ICCJ. Decizia nr. 7526/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7526
Dosar nr. 11294/1/2007
Şedinţa publică din 27 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată sub dosar nr. 276/2005 la Tribunalul Sibiu, contestatorii S.T., S.M., P.N. şi P.C. au solicitat în contradictoriu cu Primarul municipiului Sibiu, anularea Dispoziţiei nr. 2792 din 2 decembrie 2004 şi obligarea pârâtului să emită o nouă dispoziţie de restituire în natură a terenului în suprafaţă de 139 mp, situat în Sibiu, înscris în C.F. 2197 Şelimbăr nr.top. 1130/1/1/23/2.
În motivarea contestaţiei s-a arătat că au solicitat să li se restituie numai terenul situat în spatele casei, dar în proiectul de dispoziţie s-a reţinut că, în zona respectivă sunt căi de acces, deşi în realitate terenul este liber şi folosit de proprietarii apartamentelor, edificat pe un teren ce a fost preluat de stat tot de la ei şi unde sunt parcate maşini.
În drept s-au invocat dispoziţiile art. 10 pct. 2 din Legea nr. 20/2001.
Prin sentinţa civilă nr. 490 din 22 iunie 2005, Tribunalul Sibiu a respins această contestaţie reţinând că prin Dispoziţia nr. 2792/2004, de respingere a cererii de restituire în natură a imobilului înscris în C.F. 2197 Şelimbăr, nr. top. 1130/1/1/23/2 în suprafaţă de 249 mp, în favoarea contestatorilor s-a motivat că terenul a fost expropriat în anul 1970, că s-au efectuat construcţii autorizate iar suprafaţa rămasă neconstruită este afectată de căi de acces şi în aceste condiţii restituirea în natură nu este posibilă stabilindu-se măsuri reparatorii prin echivalent, în limita sumei de 249 milioane lei.
Terenul a aparţinut iniţial reclamanţilor, fiind înscris în C.F. 2199 Şelimbăr nr.top. 1130/1/ 1/23 - loc de casă de 519 mp şi a fost dezmembrat în două corpuri funciare cu nr.top.1 130/1/1/23/1 -loc de casă de 280 mp şi nr.top. 1130/1/1/23/2 - loc de casă de 249 mp care a fost transcris in C.F. 2197 Şelimbăr în favoarea Statului Român, cu titlu de expropriere. Ulterior suprafaţa imobilului rămas în proprietatea reclamanţilor a fost rectificată de la 280 mp la 380 mp.
Instanţa de fond a constatat că pe terenul respectiv, solicitat de contestatori este amenajată o parcare, ce se întinde şi în afara terenului în litigiu şi care deserveşte blocurile învecinate, astfel că nu poate fi considerat liber deşi este învecinat cu casele reclamantului.
Împotriva hotărârii de mai sus au declarat apel contestatorii, solicitând schimbarea acesteia în sensul admiterii contestaţiei astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
Prin Decizia 1202 /A/2005 din 10 noiembrie 2005, Curtea de Apel Alba-Iulia a admis apelul contestatorilor, a fost schimbată sentinţa apelată şi rejudecând cauza a fost admisă acţiunea formulată de reclamanţii S.T., S.M., P.N. şi P.C. în contradictoriu cu Primarul municipiului Sibiu.
A fost anulată dispoziţia nr. 2792 din data de 23 decembrie 2004 emisă de Primarul municipiului Sibiu fiind obligat pârâtul să emită dispoziţie de restituire în natură a terenului liber revendicat de contestatori din C.F. nr. 2197 Şelimbăr nr.top. 1130/1/1/23/2 conform expertizei tehnice efectuată de expertul tehnic B.C.V.
A fost obligat intimatul să plătească apelanţilor suma de 600 lei cheltuieli de judecată în apel.
Instanţa de apel a reţinut că, potrivit raportului de expertiză tehnică întocmit de expert B.C.V., imobilul cu nr.top. 1130/1/1/23/2 are în realitate, aşa cum au susţinut contestatorii suprafaţa de 139 mp, din care 26 mp sunt folosiţi de ei, iar pe diferenţa de teren locatarii blocului nr. 18 parchează maşini.
S-a mai reţinut că la solicitarea expertului, proiectantul general din acea perioadă a blocurilor din Sibiu, SC P. SA Braşov, a răspuns că Cvartalul Hipodrom Sibiu, unde este situat terenul, nu conţine un plan de amenajări exterioare a zonei blocului nr. 18 din respectivul cartier.
Împrejurarea că locatarii blocurilor îşi parchează maşinile pe un anumit teren, a condus la concluzia reţinută de instanţă, că nu le conferă un drept de proprietate şi nici nu legitimează respectivele persoane să folosească terenul proprietate publică, nefiind vorba despre o parcare amenajată sau de o construcţie autorizată.
În final instanţa a reţinut că dispoziţia contestată este nelegală, fiind încălcate dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 10/2001 nemodificată şi că se impune aplicarea textului în această formă deoarece raportul juridic dintre contestatori şi entitatea investită cu soluţionarea notificării s-a născut sub imperiul legii nemodificate, fiind vorba despre o dispoziţie de drept material.
Împotriva deciziei de mai sus în termen legal a declarat recurs pârâtul Primarul Municipiului Sibiu invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivare, pârâtul a arătat că instanţa de apel a ignorat existenţa pe terenul revendicat a unei parcări şi a căilor de acces la blocurile din zonă, încălcând astfel dispoziţiile art. 10.3 din HG nr. 498/2003.
Prin Decizia civilă nr. 8908 din 6 noiembrie 2006 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Sibiu împotriva decizie civile nr. 1202/A din 10 noiembrie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă, pe care a casat-o, şi a trimis cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecare.
Instanţa de recurs a reţinut că prin lucrarea de expertiză expertul nu a clarificat situaţia exactă a terenului solicitat cu privire la destinaţia actuală şi dacă se află în planul de amenajări exterioare al zonei de blocuri.
În rejudecare, dosarul a fost reînregistrat la Curtea de Apel Alba-Iulia la data de 30 ianuarie 2007 sub dosar nr. 3424/1/2005 unde, faţă de dispoziţiile instanţei de casare, s-a completat expertiza tehnică de către expertul tehnic B.C.V.
Prin Decizia civilă nr. 310/A din data de 9 noiembrie 2007 Curtea de Apel Alba Iulia a admis apelul contestatorilor S.T., S.M., P.N. şi P.C. împotriva sentinţei civile nr. 490/2005 pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. 276/2005 pe care a schimbat-o în tot şi procedând la rejudecare:
- a admis acţiunea reclamanţilor în contradictoriu cu Primarul municipiului Sibiu şi în consecinţă a anulat dispoziţia nr. 2792 din 23 decembrie 2004 emisă de pârât;
- a obligat pârâtul să emită dispoziţie de restituire în natură a terenului liber revendicat conform expertizei tehnice efectuate şi completate de expertul tehnic B.C.V. Totodată a fost obligat pârâtul să plătească apelanţilor suma de 2.200 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de rejudecare a reţinut următoarele:
- terenul în litigiu a aparţinut iniţial reclamanţilor şi a fost înscris în C.F. 2199 Şelimbăr nr.top. 1130/1/1/23 - loc de casă de 519 mp, nr. topografic ce a fost dezmembrat şi o parte, cu nr.top. 1130/1/1/23/2 loc de casă - 249 mp fiind transcris în C.F. 2197 Şelimbăr în favoarea Statului Român, cu titlu expropriere pentru construire de blocuri;
- din terenul revendicat de 139 mp, 26 mp sunt ocupaţi de către reclamanţi iar restul de 113 mp sunt ocupaţi de o parcare asfaltată;
- potrivit concluziilor raportului de expertiză tehnică, astfel cum a fost completat în rejudecare, parcarea asfaltată nu s-a realizat după vreun proiect iar pe teren, în prezent nu există străzi, alei, trotuare;
- potrivit dispoziţiilor art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în cazul în care ... lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parţial, persoana îndreptăţită poate obţine restituirea în natură a părţii de teren rămasă liberă, pentru cea ocupată de construcţii noi, autorizate, cea afectată servitutilor legale şi altor amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale, măsurile reparatorii stabilindu-se prin echivalent.
- terenul în litigiu poate fi restituit în natură, fiind incidente prevederile tezei prime a art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată.
În termen legal Primarul municipiului Sibiu a declarat recurs împotriva hotărârii de mai sus invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând modificarea deciziei atacată şi menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei civile nr. 490/2005 pronunţată de Tribunalul Sibiu ca instanţă de fond.
Se susţine că pe terenul în litigiu este amenajată o parcare care deserveşte blocurile învecinate, lucru sesizat în mod corect, în opinia recurentului, atât de instanţa de fond cât şi de expertul B.C.
Verificând legalitatea deciziei recurate în limitele criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nefondat, pentru următoarele considerente:
În raport de concluziile raportului de expertiză efectuat de expertul topo B.C. în faza de rejudecare rezulta la capitolul „concluzii" ( filele 101-103, dosar apel) că pe terenul revendicat nu se află decât o parcare asfaltată pentru care nu există vreun proiect de amenajări exterioare, respectiv parcări , alei, trotuare. în atare situaţie, simplul fapt că pe terenul solicitat este o platformă betonată, (parcare) nu conduce la concluzia exceptării de la restituirea în natură.
În aceste condiţii şi în raport de incidenţa dispoziţiilor art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, terenul în discuţie poate fi restituit în natură, cum bine a reţinut instanţa de rejudecare, motiv pentru care recursul de faţă va fi respins în baza art. 312 C. proc. civ.
Potrivit art. 274 alin. (1) C. proc. civ. „partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată".
Constatând că prin această soluţie recurentul-pârât este, în sensul art. 274 alin. (1) C. proc. civ., partea "căzută în pretenţii", se va dispune, obligarea acestuia la plata sumei de 1200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimaţii-contestatori S.T., S.M., P.N. şi P.C.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Sibiu împotriva deciziei nr. 310/A din data de 9 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia civilă, ca nefondat.
Obligă pe recurent să plătească intimaţilor 1200 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7604/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7337/2007. Civil. Expropriere. Recurs → |
|---|
