ICCJ. Decizia nr. 7033/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7033
Dosar nr. 4957/105/2007
Şedinţa publică din 14 noiembrie 2008
Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la 8 august 2007, reclamantul C.C. a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună, în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Ploieşti, anularea dispoziţiei nr. 10148 din 10 aprilie 2007 şi obligarea pârâtei la acordarea de despăgubiri în echivalent constând în diferenţa dintre valoarea despăgubirii actualizate acordate potrivit Legii nr. 112/1995 şi valoarea stabilită conform standardelor internaţionale.
Reclamantul a susţinut că, în calitate de moştenitor al defunctului C.A., a formulat notificare solicitând despăgubiri pentru imobilul situat în Ploieşti, prin dispoziţia contestată cererea sa fiind respinsă cu motivarea că nu este moştenitor al defunctei C.N.A.
Prin sentinţa civilă nr. 1587 din 10 decembrie 2007, Tribunalul Prahova a admis contestaţia, a anulat dispoziţia nr. 10148 din 10 iulie 2007 şi a constatat dreptul petentului la despăgubiri în echivalent pentru imobilul situat în Ploieşti, judeţul Prahova.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut că reclamantul a făcut dovada calităţii de moştenitor al fostului proprietar, C.A., de la care a fost naţionalizat imobilul.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Primăria Municipiului Ploieşti, criticând-o ca nelegală şi netemeinică pentru greşita reţinere a faptului că imobilul solicitat aparţinea defunctului C.A., deoarece potrivit extrasului din Decretul nr. 92/1950 figurează naţionalizat imobilul din str. P. nr. 16 pe numele acestuia, deşi bunul fusese constituit dotă încă din anul 1943 pentru fiica sa N.A.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia nr. 95 din 21 martie 2008, a respins ca nefondat apelul pârâtei, reţinând, în esenţă, că, prin sentinţa civilă nr. 12092 din 5 octombrie 2001 pronunţată de Judecătoria Ploieşti, s-a stabilit în mod irevocabil calitatea de moştenitor a reclamantului de pe urma defunctului C.A., de la care s-a naţionalizat imobilul conform Decretului nr. 92/1950, la poz. 63 din anexă.
S-a considerat că sunt aplicabile dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 şi că s-a dovedit calitatea reclamantului de persoană îndreptăţită în sensul dispoziţiilor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Împotriva deciziei menţionate a declarat recurs în termenul legal pârâta Primăria Municipiului Ploieşti, criticând-o ca nelegală pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta a susţinut că instanţa de apel a interpretat în mod greşit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, atâta timp cât din actele de proprietate rezultă că proprietara imobilului în litigiu era N.A. şi nu tatăl acesteia C.A., de la care bunul a fost preluat prin naţionalizare, astfel că nu este aplicabilă prezumţia de proprietate din actul de preluare.
Prin urmare, s-a susţinut că era necesar ca reclamantul să facă dovada că este moştenitorul A.N. În condiţiile în care, în certificatul de moştenitor nr. 1713 din 29 iulie 1991 nu figurează reclamantul ca moştenitor al defunctei N.A., s-a susţinut că în mod corect a fost respinsă notificarea întrucât nu sunt îndeplinite prevederile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Analizând criticile formulate prin motivele de recurs raportat la dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:
Reţinând că reclamantul a făcut dovada că este moştenitorul fostului proprietar de la care a fost preluat imobilul prin efectul naţionalizării (în calitate de nepot de frate), aşa cum s-a stabilit irevocabil prin sentinţa civilă nr. 12092 din 5 octombrie 2001 pronunţată de Judecătoria Ploieşti, Curtea va constata că instanţele de fond şi apel au aplicat corect dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora existenţa şi întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cele recunoscute în actul de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive.
În anexa la Decretul nr. 92/1950 la poziţia 63 este nominalizat C.A. şi nu fiica sa, N.A.
Calitatea de proprietar a defunctului C.A. a fost deja confirmată în cadrul procedurilor prevăzute de Legea nr. 112/1995, sens în care s-a depus la dosar Hotărârea nr. 224 din 12 noiembrie 1996 a Comisiei Judeţene Prahova de aplicare a acestei legi, prin care, pentru acelaşi imobil s-au acordat despăgubiri lui C.M., persoană având aceeaşi vocaţie succesorală cu reclamantul.
Din actul dotal autentificat sub nr. 625/1943, invocat de pârâtă prin motivele de recurs, rezultă că, la momentul căsătoriei sale, N.A. a dobândit doar apartamentul de la etajul imobilului, partea stângă, apartament ce nu constituie obiectul notificării.
Celelalte trei apartamente, naţionalizate de la C.A. i-ar fi revenit A.N., conform clauzelor actului dotal, abia după decesul autorului său.
Având în vedere că A.C. a decedat în anul 1976, moment la care nu mai era proprietarul imobilului, este evident că N.A. nu a devenit proprietară, astfel încât s-a reţinut corect că naţionalizarea s-a făcut în persoana autorului reclamantului (C.A.) şi nu a fiicei acestuia, decedată ulterior, la 21 februarie 1991.
În această situaţie este lipsită de relevanţă împrejurarea că reclamantul nu este menţionat ca moştenitor al defunctei N.A., în certificatul de moştenitor nr. 1713 din 29 iulie 1991.
Calitatea de proprietar a defunctului C.A. este probată şi cu adeverinţa nr. 50149 din 8 aprilie 2007 a Direcţiei Urbanism a Primăriei Ploieşti, din care rezultă că în anul 1950 acesta era proprietarul imobilului din str. I.M. nr. 16, dar şi din adresa nr. 698250/702812/2007 a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, prin care se răspunde Primăriei Municipiului Ploieşti că beneficiul Legii nr. 10/2001 se va putea acorda moştenitorului defunctului C.A.
Pentru toate aceste considerente se va constata că nu sunt întrunite dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge recursul ca nefondat,.
Văzând şi dispoziţiile art. 274 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Primăria municipiului Ploieşti împotriva deciziei nr. 95 din 21 martie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă pe recurentă să plătească intimatului suma de 500 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 14 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7181/2007. Civil. Limitarea exercitării... | ICCJ. Decizia nr. 7031/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
