ICCJ. Decizia nr. 6817/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6817
Dosar nr. 47749/3/200.
Şedinţa publică din 18 octombrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1143 din 15 septembrie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a, a fost admisă cererea formulată de A.E., dispunându-se obligarea Primăriei municipiului Bucureşti de a emite dispoziţie motivată privind acordarea de despăgubiri pentru terenul în suprafaţă de 452,63 mp din Bucureşti, în condiţiile art. 7 şi urm. din Legea nr. 10/2001.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere că prin dispoziţia nr. 4161 din 31 martie 2005 primarul municipiului Bucureşti a soluţionat notificarea nr. 521/2001, restituind în natură o parcelă de teren celei în cauză, fără a se pronunţa asupra porţiunii de teren ce aparţine domeniului public şi nu poate fi restituită în natură.
Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei sentinţe a fost respins a nefondat prin Decizia nr. 63 din 12 aprilie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă.
S-a apreciat de asemenea că în mod greşit pârâta nu s-a pronunţat asupra despăgubirilor solicitate, deşi a recunoscut calitatea de persoană îndreptăţită a celei în cauză.
Împotriva acestei decizii municipiul Bucureşti, reprezentat de către primarul general a declarat recursul de faţă, solicitând modificarea ei în sensul respingerii contestaţiei.
În motivarea recursului se arată că nu s-a refuzat soluţionarea cererii, toate rezolvându-se în ordinea numerelor de înregistrare şi nu preferenţial. Se susţine şi că termenul de 60 de zile este un termen de recomandare, obligaţie de rezolvare având două date de referinţă, data depunerii notificării sau a actelor doveditoare. Cum nu s-a făcut precizarea că nu mai sunt acte de depus, rezultă că obligaţia de a emite dispoziţie de restituire sau despăgubire este prematură.
Recursul nu este întemeiat, urmând a fi respins în raport de cele ce urmează:
În primul rând se constată că motivele de recurs redate nu se regăsesc în situaţia concretă din cauză.
Astfel nu se poate susţine cu temei că reclamanta nu a depus actele doveditoare în susţinerea notificării sau că acesteia nu i-a venit rândul spre a fi rezolvată, în situaţia în care solicitarea celei în cauză a fost luată în examinare şi s-a dispus restituirea terenului liber, omiţându-se a se pronunţa comisia şi asupra cererii de despăgubiri pentru terenul ce nu poate fi retrocedat.
În aceste condiţii, soluţia adoptată de instanţe de a se dispune obligarea pârâtei de a emite dispoziţie motivată şi cu privire la terenul ce nu a fost restituit este în afara criticii, pentru că numai astfel se poate soluţiona în întregime notificarea, în condiţiile art. 7, art. 10, art. 21 şi urm. din Legea nr. 10/2001.
Aşa fiind, recursul de faţă este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de municipiul Bucureşti prin Primarul General împotriva deciziei nr. 63/A din 12 aprilie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7075/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 679/2007. Civil. Limitarea exercitării... → |
|---|
