ICCJ. Decizia nr. 637/2007. Civil

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ

Decizia nr. 637.

 Dosar nr. 12948/2/200.

Şedinţa publică din 4 octombrie 2007

Asupra recursului civil de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La 10 iunie 2003, reclamantul P.A. a chemat în judecată pe pârâta P.E., solicitând:

- să se constate că la 28 martie 2003, a cumpărat de la partea adversă un teren de 3000 mp, situat pe raza comunei Măgurele, judeţul Ilfov;

- să se pronunţe o hotărâre care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.

Judecătoria Buftea, prin sentinţa civilă nr. 2409 din 19 septembrie 2003, a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune şi drept consecinţă a respins cererea.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin Decizia nr. 103 din 22 ianuarie 2004, a admis apelul declarat de reclamant, a anulat sentinţa şi, evocând fondul, a admis acţiunea, a suplinit consimţământul pârâtei cu privire la vânzarea suprafeţei de 3000 mp. teren extravilan situat pe raza comunei Măgurele, judeţul Ilfov şi a stabilit ca hotărârea să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.

La 23 ianuarie 2007, reclamantul a solicitat lămurirea înţelesului şi aplicării dispozitivului acestei decizii, în sensul menţionării tarlalelor şi parcelelor în care este situată suprafaţa de 3000 mp. teren extravilan.

În motivarea cererii, întemeiate pe art. 281 şi art. 2811 C. proc. civ., reclamantul a susţinut că pentru a nu exista impedimente la intabulare, expertul topograf i-a sugerat ca în dispozitivul deciziei să apară menţiunea că terenul este amplasat în tarlaua 56, parcela 198 şi tarlaua 16, parcela 54, trecute în titlul de proprietate la care face referire în acţiunea introductivă.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin încheierea din 8 martie 2007, a respins cererea, ca neîntemeiată, reţinând că în acţiunea introductivă reclamantul a indicat vecinătăţile terenului dar nu şi locul amplasării, singura menţiune neechivocă fiind aceea că este vorba despre o suprafaţă situată în extravilan.

Reclamantul a declarat recurs, prin care a solicitat modificarea încheierii menţionate, în sensul admiterii cererii sale de completare a dispozitivului deciziei nr. 103 din 22 ianuarie 2004.

În motivarea recursului, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a susţinut că din actele dosarului rezultă parcela pe care este situat terenul în litigiu.

Această critică nu se încadrează în ipoteza prevăzută de textul invocat de recurent, iar dezvoltarea ei nu face posibilă eventuala încadrare într-un alt motiv de recurs.

Aşa fiind, conform art. 312 alin. (1) C proc. civ., prezentul recurs va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul P.A. împotriva încheierii de şedinţă din 8 martie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, pronunţată în dosarul nr. 12948/2/2003.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 octombrie 2007.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 637/2007. Civil