ICCJ. Decizia nr. 7118/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7118
Dosar nr. 479/57/200.
Şedinţa publică din 29 octombrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 149 din 1 martie 2006, Tribunalul Alba a respins acţiunea civilă formulată de reclamanţii N.B.A. şi B.E.L., împotriva dispoziţiei nr. 142 din 18 noiembrie 2005 emisă de filiala R. SA Roşia Montană.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamanţii au făcut dovada că se încadrează în dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 10/2001 în sensul că nu au făcut dovada preluării acestor şteampuri de către o instituţie a statului şi nici că acest utilaj există în prezent.
De asemenea, s-a mai reţinut că cuxele nu au constituit proprietatea petentului fiind cumpărată doar concesionarea pe bază de acţiuni a acestora şi nu au fost predaţi în proprietatea sau administrarea SC R., iar şteampurile au rămas în proprietatea persoanei care le-a deţinut.
Curtea de Apel Alba-Iulia, prin Decizia civilă nr. 208 din 23 iunie 2006 a respins apelul declarat de către reclamanţii N.B.A. şi B.E.L. împotriva sentinţei civile nr. 149 din 1 martie 2006 pronunţată de Tribunalul Alba.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că dispoziţiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 se aplică imobilelor prin destinaţie, respectiv utilajelor şi instalaţiilor care se aflau în clădirea sau pe terenul preluat de stat, dacă au servit la exploatarea acelui fond şi dacă erau proprietatea proprietarului imobilului prin natura sa cu condiţia de a proba faptul preluării abuzive a acestora cât şi a existenţei lor fizice la data intrării în vigoare a legii.
Cu privire la cuxe, s-a reţinut că nici dispoziţiile art. 6 şi nici alte dispoziţii ale Legii nr. 10/2001 nu reglementează acordarea de măsuri reparatorii pentru părţile sociale din drepturile reale.
Împotriva deciziei civile mai sus menţionate au declarat recurs reclamanţii N.B.A. şi B.E.L., criticând-o ca fiind nelegală, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece:
- se susţine în mod greşit de instanţa de apel că nu au făcut dovada preluării acelor utilaje de către stat şi dovada existenţei lor fizice la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001. Este un fapt notoriu că în anul 1948 foştilor proprietari li s-a interzis accesul în minele care le-au aparţinut şi nici un moment nu s-a pus problema că utilajele de exploatare să fie preluate de foştii proprietari deposedaţi.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, măsurile reparatorii privesc şi utilajele, precum şi instalaţiile ataşate imobilelor preluate de stat în mod abuziv, în afară de cazul în care au fost înlocuite, casate sau distruse.
Rezultă că textul are în vedere categoria unor imobile prin destinaţie, aşa cum sunt definite de art. 468 alin. (1) C. civ., referitor la care se cer două condiţii cumulative şi anume, pe de o parte, să existe raportat la accesorietate (de afectare) între asemenea bunuri şi imobilul prin natura lui la care ele servesc, iar pe de altă parte, ambele bunuri să aibă acelaşi proprietar.
Textul pct. 6.2 din Normele aprobate prin HG nr. 498/2003 stabileşte că o dată dovedit dreptul de proprietate asupra imobilului prin natura lui, se prezumă că instalaţiile şi utilajele, adică imobilele prin destinaţie prevăzute de art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 au aparţinut aceluiaşi proprietar. Nu mai puţin, textul pct. 6.2 prevede că incidenţa beneficiului Legii nr. 10/2001 se apreciază în funcţie de data intrării în vigoare a legii, fiind necesar ca bunurile respective să existe în patrimoniul unităţii deţinătoare la acel moment şi, totodată, se impune ca acestea să nu fi fost casate la această dată, adică să nu existe un proces-verbal de constatare a casării încheiat până la data de 14 februarie 2001.
În speţă, în mod corect a reţinut instanţa de apel confirmând soluţia pronunţată la judecarea fondului, că bunurile solicitate de reclamanţi nu se încadrează în categoria celor prevăzute art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate odată cu nemişcătorul şi nu s-a făcut dovada că ar mai exista fizic.
Faţă de cele reţinute se constată că motivele de recurs invocate nu se încadrează în temeiurile de drept prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., şi pe cale de consecinţă se va respinge recursul declarat de reclamanţi, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii N.B.A. şi B.E.L. împotriva deciziei nr. 208/A din 23 iunie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7123/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7114/2007. Civil → |
|---|
