ICCJ. Decizia nr. 7680/2007. Civil. Reparare prejudicii erori judiciare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7680
Dosar nr. 441/64/2007
Şedinţa publică din 13 noiembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
La 12 mai 2006, reclamanta P.E. a chemat în judecată Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligat la plata sumelor de 61.824,51 lei şi respectiv 900.000 lei, reprezentând daune materiale şi morale, pentru arestarea şi condamnarea sa pe nedrept.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că a fost cercetată pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită şi primire de foloase necuvenite şi condamnată prin sentinţa penală nr. 1492 din 7 iulie 1983 a Judecătoriei Ploieşti la nouă pedepse între o lună şi opt luni închisoare. Ulterior, prin Decizia penală nr. 2003 din 20 octombrie 1983 a Tribunalului Judeţean Prahova, pedeapsa i-a fost mărită la 3 ani închisoare, cu interzicerea pentru o perioadă de doi ani a drepturilor civile.
În baza art. 861 C. pen. şi art. 1 din Legea nr. 47/1979, prin aceeaşi hotărâre, s-a dispus ca executarea pedepsei să fie prin muncă corecţională, iar conform art. 1 şi art. 3 din Decretul nr. 349/1982, s-a constatat că pedeapsa aplicată este graţiată.
Recursul în anulare declarat de procurorul general, a fost admis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care, prin Decizia nr. 6155 din 19 noiembrie 2004, a casat cele două hotărâri date în cauză şi în consecinţă, în baza art. 11 pct. 1 lit. a) coroborat cu art. 10 lit. d) C. proc. pen., a dispus achitarea E.P., pentru faptele reţinute în sarcina sa.
Mai arată reclamanta, că arestarea şi ulterior condamnarea sa pe nedrept i-au provocat puternice suferinţe morale şi au privat-o de veniturile pe care le realiza din munca sa de avocat, fiind nevoită, după punerea în libertate să lucreze, într-o primă etapă, ca muncitor necalificat la cooperativa meşteşugărească „Arta" Braşov, nepermiţându-i-se să-şi găsească un loc de muncă adecvat pregătirii profesionale.
Tot astfel, se mai arată, consecinţele acestei condamnări s-au răsfrânt, nu numai asupra statutului său social şi profesional, fiind supusă oprobiului public şi marginalizată de colegi, cât şi asupra stării sale de sănătate, care a fost profund marcată de epuizarea şi stresul psihic la care a fost supusă în perioada privării de libertate şi respectiv a procesului, contractând o afecţiune gravă, lupus eritematos sistemic, boală ireversibilă generată de emoţii puternice, în faţa cărora sistemul imunitar cedează, iar organismul este în întregime afectat.
Investit cu soluţionarea litigiului, Tribunalul Braşov, secţia civilă, prin sentinţa nr. 484/S din 8 decembrie 2006, a admis în parte cererea şi a obligat pârâtul să-i achite reclamantei suma de 51.182,18 lei, cu titlu de daune materiale şi respectiv 500.000 lei, reprezentând daune morale.
A respins restul pretenţiilor reclamantei.
Pentru a decide astfel, prima instanţă a reţinut în esenţă că cercetarea, arestarea pe nedrept în perioada 19 aprilie 1983-7 iulie 1983 şi ulterior condamnarea, au provocat reclamantei un important prejudiciu material, cât şi moral, suferinţele fizice şi psihice, afectând-o atât pe ea cât şi pe membrii familiei sale, în mijloacele de informare în masă, apărând relatări ale acestei condamnări, cu consecinţe greu de înlăturat.
Tot astfel, se mai arată, stresul puternic şi susţinut au declanşat boala autoimună de care suferă reclamanta, cu determinări articulare şi pluriorganice, aceasta aflându-se în tratament continuu până în prezent.
Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia nr. 54/Ap din 9 mai 2007, a admis apelul reclamantei şi schimbând în parte sentinţa, a obligat pârâtul să-i achite acesteia suma de 900.000 lei, reprezentând daune morale.
A păstrat dispoziţiile sentinţei atacate, cu privire la plata daunelor materiale şi a cheltuielilor de judecată.
A respins apelul Statului Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat convenţional prin D.G.F.P. Braşov.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că intervalul mare de timp în care au fost resimţite efectele condamnării penale, i-au produs reclamantei traume psihice care i-au schimbat întreaga existenţă.
Astfel, stigmatul condamnării a impietat atât asupra carierei politice a reclamantei cât şi a soţului acesteia, ca urmare a mediatizării acestei condamnări şi a aducerii la cunoştinţa opiniei publice a unor aspecte ale vieţii private care au condus la pierderea credibilităţii în faţa electoratului şi la îngrădirea accesului la anumite funcţii publice.
Cele mai grave consecinţe însă, s-au produs în plan fizic, din cauza stresului la care reclamanta a fost supusă în perioada arestării şi condamnării, concluziile expertizei medico-legale confirmând existenţa unei boli incurabile, cu grave consecinţe în timp.
Pentru aceste considerente, concluzionează instanţa de apel, nicio compensaţie bănească nu ar putea înlătura efectele unei condamnări nelegale, cu urmări în plan fizic, psihic, socio-profesional şi material, constituind eventual „o virtute compensatorie".
În cauză a declarat recurs în termen legal, D.G.F.P. a Judeţului Braşov, în reprezentarea Statului Român care, invocând temeiul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţine în esenţă că soluţia instanţei de control judiciar „este de neacceptat" în condiţiile în care nu există criterii legale de acordare a despăgubirilor morale, al căror cuantum a fost supradimensionat de instanţă, în condiţiile în care reclamanta a fost privată de libertate doar câteva luni, iar probele nu justifică acordarea sumei solicitate prin cererea introductivă.
Recursul se priveşte ca nefondat, urmând a fi respins, în considerarea argumentelor ce succed.
Oricât de subiectiv ar fi caracterul prejudiciului moral, decurgând din arestarea ori condamnarea pe nedrept, este unanim admis, atât în doctrina cât şi în practica judiciară că repararea acestuia trebuie să ofere victimei o satisfacţie cu caracter compensatoriu, astfel încât dimensiunea reparaţiunii pentru suferinţa omenească să fie, dacă nu integrală, măcar pe cât posibil, suficientă şi proporţională cu prejudiciul suferit.
Cum, în acest domeniu, operează prin natura lucrurilor, o anumită doză de aproximare, de apreciere, întrucât dauna morală, oricât de profundă, nu se pretează întotdeauna la exacte evaluări pecuniare, se constată că suma acordată reclamantei de instanţa de apel, cu titlu de despăgubiri morale, nu depăşeşte limitele funcţiei reparatorii a acestui tip de răspundere.
Ca atare, instanţele au reţinut corect că reclamanta a suferit un prejudiciu moral, cuantumul daunelor acordate pentru acoperirea acestuia nefiind exagerat, dimpotrivă înscriindu-se în limitele unei reparaţii integrale, echitabile şi adecvate, pentru suferinţele omeneşti încercate de reclamantă şi familia sa.
Astfel, nu poate fi contestat că atât arestarea preventivă cât şi intentarea procesului penal pentru fapte legate de exercitarea profesiei, i-au pricinuit reclamantei o vătămare adusă onoarei, demnităţii, a creditului moral şi a poziţiei sociale pe care aceasta a avut-o anterior.
Totodată, prin detenţiunea ilegală şi prin faptele imputate în procesul penal, care s-au dovedit în final că nu au fost reale, reclamantei i s-a adus o atingere gravă prestigiului profesional, unul din aspectele care defineşte persoana umană.
Probele administrate în cauză au demonstrat că arestarea preventivă, desfăşurarea procesului penal, cât şi mediatizarea acestuia au afectat în egală măsură şi pe membrii familiei reclamantei, astfel că este lipsită de suport susţinerea că, raportat la contextul dat, acordarea sumei solicitate nu se justifică.
Aşa fiind, recursul se va respinge, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor împotriva deciziei nr. 54 Ap din 9 mai 2007 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7736/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7670/2007. Civil → |
|---|
