ICCJ. Decizia nr. 735/2007. Civil. Limitarea exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 735.
Dosar nr. 2492/121/2007
Şedinţa publică din 1 noiembrie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 20 aprilie 2007, reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte a chemat în judecată pe pârâtul I.F., solicitând restrângerea exercitării dreptului acesteia la liberă circulaţie în Franţa pe o perioadă de cel mult 3 ani.
În motivarea cererii, întemeiate pe art. 38, art. 39 şi art. 52 din Legea nr. 248/2005, reclamanta a susţinut că la 3 octombrie 2006, pârâtul a fost returnat din Franţa, conform Acordului de readmisie încheiat de România cu această ţară.
Tribunalul Galaţi, secţia civilă, prin sentinţa nr. 690 din 26 martie 2007, a respins cererea, reţinând că:
- de la 1 ianuarie 2007, când România a intrat în Uniunea Europeană, cetăţenii români au devenit şi cetăţeni ai uniunii menţionate, bucurându-se de toate drepturile conferite de această calitate, inclusiv cele de liberă circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre;
- excepţiile de la principiul liberei circulaţii sunt prevăzute de art. 27 din Directiva 2004/38/CE, care nu a fost transpusă în dreptul intern dar prevalează acestuia;
- simpla nerespectare a condiţiilor prevăzute pentru şedere de legea franceză nu se încadrează în excepţiile menţionate.
Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, prin Decizia nr. 186 din 9 mai 2007, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă, reţinând că:
- odată cu aderarea la Uniunea Europeană, România este obligată să respecte ordinea juridică instituită la nivelul acestei comunităţi, inclusiv Directiva 2004/38/CE;
- directiva menţionată prevede că statele membre pot restrânge libertatea de circulaţie şi şedere a cetăţenilor Uniunii numai pentru anumite motive, care nu se regăsesc în speţă;
- împrejurarea că returnarea pârâtului a avut loc înaintea aderării este irelevantă deoarece instanţa trebuia să se pronunţe pe baza legislaţiei în vigoare la data soluţionării cererii de restrângerea dreptului la liberă circulaţie.
Reclamanta a declarat recurs, prin care a solicitat casarea ambelor hotărâri şi, pe fond, admiterea cererii şi restrângerea exercitării dreptului pârâtului la liberă circulaţie în Franţa, pentru o perioadă de cel mult 3 ani.
În motivarea recursului, al cărui temei juridic nu a fost indicat, recurenta a susţinut că soluţia pronunţată în cauză ar fi contrară art. 38 lit. a) şi art. 39 alin. (1) din Legea nr. 248/2005.
Această critică, a cărei dezvoltare permite încadrarea în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este fondată deoarece:
- de la 1 ianuarie 2007, consecutiv aderării României la Uniunea Europeană, dreptul cetăţenilor români la libera circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre ale Uniunii este reglementat de Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European şi a Consiliului, care prevalează faţă de Legea nr. 248/2005 şi tratatele de readmisie anterioare;
- potrivit art. 6 alin. (1) şi art. 27 din această directivă, cetăţenii Uniunii au dreptul de şedere pe teritoriul unui alt stat membru pe o perioadă de cel mult trei luni fără nicio formalitate, iar restrângerea acestui drept se poate face numai pentru motive de ordine publică, siguranţă publică sau sănătate publică,;
- totodată, ultimul text mai prevede că motivele menţionate nu pot fi invocate în scopuri economice şi că măsurile luate în primele două cazuri trebuie să respecte principiul proporţionalităţii şi să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză;
- or, în declaraţia dată cu ocazia returnării pârâtul a recunoscut că, din luna aprilie 2004, a locuit şi lucrat în Paris fără forme legale, iar la 20 septembrie 2006, când a fost surprins de poliţie, s-a prezentat sub o identitate falsă;
- această comportare este evident contrară ordinii publice şi, ca atare, justifică restrângerea dreptului pârâtului la liberă circulaţie în ţara din care a fost returnat.
Aşa fiind, conform art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., prezentul recurs va fi admis, în sensul casării ambelor hotărâri.
Totodată, în rejudecare se va admite cererea şi, potrivit criteriilor înscrise în art. 27 din Directiva 2004/38/CE, se va restrânge dreptul la liberă circulaţie al pârâtului în Franţa, pe o perioadă de 3 ani.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, Direcţia Generală de Paşapoarte împotriva deciziei nr. 186 A din 9 mai 2007 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
Casează Decizia şi sentinţa nr. 690 din 26 martie 2007 a Tribunalului Galaţi şi rejudecând admite cererea şi dispune restrângerea dreptului la liberă circulaţie a pârâtului I.F. pentru o perioadă de 3 ani pe teritoriul Franţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 734/2007. Civil. Limitarea exercitării... | ICCJ. Decizia nr. 733/2007. Civil → |
|---|
