ICCJ. Decizia nr. 7741/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7741
Dosar nr. 6568/105/2007
Şedinţa publică din 15 noiembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
S.E., M.N. şi M.A. au cerut Primăriei municipiului Ploieşti, pe cale de notificare formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a imobilului (construcţie şi teren) situat în Ploieşti, judeţul Prahova, trecut în proprietatea statului prin confiscarea dispusă prin sentinţa penală nr. 477 din 7 octombrie 1960 a Tribunalului Militar Bucureşti.
Primarul municipiului Ploieşti a emis dispoziţia nr. 3675 din 6 iulie 2006, prin care a respins cererile de restituire în natură şi a propus solicitantelor acordarea de măsuri reparatorii constând în despăgubiri prevăzute de Legea nr. 10/2001 modificată şi republicată, dispunând transmiterea întregii documentaţii către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
M.A., în nume propriu şi ca mandatar al co-solicitantelor S.E. şi M.N., a contestat în justiţie dispoziţia de mai sus solicitând anularea ei şi obligarea emitentului la plata contravalorii imobilului în cuantum de 4 miliarde lei ROL, precum şi daune cominatorii şi morale (a se vedea fila 2 din dosarul primei instanţe).
Motivarea contestaţiei se rezumă la afirmaţii în sensul că primarul şi un director din cadrul primăriei au exercitat „presiuni şi tracasări (un fel de terorism psihologic)" asupra contestatoarei M.A. prin refuzul de a o primi în audienţe timp de şapte ani şi transmiţând informaţii false instanţelor de judecată care au avut pe rol patru acţiuni ale acestei contestatoare.
Ulterior, la 10 ianuarie 2007, contestatoarea M.A. a precizat că solicită despăgubiri constând în contravaloarea imobilului, daune morale şi compensatorii din partea Statului Român reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice.
Tribunalul Prahova, secţia civilă, a pronunţat sentinţa civilă nr. 319 din 22 februarie 2007, prin care a respins ca inadmisibilă contestaţia faţă de Statul Român, constatând că acesta nu are calitate procesuală pasivă, şi ca nefondată aceeaşi contestaţie în raport cu emitentul dispoziţiei atacate.
M.A. a declarat apel, care a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 270 din 30 mai 2007 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Contestatoarele au declarat recurs solicitând casarea deciziei instanţei de apel şi soluţionarea cauzei de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Dezvoltând recursul, contestatoarele au susţinut că hotărârea instanţei de apel este nelegală pentru că:
- fiecare membru al completului de judecată era incompatibil cu soluţionarea cauzei de faţă, deoarece s-au pronunţat în aceeaşi pricină prin hotărâri anterioare, anume Decizia nr. 836 din 6 mai 2003 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti şi Decizia nr. 1882 din 3 decembrie 2003 a Tribunalului Prahova, ultima dintre ele conţinând mai multe erori şi nelegalităţi în dispozitivul său;
- instanţa de apel a încălcat flagrant dispoziţiile Legii nr. 10/2001, deoarece a dat credit declaraţiei orale a reprezentantului Primăriei municipiului Ploieşti făcută în sensul că s-ar fi acordat măsuri reparatorii contestatoarelor, deşi, în realitate, nici până în prezent primarul nu a transmis Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor propunerea de acordare a despăgubirilor şi documentaţia anexată notificărilor;
- a soluţionat greşit excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român, deoarece notificarea formulată de contestatoare a fost transmisă acestuia, iar Legea nr. 10/2001 „este o lege specială unde excepţiile nu au loc";
- dispozitivul conţine o gravă eroare prin considerarea contestatoarelor apelante M.N. şi S.E. ca având calitatea de contestatoare intimate;
- instanţa de apel nu a cercetat probele administrate de către contestatoare.
Recursul astfel motivat nu este întemeiat.
Unul din membrii completului de judecată care a dat hotărârea supusă prezentului recurs a făcut parte din completul Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă, care a pronunţat Decizia nr. 836 din 6 mai 2003, iar celălalt membru a participat la pronunţarea de către Tribunalul Prahova, secţia civilă, a deciziei nr. 1882 din 3 decembrie 2003.
Primul dintre procese a avut ca obiect acţiunea introdusă de actualele recurente împotriva Primăriei municipiului Ploieşti, I.A. şi S.A. pentru constatarea nulităţii absolute a actelor juridice de înstrăinare a imobilului teren şi construcţie situat în Ploieşti, iar secundul proces a privit o contestaţie la executare formulată de aceleaşi actuale recurente, în timp ce procesul de faţă este un litigiu izvorât din aplicarea Legii nr. 10/2001.
Aşadar, pricinile de mai sus sunt esenţial diferite, neconstituind în mod evident unul şi acelaşi proces.
Or, potrivit art. 24 alin. (1) C. proc. civ., judecătorul care a pronunţat o hotărâre într-o pricină nu poate lua parte la judecarea aceleiaşi pricini indiferent de gradul de jurisdicţie în care aceasta s-ar găsi.
Împrejurarea că notificările şi documentaţia anexată nu au fost înaintate Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nu este consecinţa culpei Primăriei municipiului, ci a faptului că sunt depuse la dosarul prezentei cauze în urma apelului la justiţie făcut de contestatoarele recurente.
Cauza de faţă are ca obiect contestaţia împotriva dispoziţiei emisă în soluţionarea notificării, astfel încât procesul nu poate purta decât între contestatoare pe de o parte şi emitentul dispoziţiei atacate pe de altă parte, Statul Român neputând fi parte în asemenea proces.
Eroarea din dispozitivul deciziei date în apel cu privire la calitatea procesuală a două dintre contestatoare nu a produs nici o consecinţă juridică şi nu este caz de nelegalitate în înţelesul art. 304 C. proc. civ., putând fi îndreptate pe calea reglementată prin art. 281 alin. (1) C. proc. civ..
Necercetarea probelor administrate, chiar reală de ar fi, nu constituie motiv de recurs după abrogarea pct. 10 al art. 304 C. proc. civ. prin art. I pct. 49 din Legea nr. 219/2005.
În raport cu toate cele astfel constatate, care răspund criticilor dezvoltate de recurente, recursul va fi respins ca nefondat în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatoarele M.A., S.E. şi M.N. împotriva deciziei nr. 270 din 30 mai 2007 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 636/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6349/2007. Civil → |
|---|
