ICCJ. Decizia nr. 7796/2007. Civil
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7796
Dosar nr. 40794/3/2007
Şedinţa publică din 15 noiembrie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 24 noiembrie 2006, reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte a chemat în judecată pe pârâtul D.D., solicitând restrângerea exercitării dreptului acesteia la liberă circulaţie în toate statele Uniunii Europene pe o perioadă de cel mult 3 ani.
În motivarea cererii, întemeiate pe art. 38, art. 39 şi art. 52 din Legea nr. 248/2005, reclamanta a susţinut că la 26 septembrie 2006, pârâtul a fost returnat din Anglia, conform Acordului de readmisie încheiat de România cu această ţară.
Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin sentinţa nr. 23 din 9 ianuarie 2007, a respins cererea, reţinând că:
- de la 1 ianuarie 2007, când România a intrat în Uniunea Europeană, cetăţenii români au devenit şi cetăţeni ai uniunii menţionate, bucurându-se de toate drepturile conferite de această calitate, inclusiv cele de liberă circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre;
- excepţiile de la principiul liberei circulaţii sunt prevăzute de art. 27 din Directiva 2004/38/CE, care nu a fost transpusă în dreptul intern dar prevalează acestuia;
- simpla nerespectare a condiţiilor prevăzute pentru şedere de legea engleză nu se încadrează în excepţiile menţionate.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia nr. 283 din 9 mai 2007, a luat act de renunţarea la judecata apelului declarat de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă.
S-a reţinut că:
- Ministerul Public a renunţat la judecarea apelului declarat în cauză;
- odată cu aderarea la Uniunea Europeană, România este obligată să respecte ordinea juridică instituită la nivelul acestei comunităţi, inclusiv Directiva 2004/38/CE;
- directiva menţionată prevede că statele membre pot restrânge libertatea de circulaţie şi şedere a cetăţenilor Uniunii numai pentru anumite motive, care au caracter de excepţie;
- nerespectarea condiţiilor de şedere prevăzute de legea engleză nu se încadrează în motivele menţionate.
Reclamanta a declarat recurs, prin care a solicitat casarea ambelor hotărâri şi, pe fond, admiterea cererii şi restrângerea exercitării dreptului pârâtului la liberă circulaţie în Anglia, pentru o perioadă de cel mult 3 ani.
În motivarea recursului, al cărui temei juridic nu a fost indicat, recurenta a susţinut că soluţia pronunţată în cauză ar fi contrară art. 38 lit. a) şi art. 39 alin. (1) din Legea nr. 248/2005.
Această critică, a cărei dezvoltare permite încadrarea în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este fondată deoarece:
- de la 1 ianuarie 2007, consecutiv aderării României la Uniunea Europeană, dreptul cetăţenilor români la libera circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre ale Uniunii este reglementat de Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European şi a Consiliului, care prevalează faţă de Legea nr. 248/2005 şi tratatele de readmisie anterioare;
- potrivit art. 6 alin. (1) şi art. 27 din această directivă, cetăţenii Uniunii au dreptul de şedere pe teritoriul unui alt stat membru pe o perioadă de cel mult trei luni fără nicio formalitate, iar restrângerea acestui drept se poate face numai pentru motive de ordine publică, siguranţă publică sau sănătate publică;
- totodată, ultimul text mai prevede că motivele menţionate nu pot fi invocate în scopuri economice şi că măsurile luate în primele două cazuri trebuie să respecte principiul proporţionalităţii şi să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză;
- or, în declaraţia dată cu ocazia returnării pârâtul a recunoscut că în anul 2006 a intrat din Franţa în Anglia, prin trecerea frauduloasă a frontierei.
- această comportare este evident contrară ordinii publice şi, ca atare, justifică restrângerea dreptului pârâtului la liberă circulaţie în ţara din care a fost returnat.
Aşa fiind, conform art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., prezentul recurs va fi admis, în sensul casării ambelor hotărâri.
Totodată, în rejudecare se va admite cererea şi, potrivit criteriilor înscrise în art. 27 din Directiva 2004/38/CE, se va restrânge dreptul la liberă circulaţie al pârâtului în Anglia , pe o perioadă de 6 luni.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, Direcţia Generală de Paşapoarte împotriva deciziei nr. 283 A din 9 mai 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează Decizia recurată precum şi sentinţa nr. 23 din 9 ianuarie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, şi rejudecând admite cererea şi dispune limitarea exercitării dreptului la liberă circulaţie al pârâtului D.D. pe timp de 6 luni pe teritoriul Angliei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 noiembrie 2007.
← ICCJ. Decizia nr. 7789/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 8116/2007. Civil → |
---|