ICCJ. Decizia nr. 774/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 774.
Dosar nr. 7429/111/2007
Şedinţa publică din 15 noiembrie 2007
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 66/C din 22 ianuarie 2007 pronunţată de Tribunalul Bihor, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte împotriva pârâtului H.T. şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor.
Pentru a hotărât astfel, instanţa de fond, a reţinut, că pârâtul a fost returnat din Ungaria la data de 5 august 2006, fiind găsit fără forme legale, şi nu se impune restrângerea dreptului la circulaţie.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentinţe a fost respins prin Decizia nr. 278/2007/A din 7 iunie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia civilă mixtă.
Pentru a decide astfel, curtea, a reţinut că simpla neîndeplinire a formalităţilor privind intrarea, circulaţia, ieşirea străinilor nu este de natură a constitui, în sine, o conduită ci să justifice prin ea însăşi o măsură de limitare a dreptului la liberă circulaţie a pârâtului, întrucât aceasta implică, tulburarea ordinii sociale, existenţa unei ameninţări serioase, suficiente la cerinţele de ordine publică, de natură a afecta interesele fundamentale ale societăţii.
Exercitarea dreptului la liberă circulaţie conform art. 3 din Protocolul Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea prevăzute de lege, şi constituie măsuri necesare într-o societate democratică pentru securitatea naţională, siguranţa publică, menţinerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecţia sănătăţii sau a moralei, protejarea drepturilor şi libertăţilor altora.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte, prin care a solicitat casarea hotărârilor de mai sus şi pe fond, admiterea cererii aşa cum a fost formulată.
Dezvoltând critica de nelegalitate, reclamanta a susţinut că hotărârea atacată încalcă prevederile art. 38 lit. a) şi art. 52 din Legea nr. 248/2005, prin aceea că returnarea unei persoane în baza acordului de readmisie constituie temei suficient şi necenzurabil pentru luarea măsurii restrângerii dreptului la liberă circulaţie.
S-a susţinut că prevederile invocate sunt în deplină concordanţă cu normele dreptului comunitar şi ale Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie în străinătate a cetăţenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România şi acel stat.
În scopul aplicării corecte a normei de drept incidente, instanţa este obligată să stabilească faptele care au determinat returnarea persoanei în cauză, dacă acestora le sunt sau nu aplicabile măsurile restrictive prevăzute în dreptul intern sau în cel comunitar şi să examineze faptele şi măsura cerută prin prisma raportului de proporţionalitate, numai apoi hotărând fie în sensul admiterii cererii dedusă judecăţii lor, fie în sensul respingerii acesteia.
Curtea de apel, a făcut o analiză a dispoziţiilor din dreptul intern comparativ cu dreptul comunitar în materie şi a statuat corect că simpla returnare a pârâtului din Ungaria nu este suficientă prin ea însăşi pentru a se lua măsura limitării exercitării dreptului la liberă circulaţie în străinătate.
Or, recurenta s-a limitat la a susţine că faptul returnării constituie temei suficient pentru luarea măsurii.
Asemenea susţinere nu poate fi primită, pentru că însuşi textul art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, impune judecătorului naţional să cerceteze faptele fără ca prin aceasta să cenzureze în vreun fel măsura returnării.
Ca urmare, neexistând corelaţie între considerentele deciziei atacate şi motivele de recurs, cel din urmă va fi respins ca nefondat în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte împotriva deciziei nr. 278/2007- A din 7 iunie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia civilă mixtă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 637/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6373/2007. Civil → |
|---|
