ICCJ. Decizia nr. 7785/2007. Civil
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7785
Dosar nr. 7103/111/200.
Şedinţa publică din 15 noiembrie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 10 noiembrie 2006, reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte a chemat în judecată pe pârâta C.L., solicitând restrângerea exercitării dreptului acesteia la liberă circulaţie în statele Uniunii Europene pe o perioadă de cel mult 3 ani.
În motivarea cererii, întemeiate pe art. 38, art. 39 şi art. 52 din Legea nr. 248/2005, reclamanta a susţinut că la 28 iulie 2006, pârâta a fost returnată din Belgia, conform Acordului de readmisie încheiat de România cu această ţară.
Tribunalul Bihor, secţia civilă, prin sentinţa nr. 286 din 5 martie 2007, a respins cererea, reţinând că:
- de la 1 ianuarie 2007, când România a intrat în Uniunea Europeană, cetăţenii români au devenit şi cetăţeni ai uniunii menţionate, astfel că aplicarea măsurii solicitate ar echivala cu restrângerea dreptului de circulaţie al pârâtei chiar pe teritoriul naţional;
- pe de altă parte, ulterior aderării României la Uniunea Europeană, situaţia de fapt s-a modificat, în sensul acordării drepturilor de intrare şi şedere etc.
Curtea de Apel Oradea, secţia civilă mixtă, prin Decizia nr. 277 din 7 iunie 2007, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă, reţinând că potrivit art. 3 din Protocolul Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, libertatea de circulaţie a cetăţenilor Uniunii poate fi restrânsă numai pentru anumite motive, care nu se regăsesc în speţă.
Reclamanta a declarat recurs, prin care a solicitat casarea ambelor hotărâri şi, pe fond, admiterea cererii şi restrângerea exercitării dreptului pârâtei la liberă circulaţie în Belgia, pentru o perioadă de cel mult 3 ani.
În motivarea recursului, al cărui temei juridic nu a fost indicat, recurenta a susţinut că soluţia instanţei de apel ar fi contrară art. 38 lit. a) şi art. 39 alin. (1) din Legea nr. 248/2005.
Această critică, a cărei dezvoltare permite încadrarea în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este nefondată deoarece:
- de la 1 ianuarie 2007, consecutiv aderării României la Uniunea Europeană, dreptul cetăţenilor români la libera circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre ale Uniunii este reglementat de Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European şi a Consiliului, care prevalează faţă de Legea nr. 248/2005 şi tratatele de readmisie anterioare;
- potrivit art. 6 alin. (1) şi art. 27 din această directivă, cetăţenii Uniunii au dreptul de şedere pe teritoriul unui alt stat membru pe o perioadă de cel mult trei luni fără nicio formalitate, iar restrângerea acestui drept se poate face numai pentru motive de ordine publică, siguranţă publică sau sănătate publică,;
- totodată, ultimul text mai prevede că motivele menţionate nu pot fi invocate în scopuri economice şi că măsurile luate în primele două cazuri trebuie să respecte principiul proporţionalităţii şi să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză;
- or, în speţă nu s-a făcut dovada existenţei vreuneia dintre împrejurările prevăzute de textele enunţate pentru restrângerea dreptului pârâtei la liberă circulaţie şi şedere în Belgia.
În consecinţă, instanţele de fond şi apel au stabilit şi interpretat corect dispoziţiile legale aplicabile în speţă, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ. impunându-se respingerea prezentului recurs, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Ministerul Internelor şi Reformei Administrative împotriva deciziei nr. 277/A din 7 iunie 2007 a Curţii de Apel Oradea, secţia civilă mixtă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 noiembrie 2007.
← ICCJ. Decizia nr. 7804/2007. Civil. Limitarea exercitării... | ICCJ. Decizia nr. 7753/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
---|