ICCJ. Decizia nr. 6947/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6947
Dosar nr. 1861/84/2007
Şedinţa publică din 13 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Sălaj la data de 10 iulie 2007 reclamantul L.L. a solicitat, în contradictoriu cu Primarul comunei Carastelec, anularea dispoziţiei nr. 506 din 6 iunie 2007, obligarea pârâtului la emiterea unei noi dispoziţii prin care să propună acordarea de despăgubiri băneşti pentru imobilele, terenuri şi construcţii, naţionalizate în mod abuziv, precum şi obligarea la plata de daune cominatorii în cuantum de 1000 lei pe zi de întârziere.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că imobilele în litigiu au aparţinut bunicii sale, A.C., născută S. şi mamei sale, B.A. şi au fost naţionalizate în perioada 1948-1949 şi trecute în mod abuziv în proprietatea statului.
Prin sentinţa civilă nr. 2306 din 23 noiembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Sălaj acţiunea a fost respinsă ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că terenul în suprafaţă de 3240 mp solicitat de reclamant nu intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001 deoarece a făcut obiectul Legii nr. 1/2000, fiind inclus în suprafaţă de 18,18 ha teren, pentru care s-a propus reconstituirea în natură prin Hotărârea nr. 890/2005, reclamantul fiind înscris în anexa 39, validată prin Hotărârea nr. 57 din 2 februarie 2007 emisă în temeiul art. 6 din Legea nr. 1/2000.
Reclamantul a declarat apel împotriva acestei sentinţe, pe care o consideră nelegală şi netemeinică, susţinând că terenul în litigiu a fost expropriat şi construcţiile aflate pe el demolate, astfel că devin incidente dispoziţiile art. 11 alin. (4) şi alin. (5)-(7) din Legea nr. 10/2001, că el nu şi-a dat acordul la măsura compensării prevăzute de art. 25-26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 şi că solicită acordarea de măsuri reparatorii şi pentru casa în suprafaţă de 190 mp menţionată în notificarea nr. 241/E din 6 decembrie 2001, omisă prin dispoziţie.
Prin Decizia civilă nr. 84/A din 19 martie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie apelul a fost respins ca nefondat.
În motivarea acestei decizii s-a reţinut că hotărârea instanţei de fond este temeinică şi legală faţă de incidenţa dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 10/2001, situaţia juridică a terenului fiind rezolvată prin prisma reglementărilor Legii fondului funciar.
Astfel, terenul în suprafaţă de 3240 mp înscris în C.F. 1597 nr. top 141 a făcut obiectul Legii nr. 1/2000, fiind inclus în suprafaţă de 18,18 ha teren agricol validat în anexa 39 poz.1, conform Hotărârii nr. 57 din 2 februarie 2007 a Comisiei judeţene Sălaj pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.
S-a mai reţinut că prin art. 2 al dispoziţiei atacate s-a propus acordarea de măsuri reparatorii pentru construcţiile demolate, în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor.
Reclamantul a declarat recurs împotriva acestei decizii, susţinând că a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, ceea ce atrage incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs se susţine că instanţele au reţinut în mod eronat că terenul în litigiu face obiectul legilor fondului funciar şi intră sub incidenţa art.8 din Legea nr. 10/2001, deoarece acesta a fost expropriat iar construcţiile aflate pe el demolate, astfel că devin aplicabile prevederile art. 11 alin. (5), (6) şi (7) din Legea nr. 10/2001. Prin urmare, se arată în continuare în dezvoltarea motivelor de recurs, teza potrivit căreia terenul în litigiu ar fi inclus în anexa nr. 39 la Legea nr. 1/2000 şi înscris în anexa 3 în baza Legii nr. 247/2005 nu poate fi primită întrucât orice formă de compensare se poate face doar în condiţiile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, astfel că se impune identificarea terenului ce poate fi restituit în natură, pentru diferenţa de teren urmând a primi măsuri reparatorii prin echivalent.
Intimatul-pârât a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recursul declarat în cauză este nefondat, în sensul considerentelor ce succed.
Contrar susţinerilor recurentului, instanţele care s-au pronunţat anterior în cauză au reţinut corect situaţia de fapt şi regimul juridic al bunurilor solicitate.
Astfel, prin cererea înregistrată sub nr. 5 din 10 decembrie 1997 reclamantul în cauză a solicitat, în baza Legii nr. 169/1997, reconstituirea dreptului de proprietate pentru mai multe terenuri ce au aparţinut antecesorilor săi în suprafaţă totală de 18,50 ha teren nerestituit.
Prin cererea înregistrată sub nr. 235 din 1 martie 2000 reclamantul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru aceleaşi terenuri, în baza Legii nr. 1/2000.
Între aceste terenuri se regăseşte şi cel ce formează obiectul litigiului de faţă, respectiv cel în suprafaţă de 3240 mp, înscris în C.F. nr. 1597 Carastelec nr. top 141.
Prin hotărârea nr. 2 din 7 aprilie 1998 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 112/1995 reclamantul a primit despăgubiri băneşti pentru imobilul situat în intravilanul comunei Carastelec, compus din terenul de 3240 mp şi casă de locuit cu anexe, înscris în C.F. nr. 1597 nr. top 140.
Pentru diferenţa de 18,18 ha teren agricol, în care este inclus şi terenul în litigiu, reclamantul i s-a făcut ofertă de restituire în natură, validat pe anexa 39 despăgubiri, poziţia 1, în parcela Orjan (fila 95 – dosar fond).
Reclamantul a acceptat această ofertă, prin cererea adresată Comisiei locale de fond funciar la data de 8 noiembrie 2006 (fila 96 – dosar fond).
Urmare acceptării ofertei, reclamantul a fost înscris pe anexa 3 la Legea nr. 247/2005, care a fost validată prin Hotărârea nr. 57 din 2 februarie 2007 emisă de Comisia judeţeană Sălaj pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.
Faţă de cele expuse, rezultă fără echivoc că situaţia imobilului în litigiu a fost rezolvată în baza Legii nr. 1/2000, regimul juridic al acestuia fiind reglementat de legile fondului funciar, ceea ce exclude incidenţa dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, după cum se arată expres prin art. 8 din acest act normativ.
Aceste considerente au fost reţinute şi prin Decizia pronunţată în apel, astfel că recursul declarat împotriva acesteia urmează a fi respins ca nefondat, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul A.L.L. împotriva deciziei nr. 84/A/2008 din 19 martie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 714/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6857/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
