ICCJ. Decizia nr. 7758/2007. Civil. Limitarea exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7758
Dosar nr. 635/111/2007
Şedinţa publică din 15 noiembrie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 326/C din 14 martie 2007, pronunţată de Tribunalul Bihor a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte împotriva pârâtei B.A., cu motivarea că aceasta din urmă nu a avut un comportament necorespunzător pe teritoriul Italiei, de unde a fost returnată.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei hotărâri a fost respins prin Decizia nr. 275/2007 – A din 7 iunie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia civilă mixtă.
Pentru a decide astfel, curtea a reţinut, că simpla neîndeplinire a formalităţilor privind intrarea, circulaţia, ieşirea străinilor nu este de natură a constitui în sine, o conduită ce să justifice prin ea însăşi limitarea libertăţii de circulaţie, ci aceasta implică, în plus faţă de tulburarea ordinii sociale, existenţa şi a unei ameninţări serioase, suficientă la cerinţele de ordine publică, de natură a afecta interesele fundamentale ale societăţii.
Exercitarea dreptului la liberă circulaţie nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare într-o societate democratică pentru securitatea naţională, siguranţă publică, menţinerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecţia sănătăţii sau a moralei, protejarea drepturilor şi libertăţilor altora.
În speţă, raportat la aceste aspecte, depăşirea termenului de şedere legală de către intimată nu impune luarea măsurii solicitate.
În contra acestei decizii a declarat recurs reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte, prin care a solicitat casarea hotărârilor de mai sus şi pe fond, admiterea cererii aşa cum a fost formulată.
Dezvoltând critica de nelegalitate, reclamanta a susţinut că hotărârea atacată încalcă prevederile art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, prin aceea că nu s-a observat că returnarea unei persoane în baza acordului de readmisie constituie temei suficient şi necenzurabil pentru luarea măsurii restrângerii dreptului la liberă circulaţie.
S-a mai susţinut că prevederile invocate sunt în deplină concordanţă cu dispoziţiile art. 25 din Constituţia României , art. 29 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, art. 2 din Protocolul nr. 4 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Recursul nu este fondat.
Aşa cum rezultă din considerentele deciziei atacate şi a dezvoltării recursului, criticile exced consideraţiilor care au determinat soluţia adoptată de curte.
Astfel, în esenţă, curtea de apel a făcut o analiză a dispoziţiilor legale din dreptul intern comparativ cu dreptul comunitar în materie şi a statuat că simpla returnare nu este suficientă prin ea însăşi pentru a se lua măsura limitării exercitării dreptului la liberă circulaţie, în timp ce recurenta, după arătarea conţinutului unor texte legale s-a limitat la a susţine că faptul returnării constituie temei suficient pentru luarea măsurii.
Asemenea susţinere nu poate fi primită.
Esenţial pentru corecta aplicare a legii este a se stabili faptele care au determinat returnarea persoanei în baza acordului de readmisie şi dacă acestora le sunt sau nu aplicabile măsurile restrictive prevăzute în dreptul intern sau în cel comunitar precum şi existenţa unui raport de proporţionalitate între faptele săvârşite şi măsura propusă.
Aceasta pentru că însuşi textul art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, exclude simplul fapt al returnării ca unic şi suficient temei pentru luarea măsurii prevăzută folosind sintagma „instanţa poate…".
Posibilitatea legală prevăzută impune judecătorului naţional să cerceteze cele mai sus arătate fără ca prin aceasta să cenzureze în vreun fel măsura returnării.
Ca urmare, neexistând corelaţie între considerentele deciziei atacate şi motivele de recurs, cel din urmă va fi respins ca nefondat potrivit prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte împotriva deciziei nr. 275/A din 7 iunie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia civilă mixtă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7756/2007. Civil. Limitarea exercitării... | ICCJ. Decizia nr. 7682/2007. Civil → |
|---|
