ICCJ. Decizia nr. 6903/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6903
Dosar nr.1496/57/200.
Şedinţa publică din 19 octombrie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta B.I.E. a chemat în judecată pârâţii SC U. SA Sibiu, M.P., P.M., D.I. şi municipiul Sibiu, prin primar solicitând obligarea la restituirea în deplină proprietate şi liniştită posesie a imobilului înscris în C.F. nr. 1951 Sibiu, constatarea nulităţii absolute a contractelor de vânzare–cumpărare nr. 690 din 2 aprilie 1997 şi nr. 1943 din 12 martie 1997, rectificarea cărţilor funciare şi intabularea dreptului de proprietate asupra celor două apartamente, cu obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
Prin sentinţa civilă nr. 39 din 28 ianuarie 2002, Tribunalul Sibiu a respins acţiunea şi a obligat-o pe reclamantă la 4.500.000 lei, cheltuieli de judecată către pârâţii M.P., P.M. şi D.I.
La 26 septembrie 2002, pârâţii M.P., P.M. şi D.I. au formulat cerere de îndreptare a erorii materiale, strecurate în dispozitivul sentinţei civile nr. 39 din 28 ianuarie 2002, în sensul obligării reclamantei la plata cheltuielilor de judecată de 4.500.000 lei, către fiecare pârât.
Tribunalul Sibiu, prin încheierea pronunţată în camera de consiliu, fără citarea părţilor, la 19 mai 2006 a admis în parte cererea.
A dispus îndreptarea erori materiale strecurată în dispozitivul sentinţei civile, în sensul că, în loc de „obligă reclamanta să plătească pârâţilor M.P., P.M. şi D.I. suma de 4.500.000 lei cheltuieli de judecată", cum, din eroare s-a trecut, se va trece „obligă reclamanta să plătească pârâtului D.I. suma de 4.500.000 lei, cheltuieli de judecată şi pârâţilor P.M. şi M.P. suma de 5.000.000 lei", cu acelaşi titlu, cum este corect.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că sunt incidente în cauză, prevederile art. 281 C. proc. civ., dar, faţă de împrejurarea că la dosar nu există dovezi din care să rezulte că fiecare petent a suportat cheltuielile de judecată în cuantum de 4.500.000 lei, cererea a fost admisă în parte, în sensul mai sus arătat.
Împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale au declarat apel reclamanţii S.G.C. şi G.V., introduşi în cauză, în calitate de moştenitori ai defunctei B.I.E. (decedată pe parcursul procesului, la data de 10 august 2003) solicitând desfiinţarea încheierii şi respingerea cererii de îndreptare a erorii materiale, întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.281 C. proc. civ., sentinţa civilă nr. 39 din 28 ianuarie 2002 a Tribunalului Sibiu fiind pusă în executare.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin Decizia civilă nr. 231/A din 6 septembrie 2006 a respins ca nefondat apelul reclamanţilor, reţinând că încheierea atacată a completat dispozitivul sentinţei, cu obligarea şi faţă de pârâtul D.I. la plata cheltuielilor de judecată, cerere admisibilă ca urmare a omisiunii instanţei de a calcula toate cheltuielile de judecată, în temeiul art. 274 C. proc. civ.
Decizia Curţii de Apel Alba Iulia a făcut obiectul criticilor promovate de reclamanţii S.G.C. şi G.V., prin recursul declarat şi întemeiat în drept pe motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
S-a susţinut aşadar, în dezvoltarea motivului de recurs, că cererea formulată de petenţi nu este o îndreptare a erorii materiale, în înţelesul edictat de dispoziţiile art. 281 C. proc. civ. şi că, în realitate s-au adus critici ce vizează greşeli de judecată cu privire la cheltuielile acordate.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins pentru considerentele ce succed:
Acordarea cheltuielilor de judecată se întemeiază pe ideea de culpă procesuală a părţii care a căzut în pretenţii, acestea cuprinzând onorariile de avocat, taxele de timbru, plata expertizelor şi orice cheltuieli legate de transport, pe care partea care a câştigat procesul, dovedeşte că le-a făcut.
Având în vedere că pârâţii au solicitat aceste cheltuieli prin întâmpinarea depusă la fila 14 dosar nr. 2317/2001, formulând astfel, o cerere expresă de acordare a acestora şi că, instanţa de fond a omis a le calcula în întregime, legea recunoaşte dreptul părţii interesate de a se adresa cu o cerere de îndreptare a erorii materiale, cu privire la greşelile de calcul, în temeiul art. 281 alin. (1) C. proc. civ.
Potrivit acestui text procesual „erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau cele de calcul, precum şi orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere".
La această instituţie, părţile au facultatea de a recurge în cazul în care partea interesată a solicitat obligarea la cheltuieli de judecată, dar instanţa, fie a omis a le acorda, fie a greşit, prin eroare calculul cuantumului acestora, rectificarea realizându-se şi printr-o cerere de îndreptare a erorii materiale, prin care se solicită completarea acestora.
În speţă, instanţa a dat eficienţă principiului acoperii integrale a prejudiciului cauzat părţii câştigătoare, cu suma de 5.000.000 lei, aşa încât, motivul de recurs referitor la neîndeplinirea cerinţelor prevăzute de art. 281 C. proc. civ., nu subzistă, instanţa fiind îndrituită a rectifica greşelile sau omisiunile privitoare la calculul cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
Ca atare, recursul este nefondat şi va fi respins, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., întrucât se poate solicita prin intermediul unei cereri de îndreptare (rectificare) a erorilor materiale, stabilirea exactă a cuantumului cheltuielilor de judecată în raport de dovezile existente la dosar, această cale procesuală putând fi folosită de părţi, neavând, aşa cum susţin reclamanţii, caracterul unei greşeli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii S.G.C. şi G.V. împotriva deciziei nr. 231/A din 6 septembrie 2006 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6923/2007. Civil. Limitarea exercitării... | ICCJ. Decizia nr. 6904/2007. Civil → |
|---|
