ICCJ. Decizia nr. 776/2007. Civil. Limitarea exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 776.
Dosar nr. 8606/3/2007
Şedinţa publică din 15 noiembrie 2007
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 9 martie 2007 reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte a solicitat Tribunalului Bucureşti să dispună restrângerea exercitării de către pârâtul I.F.G. a dreptului la liberă circulaţie în Spania pentru o perioadă de până la 3 ani.
Motivând cererea, reclamanta a susţinut că pârâtul a fost returnat din Spania la 28 decembrie 2006 în baza acordului de readmisie dintre România şi acest stat, fiind astfel aplicabile dispoziţiile art. 38 lit. a) şi art. 39 din Legea nr. 248/2005.
Cererea astfel motivată a fost respinsă prin sentinţa nr. 451 din 23 martie 2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, cu motivarea, că returnarea pârâtului din Spania în baza acordului de readmisie încheiat cu această ţară, este disproporţională în raport cu scopul urmărit şi încalcă dispoziţiile art. 2 din Protocolul nr. 4 la Convenţie.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte, criticând-o ca nelegală şi netemeinică întrucât, instanţa de fond, a interpretat şi aplicat greşit prevederile art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte împotriva sentinţei nr. 451 din 23 martie 2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că în materia liberei circulaţii a persoanelor, atât legea internă, cât şi legislaţia comunitară stabilesc regula potrivit căreia dreptul la liberă circulaţie a cetăţenilor români pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene este garantat, art. 25 din Constituţia României, art. 18 din Tratatul CE, art. 4 din Directiva 2004/38/CE.
Excepţiile de la această regulă se regăsesc atât în cuprinsul legii interne, art. 38 şi art. 39 din Legea nr. 248/2005, cât şi în cuprinsul legislaţiei comunitare, art. 27 din Directiva 2004/38/CE.
Norma comunitară cuprinde trei situaţii de excepţii a restrângerii dreptului al liberă circulaţie, respectiv, pentru motive de ordine publică, siguranţă naţională sau sănătate publică.
Norma internă, prevede posibilitatea restrângerii dreptului la liberă circulaţie, dacă cetăţeanul român a fost returnat dintr-un stat pe baza unui acord de readmisie, fără a se face vreo distincţie dacă acesta prezintă sau nu pericol public pentru ordinea, siguranţa sau sănătatea publică.
Faţă de o astfel de împrejurare, curtea a reţinut, că norma aplicabilă în speţă este cea comunitară în acord cu jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie, întrucât simpla nerespectare a condiţiilor de şedere prevăzute de legea spaniolă, nu poate fi încadrată în sfera noţiunilor de ordine, siguranţă sau sănătate publică, pentru a se putea admite acţiunea.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte invocând cazul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Dezvoltând critica de nelegalitate, reclamanta a susţinut că hotărârea atacată încalcă prevederile art. 38 lit. a) şi art. 39 din Legea nr. 248/2005, modificată şi completată prin OG nr. 5/2006, prin aceea că simpla returnare a unei persoane în baza acordului de readmisie constituie temei suficient şi necenzurabil pentru luarea măsurii restrângerii dreptului la libera circulaţie.
S-a susţinut că prevederile invocate sunt în deplină concordanţă cu cele prevăzute în art. 25 din Constituţia României, art. 2 paragraful 1, 2 şi 3 din Protocolul nr. 4 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale.
Recursul nu este fondat.
Din redarea conţinutului deciziei atacate şi a dezvoltării recursului criticile recurentei exced considerentelor care au determinat soluţia adoptată de curte.
Astfel, curtea de apel, a făcut o analiză amplă, bine argumentată, a dispoziţiilor din dreptul intern comparativ cu dreptul comunitar în materie şi a statuat că simpla returnare nu este suficientă prin ea însăşi pentru a se lua măsura limitării exercitării dreptului la liberă circulaţie, în timp ce recurenta, după arătarea conţinutului unor texte legale s-a limitat la a susţine că faptul returnării constituie temei suficient pentru luarea măsurii.
Asemenea susţinere nu poate fi primită.
Pentru corecta aplicare a legii, este esenţial a se stabili faptele care au determinat returnarea persoanei în baza acordului de readmisie şi dacă acestora le sunt sau nu aplicabile măsurile restrictive prevăzute în dreptul intern sau în cel comunitar precum şi existenţa unui raport de proporţionalitate între faptele săvârşite şi măsura propusă.
Aceasta întrucât, textul art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, exclude simplul fapt al returnării ca unic şi suficient temei pentru luarea măsurii prevăzută, folosind sintagma „instanţa poate....".
Posibilitatea legală prevăzută impune judecătorului naţional să cerceteze faptele fără ca prin aceasta să cenzureze în vreun fel măsura returnării.
În consecinţă, neexistând corelaţie între considerentele deciziei atacate şi motivele de recurs, cel din urmă va fi respins ca nefondat potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte împotriva deciziei nr. 362-A din 4 iunie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7762/2007. Civil. Limitarea exercitării... | ICCJ. Decizia nr. 7620/2007. Civil → |
|---|
