ICCJ. Decizia nr. 175/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 175
Dosar nr. 34684/2/200.
Şedinţa publică din 16 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 869 din 8 octombrie 2004 Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi s-a respins acţiunea formulată împotriva acestuia pentru lipsa calităţii procesuale pasive, iar pe fond s-a respins acţiunea formulată de reclamanţii C.I., S.N., S.I. împotriva pârâtei Primăria Municipiului Bucureşti.
În motivarea sentinţei s-a reţinut că prin dispoziţia nr. 1956 din 25 noiembrie 2003 emisă de Primarul General al Municipiului Bucureşti s-a respins notificarea formulată de reclamanţi deoarece aceştia nu au făcut dovada dreptului de proprietate şi nici a calităţii de moştenitor.
Reclamanţii nu au depus la dosar actele ce dovedesc calitatea lor de moştenitori ai defuncţilor S.A., C.N. şi S.I., precum şi actele din care să rezulte că aceştia au fost proprietarii imobilului situat în Bucureşti, la data preluării de către stat, prin naţionalizare.
Din actele depuse în faţa instanţei rezultă numai că prin Decretul nr. 92/1950 au fost naţionalizate 6 apartamente din imobilul în litigiu, în anexa decretului fiind înscrişi ca proprietari S.A., C.N. şi S.I., aspect confirmat şi de extrasul din „Tabelul imobilelor naţionalizate din Bucureşti" eliberat de Arhivele Statului, dar care nu suplineşte dovada dreptului de proprietate.
Împotriva sentinţei au declarat apel reclamanţii învederând că prin înscrisurile depuse au dovedit filiaţia faţă de proprietarii imobilului precum şi faptul că imobilul a aparţinut autorilor lor.
În apel a fost încuviinţată proba cu acte, instanţa solicitând relaţii cu privire la istoricul de rol fiscal. La solicitarea instanţei apelanţii au precizat că persoana care mai apare în actul de naţionalizare, S.I., este de fapt C.I., tatăl lui S.N. şi I.C., anexând acte de stare civilă şi declaraţii de notorietate cu privire la acest aspect.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin Decizia nr. 400 A din 13 iunie 2007 a admis apelul, a schimbat în tot sentinţa admiţând în parte acţiunea, a anulat dispoziţia nr. 1956/2003, a constatat că apelanţii reclamanţi au dreptul la despăgubiri în condiţiile Legii nr. 247/2005 pentru 6 apartamente din imobilul din şos. I. nr. 82-84 şi a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind restituirea în natură.
În considerentele deciziei s-a reţinut că în speţă operează prezumţia instituită de art. 24 alin. (1) din Legea 10/2001, iar în ceea ce priveşte calitatea reclamanţilor de succesori ai foştilor proprietari, din certificatele de moştenitor nr. 41/1996 şi nr. 57/2004 rezultă că S.I. este singurul succesor al lui S.A., moştenind-o şi pe S.E., iar din certificatul de moştenitor nr. 252/1998 rezultă că moştenitorii lui C.N. sunt S.N. şi I.C., ceilalţi reclamanţi. Din declaraţiile de notorietate a rezultat că S.I., cel de-al treilea proprietar al imobilului, este, de fapt C.I., tatăl reclamanţilor S.N. şi I.C.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs pârâta Primăria Municipiului Bucureşti, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., învederând că reclamanţii nu au depus, odată cu notificarea, actele doveditoare ale calităţii de moştenitor şi ale dreptului de proprietate. Instanţa de judecată nu poate modifica o dispoziţie bazându-se pe alte înscrisuri decât cele pe care s-a pronunţat şi comisia în momentul în care a emis-o.
Recursul nu este fondat.
Art. 23 al Legii 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005 prevede că actele doveditoare ale dreptului de proprietate se pot depune până la data soluţionării notificării.
Potrivit acestui articol, entitatea investită cu soluţionarea notificării are obligaţia să ia în considerare toate actele depuse până la data emiterii deciziei sau dispoziţiei motivate, iar stabilirea momentului până la care persoana îndreptăţită poate să depună actele doveditoare nu limitează posibilitatea instanţei, investită cu acţiunea întemeiată pe dispoziţiile art. 26 din Legea 10/2001 de a soluţiona procesul doar pe baza actelor depuse în etapa procedurii administrative.
Stabilirea obligaţiei pentru instanţă de a soluţiona pricina doar pe baza înscrisurilor depuse în etapa anterioară demersului judiciar ar avea ca efect îngrădirea accesului la justiţie recunoscut de art. 21 din Constituţie şi a dreptului la un proces echitabil recunoscut de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. În speţă, dovada dreptului de proprietate a fost făcută de către reclamanţi care au depus la fila nr. 4 a dosarului de fond copia extras din Tabelul imobilelor naţionalizate în Bucureşti.
Chiar dacă reclamanţii nu au depus copia titlului de proprietate, ci doar înscrisuri care atestă că imobilul a aparţinut autorilor lor, operează prezumţia instituită de art. 24 al Legii 10/2001, cu modificările aduse prin Legea 247/2005, potrivit căreia, în lipsa unor dovezi contrare existenţa şi întinderea dreptului de proprietate este cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive. În cazul de faţă imobilul a fost preluat prin Decretul 92/1950, în care, la poziţia nr. 6843 figurează autorii reclamanţilor.
De asemenea, reclamanţii au dovedit şi calitatea de persoane îndreptăţite, depunând la filele 6, 47 şi 78 ale dosarului de fond, certificatele de moştenitor nr. 41/1996, 57/2004 şi nr. 252/1998 emise de BNP E.R. şi respectiv BNP A.C.Ş. din care rezultă că sunt descendenţii autorilor S.A., C.N. şi S.I., foştii proprietari ai imobilului.
Faţă de cele ce preced, recursul pârâtei se priveşte ca nefondat şi va fi respins în consecinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului Bucureşti împotriva deciziei nr. 400 A din 13 iunie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 179/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 154/2008. Civil → |
|---|
