ICCJ. Decizia nr. 7519/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7519
Dosar nr. 999/117/2007
Şedinţa publică din 27 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 620 din 26 septembrie 2007 a Tribunalului Cluj a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, fiind admisă în parte acţiunea formulată de P.R.D. şi P.H. în contradictoriu cu Primarul municipiului Cluj-Napoca, constatându-se că apartamentul nr. 24 situat în Cluj-Napoca înscris în C.F. 54715 Cluj a fost preluat abuziv de stat. A fost anulată dispoziţia nr. 1392 din 17 ianuarie 2007 emisă de Primarul municipiului Cluj-Napoca, dispunându-se obligarea acestuia de a emite în favoarea petiţionarilor dispoziţie cu propunere de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent, constatând în despăgubiri în condiţiile legii speciale, Titlul VII din Legea nr. 247/2005 pentru apartamentul menţionat, din care se va scădea despăgubirea achitată la data preluării, actualizată în modalitatea prevăzută de OUG nr. 184/2002.
Tribunalul a respins cererea privind stabilirea valorii reale a despăgubirilor pentru apartamentul în litigiu la suma reprezentând echivalentul în lei a 80.000 Euro formulată în contradictoriu cu intimata Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere că apartamentul în litigiu a aparţinut reclamanţilor, de la care a fost preluat abuziv în condiţiile Decretului nr. 223/1974, fiind stabilită valoarea despăgubirii cuvenite la 80.000 lei, din care s-a dedus suma corespunzătoare din împrumutul CEC nerestituit.
S-a constatat că preluarea apartamentului în condiţiile arătate este abuzivă şi în consecinţă s-a dispus anularea dispoziţiei prin care a fost respinsă notificarea şi obligarea Primarului Municipiului Cluj de a emite dispoziţie cu propunerea de măsuri reparatorii în condiţiile legii speciale, cu referire la Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
În ceea ce priveşte cererea petiţionarilor privind stabilirea cuantumului despăgubirilor cuvenite s-a apreciat că acesta este nefondată, întrucât în această etapă procesuală nu se poate stabili valoarea despăgubirilor, în raport de prevederile art. 16 din Titilul VII al legii menţionate.
Apelul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva acestei sentinţe, a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 57 din 20 februarie 2008 a Curţii de Apel Cluj.
S-a avut în vedere că prima instanţă a hotărât corect că cei în cauză beneficiază de noile dispoziţii ale legii speciale, astfel că se va urma procedura prevăzută de art. 16 din Legea nr. 247/2005 ceea ce înseamnă că Decizia ce se va emite inclusiv hotărârea judecătorească rămasă irevocabilă să fie trimisă la Secretariatul Comisiei Centrale. În acest fel, prin respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a apelantei, nu a fost contestat faptul că stabilirea contravalorii despăgubirilor se realizează în cadrul procedurii administrative. S-a considerat legal considerentul instanţei de fond, potrivit căruia prezenţa în proces a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor este necesară pentru a se asigura opozabilitatea hotărârii faţă de aceasta, ceea ce nu înseamnă obligativitatea respectării şi aducerii lor la îndeplinire.
Împotriva acestei decizii Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a declarat recursul de faţă, solicitând modificarea hotărârii în sensul admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a acestei părţi.
Se susţine că hotărârea adoptată nu-şi poate produce efectele împotriva Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor , care are atribuţii numai în procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, procedură ce va fi declanşată numai după finalizarea procedurii prevăzută de Legea nr. 10/2001, care cuprinde şi definitivarea proceselor. Prin urmare în această fază de soluţionare a contestaţiilor formulate împotriva dispoziţiilor emise de unitate deţinătoare, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu are calitate procesuală pasivă.
Recursul este întemeiat urmând a fi admis în sensul celor ce urmează:
Aşa cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, prin hotărârea menţinută în apel a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. Pe fond a fost respinsă cererea privind stabilirea valorii reale a despăgubirilor solicitate în contradictoriu cu recurenta, soluţia fiind diferenţiată în raport de cele 4 capete de cerere.
Soluţia este eronată pentru că în acest litigiu având ca obiect soluţionarea contestaţiei împotriva dispoziţiei de respingere a notificării formulate în condiţiile Legii nr. 10/2001, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu are calitate procesuală pasivă.
Această instituţie a fost constituită în subordinea Cancelariei Primului Ministru, potrivit art. 13 din Legea nr. 247/2005, având ca principală atribuţie analizarea şi stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă potrivit prezentei lege. În art. 1 al legii se prevede că aceasta reglementează sursele de finanţare, cuantumul şi procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură, rezultate din aplicarea Legii nr. 10/2001.
Prin urmare, atribuţiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor se execută numai în cadrul procedurii administrative de acordare a despăgubirilor, cuprinsă în Titlul VII al Legii nr. 247/2005 intitulat regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv.
Această procedură implică transmiterea dosarelor soluţionate prin acordarea de despăgubiri în temeiul Legii nr. 10/2001 de către unităţile deţinătoare învestite cu soluţionarea notificărilor împreună cu deciziile/ dispoziţiile emise Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, conform art. 16 Capitolul V din lege, ce cuprinde procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor .
Prin urmare este vorba de o procedură specială de acordare a despăgubirilor, în cadrul căreia în adevăr Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor are competenţa de a emite decizii conţinând titlul de despăgubire, dar această procedură este diferită de procedura administrativă de soluţionare a notificărilor formulate în temeiul Legii nr. 10/2001.
Cum în speţă s-a contestat respingerea notificării formulate în condiţiile legii menţionate, rezultă în acest cadru procesual Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu are calitatea de a putea fi chemată în judecată.
Aşa fiind, recursul de faţă întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. urmează a fi admis şi a se modifica Decizia recurată în sensul admiterii apelului şi schimbării sentinţei prin admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva deciziei nr. 57/A din 20 februarie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă.
Modifică Decizia recurată în sensul că admite apelul pârâtei împotriva sentinţei civile nr. 620 din 26 septembrie 2007 a Tribunalului Cluj.
Schimbă sentinţa nr. 620 din 26 septembrie 2007 a Tribunalului Cluj, secţia civilă, în sensul că admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a apelantei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7556/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7486/2007. Civil. Limitarea exercitării... → |
|---|
