aspecte:
- Greșita apreciere asupra lipsei calității procesuale a Consiliului local al municipiului Pitești, având în vedere dispozițiile art. 7 alin. (1), art. 18 alin. (1), art. 19 din Legea nr. 215/2001 și faptul că acesta reprezintă și realizează, în mod autonom, întreaga administrație a municipiului.
- Instanța de apel a încălcat legea în privința apelului declarat de partea adversă, pe care l-a apreciat în mod greșit ca fiind exercitat de doi pârâți în comun, municipiul Pitești și primarul municipiului Pitești, deși, dacă dorea să exercite calea de atac prevăzută de lege, primarul trebuia să depună un apel semnat doar de el.
- Decizia atacată este deficitară în privința motivării, întrucât ea realizează mai degrabă o descriere a celei pronunțate de tribunal, fără a expune argumentele de fapt și de drept care stau la baza soluției. Acest aspect rezultă și din modalitatea în care este tratat motivul de apel referitor la parcarea abuziv amenajată pe terenul revendicat, încă din anul 2000.
- Instanța a ignorat raportul de expertiză întocmit în cauză din care rezultă posibilitatea ca suprafața ocupată de parcare și noul trotuar să fie retrocedat alăturat.
- Neadmițând retrocedarea în natură a imobilului, instanța a lăsat nesancționat abuzul pârâților care au nesocotit normele juridice care reglementează dreptul de proprietate.
în drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ.
2. Pârâții municipiul Pitești, primarul municipiului Pitești, Primăria municipiului Pitești și Consiliul local Pitești au declarat recurs, aducând următoarele critici deciziei:
- Greșita apreciere asupra calității procesuale a municipiului Pitești, deși potrivit art. 20 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, "în cazul primăriilor, restituirea în natură sau prin echivalent se face prin dispoziție motivată a primarilor".
- Pe fondul cauzei, s-a susținut caracterul nelegal al soluției de restituire în natură a terenului, întrucât acesta face parte din zona de siguranță a blocurilor de locuit U2 și U3, spațiu verde amenajat, fiind traversat de conducte de apă și termoficare.
Terenul de 45,75 mp, deși menționat în raportul de expertiză ca fiind liber și neafectat de lucrări de investiții, este în zona de siguranță a blocurilor.
în drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Examinând criticile formulate prin intermediul recursurilor exercitate în cauză, înalta Curte constată următoarele:
Mai întâi, sub aspect procedural, aspectele invocate de ambele părți sunt nefondate.
Astfel, statuarea instanțelor asupra cadrului procesual, prin respingerea acțiunii, pentru lipsa legitimării față de Consiliul local Pitești, s-a realizat în mod corect.
Susținând contrariul, respectiv, existența calității procesuale pasive a acestui pârât, reclamanții fac trimitere la dispozițiile Legii nr. 215/2001, ignorând faptul că în speță sunt aplicabile prevederile unei alte legi, speciale, care reglementează o anumită procedură și anumite competențe în soluționarea cererilor având ca obiect imobilele preluate abuziv de către stat.
Astfel, în reglementarea Legii nr. 10/2001, în situația bunurilor aparținând unităților administrativ-teritoriale, restituirea se face prin dispoziție motivată a primarului, nefiind prevăzută vreo competență a consiliului local.
Or, în raportul dintre o lege generală și una specială (cum este cea de reparație, care stabilește în sarcina anumitor persoane atribuții în legătură cu rezolvarea notificărilor), are prioritate norma specială, potrivit regulii de drept "specialul derogă de la general" (specialia generalibus derogant).
- în ce privește învestirea instanței de apel, instanța a apreciat de asemenea corect, că apelul a fost exercitat nu numai de municipiul Pitești, ci și de primarul municipiului Pitești, aceștia fiind cei doi pârâți cărora prima instanță le-a stabilit calitatea procesuală pasivă și în raport de care a fost admisă acțiunea.
Susținerea că, pentru a fi considerat un apel de sine-stătător, primarul ar fi trebuit să depună un apel separat, semnat doar de el, nu poate fi primită, întrucât un act procedural ca instrumentum, poate conține mai multe manifestări de voință, producând astfel, mai multe efecte juridice.
- De asemenea, este greșită susținerea din recursul pârâților, în sensul că municipiul Pitești nu ar avea legitimare procesuală, deoarece potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, emiterea dispoziției se face de către primar.
Deși este real că emitentul actului este primarul, acesta nu acționează în nume propriu, ci ca reprezentant al unității administrativ-teritoriale (în speță, municipiul), în al cărei patrimoniu se găsește bunul [art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, republicată].
- Tot în legătură cu aspectele procesuale ale pricinii, urmează să se constate lipsa de interes în exercitarea căii de atac de către Consiliul local Pitești și Primăria orașului Pitești, în condițiile în care soluția primei instanțe a constat în respingerea acțiunii față de acești doi pârâți, soluție menținută în apel.
Ca atare, nefiind vorba de părți căzute în pretenții, acestea nu pot justifica un interes în declanșarea controlului judiciar asupra unei soluții care le este favorabilă, sens în care va fi respins recursul.
2) în ce privește fondul cauzei, urmează să se constate caracterul neîntemeiat al criticilor reclamanților și dimpotrivă, caracterul fondat al celor formulate de părți.
Astfel, instanțele au apreciat că din totalul suprafeței de 243 mp teren a cărei restituire s-a cerut, poate face obiectul retrocedării în natură suprafața de 45,75 mp, în timp ce pentru diferență se cuvin măsuri reparatorii prin echivalent.
Pentru ca imobilele, terenuri preluate abuziv să facă obiect al restituirii în natură, este necesar ca acestea să fie libere.
în sensul legii, sunt considerate libere terenurile care nu sunt afectate servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, iar lucrările pentru care s-a dispus exproprierea nu ocupă funcțional întregul teren [art. 11 alin. (2) și (4) din Legea nr. 10/2001].
în speță însă, terenul care a fost expropriat se constituie în zona de protecție și utilitate a două blocuri (U2 și U3, din Pitești,), fiind afectată de parcare auto, trotuar pietonal, platformă betonată și spațiu verde, traversat de țevi de apă, gaze și canalizare (filele 55-57 fond, filele 89-91 fond).
Tocmai datorită acestei afectațiuni a terenului, prin hotărârea Consiliului local Pitești nr. 194 din 2 septembrie 1999, acesta a fost inclus în domeniul public de interes local.
împrejurarea că parte din teren (45,75 mp) este reprezentat de spațiu verde nu înseamnă că este vorba de teren liber supus restituirii în natură, întrucât pe de o parte, aparține zonei de utilitate a celor două blocuri de locuințe, fiind situat în fața spațiilor comerciale ce deservesc aceste imobile și pe de altă parte, este traversat de conducte de canalizare, țevi de apă și de gaze.
Cu atât mai puțin poate fi considerat că teren liber în accepțiunea legii, acela ocupat de parcarea auto, trotuar pietonal sau platforma betonată din fața spațiilor comerciale, toate aceste amenajări fiind destinate să asigure funcționalitatea blocurilor de locuințe.
Faptul că parcarea auto a fost amenajată în anul 2000 (când susțin recurenții că se afla în derulare procesul vizând revendicarea imobilului), nu este de natură să impună retrocedarea în natură, întrucât nu modifică în niciun fel ipoteza de aplicabilitate a normei art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Pentru considerentele arătate și care vin să suplinească în parte, motivarea instanței anterioare, a fost respins recursul reclamanților și admis recursul pârâților, în sensul modificării în parte a deciziei atacate, prin admiterea apelului părților. în consecință, a fost schimbată, în parte, sentința primei instanțe, în sensul înlăturării dispoziției privind restituirea în natură a terenului de 45,75 mp și constatării că reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent pentru întreaga suprafață de 243 mp teren.
Au fost menținute dispozițiile deciziei, privind respingerea apelului reclamanților, și cele ale sentinței (referitoare la respingerea acțiunii față de Consiliul local Pitești și Primăria Pitești).
Ca o consecință a respingerii acțiunii promovate, nu mai subzistă nici obligația de plată a cheltuielilor de judecată stabilită în sarcina Municipiului Pitești și Primarul municipiului Pitești, fiind vorba de un capăt de cerere accesoriu ce urmează soarta principalului.
Conform considerentelor arătate anterior, recursul declarat de Consiliul local Pitești și Primăria orașului Pitești a fost respins pentru lipsă de interes.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6723/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6428/2007. Civil → |
|---|
