ICCJ. Decizia nr. 7075/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7075
Dosar nr. 3586/36/200.
Şedinţa publică din 26 octombrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Primarul comunei Ostrov, judeţul Constanţa, a emis dispoziţia nr. 541 din 21 iulie 2004, prin care a respins cererea formulată de F. Constanţa, obiect al notificării nr. 790/2001 trimisă Primăriei comunei Ostrov potrivit procedurii prevăzută de Legea nr. 10/2001, privind restituirea în natură a unui imobil compus din o casă de locuit, două magazii pentru cereale şi terenul aferent, cu motivarea că nu a fost depus actul original de proprietate, una dintre magazii a fost demolată de C. Ostrov, iar cealaltă magazie este în posesia notificatoarei, care a închiriat-o unei firme din Călăraşi.
F. Constanţa a contestat în justiţie dispoziţia de mai sus, susţinând că a făcut dovada dreptului de proprietate pretins, ceea ce impune anularea dispoziţiei şi restituirea în natură a bunurilor imobile cerute sau acordarea măsurii reparatorii prin echivalent constând în contravaloarea acestora.
Contestaţia a fost respinsă prin sentinţa civilă nr. 694 din 9 mai 2005 pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia civilă, hotărâre care, prin respingerea apelului declarat de către F. Constanţa, a fost păstrată prin Decizia nr. 111/c din 2 aprilie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale.
F. Constanţa a declarat recurs, susţinând că instanţa de apel a încălcat Legea nr. 10/2001, deoarece a lipsit-o de dreptul său de proprietate ca urmare a înlăturării nejustificate a constatărilor raportului de expertiză tehnică întocmit în primă instanţă, a refuzului de a ordona o nouă expertiză tehnică şi a neclarificării confuziilor provocate de Primăria Ostrov prin indicarea repetată a unor adrese şi nume de străzi diferite.
Recursul este întemeiat pentru cele ce succed:
Potrivit art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie hotărăşte asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost pe deplin stabilite.
În speţă însă nu poate fi exercitat controlul judiciar pentru că situaţia de fapt nu este pe deplin lămurită.
Astfel, în privinţa amplasamentului terenului şi a unei construcţii, instanţa de apel a hotărât în urma cercetării unor înscrisuri, înlăturând raportul de expertiză tehnică efectuat în primă instanţă pentru considerentul că „nu a fost întocmit de un specialist topograf", neobservând însă că unele din înscrisuri emanau de la una din părţi, fiind contestate de altă parte.
Ca urmare, se impunea cu necesitate identificarea corectă a imobilului în litigiu, care, în condiţiile concrete ale cauzei, nu putea fi făcută decât prin intermediul unei expertize de specialitate, cu atât mai mult cu cât necesitatea probei fusese acceptată încă din faza judecăţii în primă instanţă, dar lucrarea a fost făcută de un nespecialist.
Aşadar, instanţa de apel avea obligaţia de a pune în discuţia părţilor refacerea raportului de expertiză ori chiar de a ordona din oficiu asemenea lucrare.
Numai astfel ar fi fost respectate dispoziţiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., potrivit cu care judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii.
Or, procedând în modul arătat, instanţa de apel a încălcat dispoziţiile legale mai sus enunţate, ceea ce constituie temei de recurs conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În consecinţă, recursul va fi admis, Decizia atacată va fi casată, iar cauza va fi trimisă spre rejudecare la aceeaşi curte de apel, care va proceda la identificarea neechivocă a imobilului în litigiu şi, după clarificarea deplină a situaţiei de fapt, va stabili regimul juridic al acestuia, scop în care va ordona efectuarea unei expertize de specialitate, aşa cum s-a mai arătat, precum şi, dacă va găsi necesar, orice alt mijloc legal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta F. Constanţa împotriva deciziei nr. 111/c din 2 aprilie 2007 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 708/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6817/2007. Civil → |
|---|
