ICCJ. Decizia nr. 1359/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1359
Dosar nr. 1606/110/200.
Şedinţa publică din 29 februarie 2008
Deliberând asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 8500 pronunţată la 26 septembrie 2006 Judecătoria Bacău a declinat în favoarea Curţii de Apel Bacău competenţa soluţionării contestaţiei la executare formulată de contestatoarea S.I.F.M. SA în contradictoriu cu intimata A.V.A.B. Bacău.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, potrivit art. 45 din OUG nr. 51/1998, republicată, cererile de orice natură privind drepturile şi obligaţiile în legătură cu acţiunile bancare preluate de A.V.A.S., sunt de competenţa curţilor de apel.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs S.I.F.M., solicitând casarea hotărârii primei instanţe şi trimiterea cauzei la Judecătoria Bacău pentru soluţionarea în fond a contestaţiei.
Prin încheierea din 13 februarie 2007, secţia comercială a Tribunalului Bacău a scos cauza de pe rol şi a trimis dosarul la secţia civilă cu motivarea că prezenta cauză este de natură civilă.
Prin Decizia civilă nr. 722/12 din 9 iulie 2007, Tribunalul Bacău, secţia civilă, a admis excepţia necompetenţei sale, invocată de recurenta contestatoare, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a trimis cauza Curţii de Apel Bacău pentru pronunţarea unui regulator de competenţă.
Curtea de Apel Bacău, secţia civilă, minori şi familie, conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin sentinţa civilă nr. 49 pronunţată în şedinţa din camera de consiliu din 12 septembrie 2007, a respins sesizarea privind soluţionarea conflictului de competenţă şi a trimis dosarul la Tribunalul Bacău.
Prin considerentele sentinţei s-a reţinut că procedura regulatorului de competenţă funcţionează numai atunci când conflictul, pozitiv sau negativ, s-a ivit între instanţe de judecată de grad diferit, ca şi în cazul conflictelor ivite între secţii sau complete de judecată ale aceleiaşi instanţe, concluzie ce se desprinde şi din interpretarea art. 20 C. proc. civ. coroborat cu art. 22 C. proc. civ.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs S.I.F.M. criticând ca nelegală soluţia respingerii sesizării privind soluţionarea conflictului negativ de competenţă, susţinând că pentru a determina sfera noţiunii de „instanţă" din textul art. 20 pct. 2 C. proc. civ., trebuie avute în vedere dispoziţiile art. 126 alin. (5) din Constituţie, precum şi cele ale art. 35, art. 36 şi art. 37 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, care se referă la înfiinţarea de instanţe specializate în anumite materii.
S-a susţinut că secţia comercială a tribunalului şi secţia civilă din cadrul aceluiaşi tribunal, pot fi considerate ca „instanţe" specializate în materiile respective, şi, din moment ce şi-au declinat reciproc competenţa este incidentă procedura regulatorului de competenţă, iar sesizarea trebuia admisă, urmând a fi stabilită secţia competentă să judece recursul declarat de S.I.F.M., care, în mod legal, este secţia comercială a tribunalului, dat fiind faptul că litigiul are o natură comercială ce rezidă din însăşi natura titlului executoriu.
Analizând actele şi lucrările dosarului, raportat la critica invocată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va constata că recursul este nefondat având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 20 pct. 2 C. proc. civ., există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe, prin hotărâri irevocabile, s-au declarat necompetente să judece acelaşi litigiu.
În stabilirea sensului noţiunii de instanţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a avea în vedere dispoziţiile art. 126 alin. (5) din Constituţie, precum şi pe cele ale art. 35-37 din Legea nr. 304/2004, care se referă la instanţe specializate în anumite materii.
Pornind de la competenţa de atribuţiuni al cărei criteriu obiectiv de determinare este natura litigiului şi în lipsa unor dispoziţii legale în acest sens, secţiile şi completele specializate ale curţilor de apel, tribunalelor şi judecătoriilor nu pot fi considerate instanţe, ci este vorba de o împărţire administrativă, care diferă uneori chiar între instanţe de acelaşi nivel.
Pentru aceste considerente, se va constata că nu sunt întrunite dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta S.I.F.M. SA împotriva sentinţei nr. 49 din 12 septembrie 2007 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă, minori şi familie, conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1438/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1267/2008. Civil → |
|---|
