ICCJ. Decizia nr. 827/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 827
Dosar nr. 4565/2/200.
Şedinţa publică din 31 ianuarie 2007
Deliberând asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
A.G.Ş.C. a chemat în judecată Municipiul Bucureşti prin Primarul General, SC H.N. SA şi pe C.Ş. şi C.E. solicitând să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între Primăria municipiului Bucureşti prin SC H.N. SA, în calitate de vânzător şi C.Ş. şi C.E. în calitate de cumpărători având ca obiect imobilul situat în Bucureşti, precum şi cota indiviză de teren aferent.
De asemenea a cerut să se constate că dreptul său de proprietate asupra imobilului în discuţie nu a fost niciodată întrerupt şi să fie obligaţi pârâţii să-i lase în deplină proprietate şi paşnică posesie imobilul menţionat.
Judecătoria sectorului I Bucureşti, prin sentinţa nr. 9544 din 4 noiembrie 2002 a respins ca neîntemeiate capetele 1 şi 2 ale acţiunii reclamantului şi ca inadmisibil capătul 3 al aceleiaşi acţiuni.
Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin Decizia nr. 688 din 8 aprilie 2003 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul A.G.Ş.C.N., împotriva sentinţei civile nr. 9544 din 4 noiembrie 2002 a Judecătoriei sectorului I Bucureşti.
În contra menţionatei decizii a declarat recurs reclamantul-apelant invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Prin încheierea din 5 octombrie 2006 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, după deliberare, având în vedere că P.E. (introdusă în cauză în calitate de succesoare a pârâtului C.Ş. decedat la 31 martie 2003) şi C.E., s-au înscris în fals împotriva semnăturii de împuternicire avocaţială a avocatului I.F. pentru reprezentarea reclamantului A.G.Ş.C.N., aflată la fila 11 din dosar şi împotriva semnăturii aflate pe cererea de repunere a cauzei pe rol şi de asemenea, faţă de împrejurarea că la acest termen s-a indicat autorul falsului în persoana domnului avocat I.F., apărătorul petentului din prezenta cauză, în baza art. 183 C. proc. civ., a scos cauza de pe rol şi a înaintat dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului III Bucureşti pentru efectuarea cercetărilor penale.
Întrucât apelantul A.G.Ş.C.N. a decedat la 19 mai 2005 în cauză a fost introdusă moştenitoarea acestuia A.G.C. în calitate de soţie supravieţuitoare, care i-a preluat poziţia procesuală.
Împotriva menţionatei încheieri a declarat recurs A.G.C., pe motiv că au fost încălcate dispoziţiile art. 177-182 C. proc. civ. întrucât instanţa de judecată nu a efectuat nici una din obligaţiile ce-i reveneau conform dispoziţiilor procedurale enunţate.
Astfel conform art. 183 C. proc. civ. în situaţia în care partea ce defaimă înscrisul fals arată pe autorul sau complicele falsului instanţa, poate suspenda judecata pricinii înaintând înscrisul procurorului împreună cu procesul-verbal ce se va încheia. Prin urmare, într-o atare situaţie, cum este şi cea din speţă, instanţa era obligată să pronunţe o încheiere de suspendare a judecăţii pricinii şi nu de scoatere a cauzei de pe rol, formulare ce nu se regăseşte în procedura civilă.
Recurenta nu a indicat vreunul din motivele de casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ. însă critica poate fi încadrată în pct. 9 al textului menţionat.
Recursul este fondat pentru motivele ce succed.
Înscrierea în fals reprezintă procedura ce se declanşează atunci când partea interesată declară că un înscris sau semnătura de pe acesta este falsă.
Procedura de constatare a falsului este reglementată de prevederile art. 180-185 C. proc. civ.
În speţă, intimatele–pârâte P.E. şi C.E. s-au înscris în fals împotriva semnăturii de pe împuternicirea avocaţială acordată avocatului I.F. (fila 11 dosar 4565/2/2003) şi împotriva semnăturii aflată pe cererea de repunere pe rol a cauzei (fila 54 dosar nr. 4565/2/2003) şi au indicat ca autor al falsului pe avocatul I.F.
Faţă de această împrejurare dispoziţiile art. 183 C. proc. civ. statuează că instanţa poate suspenda judecata pricinii, înaintând înscrisul procurorului împreună cu procesul-verbal ce se va încheia.
Prin urmare, textul legal evocat îndrituieşte instanţa în faţa căreia s-a defăimat un înscris şi a fost indicat şi autorul falsului să dispună suspendarea pricinii, iar ceea ce se înaintează procurorului într-o atare situaţie, este înscrisul încriminat împreună cu procesul-verbal ce se va încheia.
Or, în cauză, instanţa a dispus scoaterea dosarului de pe rol şi înaintarea lui Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului III pentru efectuarea cercetărilor penale, măsură ce însă nu este reglementată de dispoziţiile codului de procedură civilă şi care contravine prevederilor art. 183 C. proc. civ.
Astfel fiind, recursul urmează a fi admis, a casa încheierea atacată şi a trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea cererii în acord cu procedura instituită prin art. 180-183 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta A.G.C. împotriva încheierii din 5 octombrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. 1901/2003.
Casează încheierea atacată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea cererii.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 31 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8181/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 8146/2007. Civil → |
|---|
