ICCJ. Decizia nr. 8181/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8181
Dosar nr. 1397/100/200.
Şedinţa publică din 4 decembrie 2007
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureş, Direcţia Generală de Paşapoarte Bucureşti a solicitat restrângerea exercitării dreptului la libera circulaţie în Franţa pentru o perioadă de cel mult 3 ani a pârâtului B.V.F.
În motivarea cererii s-a arătat că la 26 decembrie 2006 pârâtul a fost returnat din Franţa în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această ţară, aprobat prin HG nr. 278/1994.
Prin sentinţa civilă nr. 279 din 9 martie 2007 Tribunalul Maramureş a respins cererea ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că şi în situaţia în care, înainte de 1 ianuarie 2007 s-ar fi reţinut în sarcina pârâtului faptul că nu are viză de şedere pe teritoriul Franţei, după această dată restrângerea dreptului la liberă circulaţie în modalitatea solicitată de reclamantă nu este posibilă atâta timp cât nu s-a dovedit existenţa vreunui motiv de ordine, siguranţă sau sănătate publică.
Dacă după dreptul comunitar cetăţenii români au aceleaşi drepturi ca şi cetăţenii oricărui stat membru, după dreptul intern ei nu se pot bucura de egalitate de tratament, fiind astfel discriminaţi.
În speţă, s-a dovedit doar faptul că pârâtul a plecat din ţară după data de 1 ianuarie 2007 iar readmisia sa s-a făcut în mod ilegal.
Apelul declarat de Direcţia Generală de Paşapoarte din Ministerul Internelor şi Reformei Administrative a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 213 A din 19 iunie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă, asigurări sociale, pentru minori şi familie.
În considerentele hotărârii sale instanţa de apel a arătat că în speţă problema este rezolvată prin prisma regulilor ce guvernează aplicarea în timp a legii, ţinând seama de împrejurarea că, începând cu data de 1 ianuarie 2007, şi deplasarea în străinătate a românilor, ca şi şederea lor pe o perioadă sub 3 luni, au devenit posibile doar în baza cărţii de identitate valabilă, în lipsa altei formalităţi. Consecinţa este că, ceea ce la data returnării pârâtului din 26 decembrie 2006 a fost apreciată, indubitabil, ca o situaţie ilegală în care acesta s-a aflat pe teritoriul Franţei, o asemenea stare de fapt nu mai este susceptibilă de o atare calificare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte critica, nemotivată în drept, vizând următoarele aspecte:
Măsura prevăzută de art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 se circumscrie situaţiilor expres şi limitativ prevăzute în art. 53 din Constituţie.
Potrivit art. 25 din Constituţie, condiţiile exercitării dreptului la liberă circulaţie se stabilesc prin lege, astfel că ţine de opţiunea legiuitorului instituirea anumitor cerinţe specifice în care cetăţenii români pot circula în străinătate.
Libertatea circulaţiei cetăţenilor nu este absolută, ea trebuind să se desfăşoare potrivit unor reguli. Declaraţia olografă a pârâtului, dată în punctul de trecere a frontierei confirmă faptul că acesta a conştientizat că a fost returnat pentru şedere ilegală pe teritoriul Germaniei.
Returnarea unui cetăţean român dintr-un stat membru al Uniunii Europene, în baza unui acord de readmisie, se aplică atunci când s-a încălcat ordinea juridică interioară a respectivului stat membru din Uniunea Europeană de către cetăţeanul român cu privire la care se solicită returnarea, ceea ce conduce la concluzia că doar acel stat membru al Uniunii Europene poate cenzura legalitatea măsurii de returnare.
Obligaţia statului român ca ulterior readmisiei cetăţeanului român returnat, să restrângă dreptul la liberă circulaţie al respectivului cetăţean român este expres stipulată prin art. 38 din Legea nr. 248/2005.
Analizând criticile formulate, Înalta Curte a apreciat ca dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea în motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în raport de care a fost verificată legalitatea hotărârii, şi a reţinut că recursul nu este întemeiat pentru următoarele considerente:
Reclamanta a solicitat restrângerea exercitării dreptului intimatului la libera circulaţie în statele Uniunii Europene în temeiul art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate.
Conform art. 39 alin. (1) din lege, în situaţia prevăzută la art. 38 lit. a) măsura se dispune, la solicitarea Direcţiei Generale de Paşapoarte, cu privire la statul de pe teritoriul căruia a fost returnată persoana, de către tribunalul în a cărui rază teritorială se află domiciliul acestei persoane, iar când aceasta are domiciliul în străinătate, de către Tribunalul Bucureşti.
Aşadar, luarea acestei măsuri este de competenţa instanţelor judecătoreşti cărora, în lipsa unei prevederi care să dispună altfel, nu le poate fi restrâns dreptul de apreciere şi analizare a dovezilor administrate în cauză.
Într-adevăr, libertatea circulaţiei cetăţenilor români nu este absolută, ea trebuind să se desfăşoare cu respectarea cerinţelor legii materiale speciale, la care trimite art. 25 alin. (1) teza a II-a din Constituţie. Or, Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate nu stabileşte că, prin simpla returnare dintr-un alt stat a unui cetăţean român, trebuie să se dispună restrângerea exercitării dreptului acestuia la libera circulaţie.
Dacă legiuitorul ar fi dorit ca simpla luare a măsurii returnării să angajeze în mod direct restrângerea exerciţiului dreptului la libera circulaţie, ar fi stipulat că o asemenea restrângere operează de drept.
În legislaţia primară, art. 18.1. TCE prevede că orice cetăţean al Uniunii are dreptul de a circula şi de a locui liber pe teritoriul Statelor membre, sub rezerva limitărilor şi condiţiilor prevăzute de tratat şi de dispoziţiile luate pentru aplicarea sa.
În legislaţia secundară, Directiva Consiliului nr. 38/2004/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind libera circulaţie şi rezidenţă a cetăţenilor Uniunii Europene şi membrilor de familie ai acestora pe teritoriul statelor membre, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1.612/68 şi de abrogare a directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE şi 93/96/CEE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 158 din 30 aprilie 2004, stabileşte că limitarea dreptului cetăţenilor statelor membre la liberă circulaţie poate fi dispusă numai pentru motive de ordine publică, securitate publică sau sănătate publică.
Prin OUG nr. 102/2005 privind libera circulaţie pe teritoriul României a cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European, aprobată prin Legea nr. 260/2005, şi care a intrat în vigoare la data aderării României la Uniunea Europeană (art. 35) a fost transpusă Directiva Consiliului nr. 38/2004/CE.
Drept urmare, normele din reglementarea comunitară se vor aplica cu prioritate în raport cu normele de drept intern.
Întrucât reclamanta nu a probat, în condiţiile art. 1169 C. civ., incidenţa vreunuia dintre cauzele de limitare prevăzute în Directivă, instanţele de fond au pronunţat hotărâri legale, date cu aplicarea şi interpretarea corectă a prevederilor legii materiale incidente.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte a constatat că nu sunt întrunite cerinţele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motiv pentru care în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul a fost respins cu consecinţa păstrării hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte din Ministerul Internelor şi Reformei Administrative împotriva deciziei civile nr. 213 A din 19 iunie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă, asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 decembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8413/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 827/2007. Civil → |
|---|
