ICCJ. Decizia nr. 7284/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7284
Dosar nr. 356/45/200.
Şedinţa publică din 1 noiembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 671/E din 30 martie 2007, pronunţată de Tribunalul Iaşi, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei în soluţionarea cererii reconvenţionale formulată de pârâtul-reclamant Consiliul Judeţean Iaşi în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă SC D.P.I. SRL Bucureşti şi s-a disjuns judecata cererii reconvenţionale, cu consecinţa declinării competenţei de soluţionare în favoarea Judecătoriei Iaşi.
Prin sentinţa civilă nr. 5626 din 18 mai 2007 Judecătoria Iaşi a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de către reclamantul Consiliul Judeţean Iaşi în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia contencios administrativ.
A constatat ivit conflictul negativ de competenţă, sesizând Curtea de Apel Iaşi în vederea soluţionării acestuia.
Investită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, prin sentinţa nr. 11 din 22 iunie 2007, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., a stabilit competenţa de soluţionare a cererii reconvenţionale formulată de pârâtul-reclamant Consiliul Judeţean Iaşi în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă SC D.P.I. SRL Bucureşti în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia contencios administrativ.
Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin cererea introductivă înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi sub nr. 19733/99/2006, reclamanta SC D.P.I. SRL Bucureşti a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Judeţean Iaşi, solicitând anularea hotărârii nr. 234 din 4 octombrie 2006, emisă de Consiliul Judeţean Iaşi în baza Legii nr. 554/2004.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin actul administrativ contestat a aprobat şi însuşit un raport de evaluare tehnică şi financiar contabilă a îmbunătăţirilor efectuate la pavilionul A, din municipiul Iaşi, executat de SC D.A. SRL în valoare de 123.133 RON, stabilind ca pârâtul să plătească reclamantei suma de 65.645,69 RON, reprezentând diferenţa dintre valoarea îmbunătăţirilor rezultate din raportul de evaluare şi valoarea chiriei datorată de reclamantă pentru folosinţa spaţiului menţionat în perioada 1 mai 2005-30 septembrie 2006.
La termenul din 26 ianuarie 2007, pârâtul Consiliul Judeţean Iaşi a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională prin care a solicitat obligarea reclamantei-pârâte la respectarea Hotărârii Consiliului Judeţean nr. 87 din 23 martie 2006, sub aspectul eliberării spaţiului din litigiu.
Potrivit art. 119 şi art. 120 C. proc. civ., acţiunea reconvenţională, menită să înlesnească compensarea judecătorească a pretenţiilor pârâtului împotriva reclamantei, se judecă o dată cu acţiunea principală la instanţa la care este introdusă.
Pe plan procedural, deşi cererea reconvenţională formulată apare, potrivit art. 17 C. proc. civ., ca un accesoriu al acţiunii principale, în fond aceasta reprezintă o acţiune de sine stătătoare a petentului-reconvenient.
Cu toate acestea, judecarea împreună a celor două cereri se impune datorită legăturii intrinseci dintre acestea.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs SC D.P.I. SRL, criticând-o ca nelegală, întrucât instanţa de apel a interpretat greşit dispoziţiile art. 17 şi art. 119 C. proc. civ., competenţa soluţionării cauzei revenind Judecătoriei Iaşi.
Recursul nu este fondat.
Judecarea cererii reconvenţionale în acelaşi timp cu acţiunea principală îşi are raţiunea în buna administrare a justiţiei, pentru evitarea unor soluţii contradictorii.
Cererea reconvenţională constituie o acţiune de chemare în judecată prin care pârâtul îşi formulează propriile pretenţii în legătură cu cererea reclamantului, în cadrul procesului pornit de acesta, pentru ca ambele acţiuni să fie judecate împreună.
Dat fiind legătura intrinsecă dintre acţiunea principală şi cererea reconvenţională, în mod judicios, instanţa de apel a statuat că se impune ca cererea reconvenţională să fie judecată de instanţa sesizată cu cererea principală.
Pe cale de consecinţă, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de SC D.P.I. SRL, va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC D.P.I. SRL împotriva sentinţei nr. 11 din 22 iunie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7280/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7289/2007. Civil. Limitarea exercitării... → |
|---|
