ICCJ. Decizia nr. 7470/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7470
Dosar nr. 3399/117/200.
Şedinţa publică din 6 noiembrie 2007
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secţia civilă, la 10 aprilie 2006, reclamanta P.M. a chemat în judecată pe pârâţii Primarul Municipiului Cluj-Napoca, R.C. şi R.I.D. pentru ca instanţa, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună anularea Dispoziţiei nr. 1076 din 9 martie 2006 emisă de Primarul Municipiului Cluj-Napoca, restituirea în natură a apartamentului nr. 1 situat în Cluj-Napoca,înscris în C.F. ind. nr. 133613 Cluj, C.F. col. nr. 133602 Cluj şi 133603 Cluj.
În motivarea cererii de chemare în judecată s-a arătat că în mod nelegal primarul a dispus acordarea de despăgubiri pentru imobil, soluţia restituirii în natură fiind posibilă.
Prin sentinţa civilă nr. 732 din 31 august 2006 Tribunalul Cluj, secţia civilă, a constatat nulitatea cererii de chemare în judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că potrivit dovezii eliberate de Direcţia de Evidenţă a Persoanelor, Serviciul de Stare Civilă Cluj, la data de 29 octombrie 2005 s-a înregistrat decesul reclamantei P.M., acesta fiind înregistrat sub nr. 3330 din 29 octombrie 2005.
Plângerea care face obiectul prezentului dosar a fost înregistrată la data de 10 aprilie 2006. Prin urmare, la data introducerii plângerii reclamanta nu mai avea folosinţa drepturilor civile pentru a putea fi parte în judecată, în sensul art. 41 C. proc. civ.
Apelul declarat împotriva acestei sentinţe de către P.I.F. a fost respins ca inadmisibil prin Decizia civilă nr. 19 A din 18 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie. Totodată, a fost respinsă cererea de aderare la apel, formulată de pârâţii R.C. şi R.I.D., ca rămasă fără efecte.
În considerentele hotărârii sale, instanţa de apel a arătat că anterior soluţionării notificării transmise de P.M. a survenit decesul acesteia, la data de 29 octombrie 2005, iar atacarea în justiţie a actului s-a făcut la 10 aprilie 2006 de către aceeaşi P.M., în nume propriu.
La primul termen de judecată s-a prezentat P.I.F., menţionând că este unicul moştenitor al reclamantei P.M., şi a cerut să fie introdus în proces ca reclamant, şi continuarea judecăţii în contradictoriu cu pârâţii.
Tribunalul, luând act de declaraţia avocatului de a întocmit acţiunea şi a reprezentat-o pe reclamantă, în sensul că a încheiat contactul de asistenţă juridică cu P.I.F., dar ca mandatar al mamei P.M., iar acesta nu i-a adus la cunoştinţă împrejurarea că a survenit decesul lui P.M., a anulat cererea de chemare în judecată pentru lipsa capacităţii procesuale civile a lui P.M.
P.I.F. este singurul succesor al defunctei P.M., dar nu se poate prevala în susţinerea calităţii sale procesuale active de dispoziţiile art. 243 pct. 1 C. proc. civ. care sunt incidente doar în ipoteza în care decesul uneia dintre părţi a survenit în timpul procesului şi nu înainte de învestirea instanţei de judecată.
Înscrisurile prezentate de avocat şi împrejurările descrise de apelant dovedesc faptul că acesta a acţionat nu în nume propriu, ci ca pretins mandatar al mamei sale, împuternicirea avocaţială pentru Tribunalul Cluj a fost emisă în reprezentarea reclamantei P.M., iar introducerea acţiunii şi chemarea în judecată a pârâţilor de către P.M. a avut ca efecte convingerea tuturor pârâţilor că acţionarea lor în instanţă s-a făcut de către P.M.
Înlocuirea lui P.M. cu P.I.F., ca parte reclamantă în proces, nu întruneşte cerinţele unei simple erori materiale de natura celei prevăzute de art. 132 alin. (2) C. proc. civ.
P.I.F. nu a fost reclamant în acţiunea dedusă judecăţii şi nu poate fi considerat ca având această calitate, moştenitor al defunctei P.M., care nu mai avea capacitate procesuală civilă de folosinţă încă din momentul promovării acţiunii. Întrucât P.I.F. nu este parte în proces este întemeiată excepţia inadmisibilităţii exercitării apelului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs P.I.F. critica, motivată în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., vizând următoarele aspecte:
Recurentul este unicul moştenitor al defunctei P.M. şi a solicitat instanţei să fie introdus în cauză şi să continue procesul privind revendicarea apartamentului în litigiu.
Apartamentul este locuit de R.C., funcţionară în cadrul Primăriei Cluj -Napoca, acesta fiind motivul pentru care sunt respinse toate cererile recurentului. Contractul de vânzare-cumpărare prin care instituţia vinde apartamentul ce a aparţinut mamei recurentului trebuie anulat deoarece s-a încheiat cu încălcarea flagrantă a legii şi a dreptului constituţional.
Dispoziţia primarului a fost soluţionată când beneficiara P.M. era decedată ori, conform art. 23 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 comisia de restituire trebuia să o citeze la momentul emiterii dispoziţiei.
În conformitate cu dispoziţiile reglementării speciale în materia restituirii, regula o reprezintă restituirea în natură şi nicidecum acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent. Mamei recurentului i-a fost recunoscută calitatea de persoană îndreptăţită conform Legii nr. 10/2001, fiind fost proprietară tabulară a imobilului în litigiu.
Prin întâmpinare, intimaţii pârâţi au solicitat respingerea recursului.
Analizând hotărârea atacată, în limitele criticii formulate prin motivele de recurs şi în raport de dovezile administrate înaintea instanţelor de fond, Înalta Curte a reţinut următoarele:
1. Critica privitoare la neintroducerea în proces a lui P.I.F. vizează motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. deoarece vizează îndeplinirea unor acte de procedură cu neobservarea formelor legale, de natură să pricinuiască o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor, iar nu motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel, cererea de chemare în judecată, introdusă la 10 aprilie 2006, a fost exercitată de către P.M., al cărei deces a fost înregistrat la 29 octombrie 2005. Conform art. 243 pct. 1 C. proc. civ., judecata pricinii se suspendă de drept prin moartea uneia dintre părţi, afară de cazul când partea interesată cere termen pentru introducerea în judecată a moştenitorilor.
Suspendarea judecăţii, în vederea introducerii în cauză a moştenitorilor, se dispune numai dacă decesul părţii a intervenit pe parcursul procesului, după sesizarea instanţei. Dacă persoana care figurează în cerere era decedată la momentul învestirii instanţei, înseamnă că nu avea capacitate procesuală de folosinţă, astfel încât trebuie aplicată sancţiunea pentru neîndeplinirea acestei condiţii de exerciţiu a acţiunii, fără să se mai dispună introducerea în proces a moştenitorilor.
Întrucât P.M. era decedată la momentul înregistrării cererii de chemare în judecată, ambele instanţe de fond au făcut aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 243 pct. 1 C. proc. civ., respectiv art. 41 C. proc. civ., P.I.F. neputând să preia legitimarea procesuală pe care nici autoarea lui nu o mai avea.
Faţă de cele ce preced, critica nu întruneşte cerinţele art. 304 pct. 5 C. proc. civ.;
2. Ambele instanţe de fond s-au pronunţat în temeiul unor excepţii procesuale,a lipsei capacităţii procesuale de folosinţă, respectiv a lipsei de calitate a lui P.I.F. în exercitarea apelului.
În aceste condiţii, criticile privitoare la fondul raportului juridic, şi care vizează nelegalitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat de Primăria Cluj-Napoca cu R.C. şi R.I.D., sunt făcute omisso medio, motiv pentru care nu pot fi analizate direct în etapa recursului.
Având în vedere cele mai sus arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat, cu consecinţa rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul P.I.F. împotriva deciziei civile nr. 19 A din data de 18 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7493/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 739/2007. Civil → |
|---|
