ICCJ. Decizia nr. 7493/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7493
Dosar nr.26905/1/200.
Nr. vechi 104432005
Şedinţa publică din 6 noiembrie 2007
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secţia civilă, la 3 august 2004, reclamanţii G.M.A., S.A.R., S.A.G. şi T.N.G.P.D. au chemat în judecată pe pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună anularea Dispoziţiei nr. 2693 din 22 iunie 2004 emisă de pârât, obligarea pârâtului la restituirea în natură a imobilului situat în Cluj-Napoca.
În motivarea cererii de chemare în judecată s-a arătat că imobilul a fost preluat abuziv, în baza Decretului nr. 92/1950, de la G.M. În mod ilegal s-a reţinut în Decizia primarului că petenţii nu au făcut dovada calităţii de moştenitor după fostul proprietar tabular, deoarece ei sunt moştenitorii legali ai defunctei.
Pârâtul a depus întâmpinare, solicitând respingerea contestaţiei întrucât reclamanţii nu au făcut dovada calităţii de moştenitori în termenul prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001.
M.I., A.G. şi A.C. au formulat cereri de intervenţie în interesul pârâtului, pe care instanţa le-a admis în principiu la termenul din 15 decembrie 2004.
Prin sentinţa civilă nr. 402 din 23 februarie 2005 Tribunalul Cluj, secţia civilă, a admis contestaţia şi a dispus anularea Dispoziţiei nr. 2693 din 22 iunie 2004 emisă de Primarul Municipiului Cluj-Napoca. Pârâtul a fost obligat să emită o nouă dispoziţie prin care să dispună restituirea suprafeţei de teren de 317 mp şi a corpului de clădire „B" din imobilul situat în Cluj-Napoca, înscris iniţial în C.F. nr. 1790 Cluj, nr. top. 1449 şi să acorde măsuri reparatorii prin echivalent în bani pentru corpul de clădire „A", în valoare de 3.974.000.000 lei şi terenul de 587 mp, în valoare de 4.756.249.680 lei. Au fost respinse în principiu şi în fond cererile de intervenţie în interesul pârâtului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că este greşită opinia conform căreia actele depuse pe parcursul soluţionării cererii să nu fie luate în considerare, cu atât mai mult cu cât nici pârâtul nu respectă prevederile art. 23 din Legea nr. 10/2001.
Pentru stabilirea posibilităţilor de acordare de măsuri reparatorii, în diferitele ei forme, a fost efectuată o expertiză tehnică.
Cererile de intervenţie înaintate în interesul pârâtului urmăresc mascat interese proprii, şi nu pot fi admise în situaţia admiterii plângerii şi anulării dispoziţiei primarului.
Apelul declarat de pârât şi intervenientul M.I. împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat, prin Decizia civilă nr. 533 A din 13 mai 2005 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
În considerentele hotărârii sale instanţa de apel a arătat că dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 10/2001, în partea lor prin care se instituie un termen în care trebuie depuse actele doveditoare ale dreptului de proprietate, precum şi, în cazul moştenitorilor, cele care atestă această calitate, trebuie înţelese în sensul că, la împlinirea acestui termen, entitatea învestită cu soluţionarea notificării este în drept a emite dispoziţia ţinând seama de actele doveditoare depuse până la acest moment.
Este excesiv a considera că ulterior acestui termen, însă înainte de emiterea dispoziţiei, precum şi înaintea instanţei învestite cu soluţionarea plângerii împotriva dispoziţiei sau deciziei de soluţionare a cererii în reparaţie, persoana îndreptăţită nu ar putea înfăţişa, în completare acte noi doveditoare.
Primarul nu a contestat calitatea reclamanţilor de persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001, ci a acuzat numai nerespectarea termenului de depunere a actelor doveditoare.
Diferenţa de scriere a numelui proprietarei tabulare, G.C. în cartea funciară, G.I. în unele acte de stare civilă, are o certă explicaţie în împrejurarea că transcrierea numelui s-a făcut diferit, după limba în care s-au operat menţiunile, anume G.C. în limba maghiară şi G.I. în limba română. Prin urmare, concluzia identităţii între persoana tabulară înscrisă sub B+1 în C.F. nr. 1970 Cluj şi antecesoarea reclamanţilor este în afara îndoielii.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca şi intervenientul M.I.
Recursul pârâtului, motivat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizează următoarele aspecte:
1. Instanţa de apel a apreciat greşit că dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 10/2001 trebuie înţelese în sensul că la îndeplinirea termenului înscris în text entitatea învestită cu soluţionarea notificării este în drept a emite dispoziţia ţinând seama de actele doveditoare depuse până la acest moment.
Instanţa de judecată este ţinută să judece plângerile la Legea nr. 10/2001 prin prisma actelor depuse până la momentul limită pentru că altfel ar însemna ca instanţa să încalce acest text imperativ;
2. Instanţa a făcut aprecieri ne fondate cu privire la diferenţa de scriere a numelui proprietarei tabulare iar concluziile instanţei sunt absolut eronate, motiv de faptul că la dosarul instanţei de fond s-a depus certificatul de deces unde antecesoarea reclamanţilor apare G.M. şi diferă din numele din certificatul de naţionalitate nr. 217;
3. Potrivit art. 22.2 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, se admit numai copii legalizate sau certificate de pe actele doveditoare referitoare la proprietate şi la calitatea de moştenitor. Niciun act de stare civilă depus de către reclamanţi nu îndeplineşte această condiţie imperativă a legii.
Prin recursul pe care 1-a exercitat, în condiţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., intervenientul a formulat următoarele critici.
1. Greşit a fost respinsă cererea de completare a probaţiunii asupra calităţii reclamanţilor de persoane îndreptăţite la restituire, cerere făcută de intervenient.
Nu s-a făcut dovada calităţii de moştenitor în sensul că G.M. din certificatul de deces este identică cu G.M. din certificatul de naţionalitate nr. 217.
Nu s-au depus actele de stare civilă în original şi nici copii legalizate ale acestora.
Nu s-au lămurit contradicţiile din actele de stare civilă privitoare la identitatea proprietarei tabulare cu antecesoarea indicată de reclamanţi;
2. În cursul judecăţii la tribunal a decedat A.C. iar fiii acesteia, deşi au cerut introducerea în cauză şi au depus şi certificatele de naştere, s-a omis acest fapt.
Prin întâmpinare intimaţii reclamanţi au solicitat respingerea recursurilor, instanţele făcând aprecierea corectă a probelor administrate în cauză.
Analizând hotărârea atacată, în limitele criticilor formulate prin motive de recurs şi în raport de dovezile administrate înaintea instanţelor de fond, Înalta Curte a reţinut următoarele:
1. Recursul Primarului Municipiului Cluj-Napoca este nefondat.
1.1. Conform art. 23 din Legea nr. 10/2001, în forma republicată, actele doveditoare ale dreptului de proprietate ori, după caz, ale calităţii de asociat sau acţionar al persoanei juridice, precum şi, în cazul moştenitorilor, cele care atestă această calitate şi, după caz, înscrisurile care descriu construcţia demolată şi orice alte înscrisuri necesare evaluării pretenţiilor de restituire decurgând din această lege, pot fi depuse până la data soluţionării notificării.
Expresia „soluţionarea notificării" trebuie înţeleasă în sensul că vizează soluţionarea acesteia în oricare din cele două etape, administrativă, înaintea persoanei juridice notificate sau judiciară, prin hotărâre irevocabilă a instanţei de judecată.
Nicio prevedere a Legii nr. 10/2001 nu interzice completarea probatoriului în etapa judiciară. A considera altfel, ar însemna a aduce atingere principiului liberului acces la justiţie consacrat de art. 21 din Constituţie. Rolul instanţei nu se poate rezuma la verificarea probelor administrate în faţa persoanei juridice notificate, pentru că ar fi contrar principiului aflării adevărului pentru o bună înfăptuire a justiţiei. Singura sancţiune prevăzută de lege, care atrage pierderea dreptului persoanei îndreptăţite de a solicita în justiţie măsuri reparatorii sau prin echivalent, este cea prevăzută de art. 22 alin. (5) pentru nerespectarea termenului de trimitere a notificării.
Aşadar, critica nu întruneşte cerinţele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., ambele instanţe de fond făcând aplicarea şi interpretarea corectă a dispoziţiilor legii materiale incidente;
1.2. Critica privitoare la neconcordanţa privitoare la numele autoarei reclamanţilor a fost făcută de pârât omisso medio, pentru prima dată în recurs.
Drept urmare, acest aspect dedus controlului judiciar de pârât nu poate fi analizat.
2. Recursul intervenientului M.I. nu este întemeiat.
2.1. M.I. este intervenient accesoriu în interesul pârâtului.
Faţă de dispoziţiile art. 56 C. proc. civ., atunci când se apreciază o cale de atac exercitată de intervenientul accesoriu, şi care cuprinde atât calea de atac propriu-zisă, cât şi motivele de critică, instanţa trebuie să verifice dacă partea în folosul căreia a intervenit acesta a exercitat calea de atac respectivă şi dacă a formulat critici privitoare la acelaşi aspect.
De vreme ce prin recursul pârâtului critica privitoare la neconcordanţa în legătură cu numele autoarei reclamanţilor a fost făcută omisso medio, şi instanţa de recurs nu a analizat-o, sub acest aspect se consideră că pârâtul nu a declarat recurs.
Drept urmare, faţă de textul procedural enunţat, aceeaşi soluţie se impune şi în privinţa criticilor similare ale intervenientului;
2.2. Intervenientul nu are interes să invoce neintroducerea în cauză a moştenitorilor unei alte părţi decedate, singurii îndreptăţiţi să o facă fiind chiar moştenitorii.
Întrucât fiii lui A.C. nu au declarat apel prin care să invoce neintroducerea lor în proces, alături de tatăl lor care era deja parte în dosar, nici această critică nu poate fi primită.
Având în vedere cele mai sus arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursurile vor fi respinse ca nefondate, cu consecinţa rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâtul Primarul Municipiului Cluj -Napoca şi intervenientul M.I. împotriva deciziei civile nr. 533 A din 13 mai 2005 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 75515/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7470/2007. Civil → |
|---|
