ICCJ. Decizia nr. 6373/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6373
Dosar nr. 7272/2/200.
Şedinţa publică din 4 octombrie 2007
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 190 din 30 mai 2003 a Tribunalului Ialomiţa a fost respinsă acţiunea formulată de I.I., I.A. şi B.E. împotriva pârâtei SC M. SA Slobozia, având ca obiect anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2355 din 21 august 2000 de BNR S.M., prin care pârâta a înstrăinat pârâtului S.N. imobilul compus din moară cu utilajele necesare şi terenul aferent de 2026 mp, după depunerea notificării de retrocedare întemeiată pe prevederile Legii nr. 10/2001.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere că reclamanţii nu şi-au dovedit pretenţiile formulate, făcându-se aplicarea prevederilor art. 116 C. civ.
Apelul declarat de reclamanţi împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 612 din 2 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Împotriva acestei decizii reclamanţii au declarat recursul de faţă în condiţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., arătând că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină şi că în mod greşit nu s-a reţinut reaua-credinţă a părţilor la perfectarea vânzării, având cunoştinţă de faptul că imobilul nu intra sub incidenţa decretului de naţionalizare, întrucât avea destinaţie de casă de locuit.
Se constată că în raport cu valoarea litigiului ce vizează anularea unui contract de vânzare-cumpărare, perfectat la preţul de 297 milioane lei că judecarea apelului s-a făcut de o instanţă necompetentă să soluţioneze calea de atac.
Astfel, judecarea apelului a avut loc la 2 noiembrie 2006, deci după intrarea în vigoare a Legii nr. 219, publicată la 14 iulie 2005.
Potrivit art. II alin. (2) din menţionata lege apelurile aflate pe rolul curţilor de apel la data intrării în vigoare a legii şi care, potrivit acesteia, sunt de competenţa tribunalului, se trimit la tribunale.
Şi în adevăr, potrivit art. 1 pct. 1 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat implicit prin Legea nr. 219/2005, prin care a fost modificat expres art. 2 lit. b) C. proc. civ., procesele şi cererile în materie civilă al cărui obiect are o valoare de sub 5 miliarde lei sunt de competenţa judecătoriei.
Hotărârile date în primă instanţă sunt supuse apelului, care este de competenţa tribunalului conform art. 2 pct. 2 C. proc. civ.
Potrivit art. II alin. (1) din Legea nr. 219/2005 căile de atac se judecă de instanţele competente, potrivit legii. Aceasta este o dispoziţie tranzitorie specială, derogatorie de la prevederile generale cuprinse în art. 725 C. proc. civ., în temeiul căreia toate căile de atac se judecă potrivit competenţei prevăzută de noua lege.
Şi cum aceasta era în vigoare la data judecării apelului, 2 noiembrie 2006, rezultă că hotărârea a fost dată cu încălcarea competenţei altei instanţe, fiind incidente astfel prevederile art. 304 pct. 3 C. proc. civ.
De aceea recursul de faţă urmează a fi admis conform art. 312 alin. (1), (2) şi (3) C. proc. civ. în sensul casării deciziei recurate şi trimiterea cauzei la Tribunalul Ialomiţa, pentru rejudecarea apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanţii I.I., B.E. şi I.A. împotriva deciziei nr. 612 A din 2 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza la Tribunalul Ialomiţa, pentru rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 4 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 774/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6367/2007. Civil → |
|---|
