ICCJ. Decizia nr. 1810/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1810
Dosar nr. 25656/3/200.
Şedinţa publică din 18 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 394/2 din 22 mai 2002 la Tribunalul Bucureşti, precizată ulterior, reclamanţii I.V.P., N.V., I.I., I.G.G. au chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Finanţelor Publice, Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi SCAVL SA Bucureşti şi au solicitat: 1) să se constate că reclamanta I.V.P. este proprietara apartamentelor 1, 3 – de care aparţine camera 17 - , 5, 7, 11, 15 cu 361,2 mp teren aferent din imobilul situat în Bucureşti; să se constate că reclamantul N.V. este proprietarul apartamentelor nr. 1 şi 2, corp separat, cu 210 mp teren aferent din imobilul situat în Bucureşti, B-dul D., nr. 12 – 14; să se constate că reclamanţii I.V.P., N.V., I.I. şi I.G.G. sunt proprietarii apartamentelor nr. 2 (demisol), nr. 12 (etaj 2) nr. 8 (etaj 1) şi camera nr. 18 (mansarda), corp central, cu terenul aferent, situate în Bucureşti, B-dul D., nr. 12 – 14; 2) să se constate că imobilele au trecut fără titlu în proprietatea statului; 3) să fie obligaţi pârâţii să recunoască dreptul de proprietate al reclamantelor asupra acestor imobile; 4) să fie desfiinţate eventualele dispoziţii nefavorabile emise de SC AVL Berceni SA, în temeiul art. 28 din Legea nr. 10/2001.
Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 1350 din 22 noiembrie 2005 a respins acţiunea.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, prin Decizia civilă nr. 224/A din 8 mai 2006 a admis apelul declarat de G.N.R., moştenitorul reclamantei P.I., decedată la data de 6 iulie 2004, I.G.G., în nume propriu şi ca moştenitor al reclamantei I.I., decedată la data de 3 mai 2003 precum şi de N.V. împotriva sentinţei civile nr. 1350 din 22 noiembrie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, pe care a desfiinţat-o şi a trimis cauza spre rejudecare aceluiaşi tribunal.
Reclamanţii G.N.R., I.G.G. şi N.V. au precizat acţiunea în sensul că solicită numai restituirea în natură a apartamentelor închiriate de SCAVL – Berceni SA.
În rejudecare, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin sentinţa civilă n. 1512 din 20 noiembrie 2006 a admis în parte acţiunea astfel cum a fost precizată şi a obligat Municipiul Bucureşti, prin Primarul General să emită dispoziţie de restituire în natură către reclamanţi pentru imobilul situat în Bucureşti, B-dul D. nr. 12-14 (anterior str. R.T. nr. 10-12) respectiv pentru apartamentele nr. 1, nr. 2, nr. 17, cota de ½ d in apartamentul nr. 8, camera nr. 18 situate în corpul central şi apartamentul nr. 2 din celălalt corp de clădire.
Acţiunea a fost respinsă faţă de pârâtul Consiliul General al Municipiului Bucureşti. S-a luat act că reclamanţii au renunţat la judecata privind restituirea apartamentelor vândute.
S-a reţinut că prin contractul de vânzare-cumpărare transcris la Tribunalul Ilfov sub nr. 5786 şi 2968 din anul 1913 I.G. şi I.O. au dobândit în proprietate un teren în suprafaţă de 2145 mp situat în Bucureşti, str. R.I. nr. 10-12 (în prezent B-dul D. nr. 12-14) pe care ulterior au edificat trei corpuri de clădire. Din acestea, prin actul dotal din 1 martie 1940 i-au donat fiicei lor, V.P.I. opt apartamente situate în corpul principal (1, 3, 5,7, 9, 11, 13, 15 împreună cu garajul nr. 1, 6 pivniţe, 5 debarale, spălătorie, călcătorie şi camera nr. 17 care aparţinea apartamentului nr. 3 precum şi terenul aferent. Prin actul dotal din 5 iulie 1933 i-au donat celeilalte fiice, I.M., corpul de casă mai mic. Fiul lor, I.G., a rămas cu apartamentul nr. 2 (demisol), apartamentul nr. 12, etaj 2, apartamentul nr. 8, etaj 1, cum rezultă din contractul de donaţie din 15 noiembrie 1946.
De pe urma defunctului I.G., decedat la data de 1 februarie 1951 au rămas ca moştenitori I.O., soţie, I.V.P., fiică, N.V., fiul M.I., predecedată la 6 martie 1947 şi I.N., fiu. După decesul lui I.N. survenit la data de 19 februarie 1996 au rămas ca moştenitori I.I., soţie şi I.G.G., fiu.
S-a considerat că imobilele în litigiu au fost abuziv preluate de Statul Român prin naţionalizare în baza Decretului nr. 92/1950 şi s-a reţinut că reclamanţii în temeiul art. 4 alin. (2) cu referire la art. 3 lit. a) din Legea nr. 10/2001, modificată şi completată, sunt îndreptăţiţi la restituirea în natură a apartamentelor precizate în dispozitiv.
Curtea de Apel Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia civilă nr. 349 din 21 mai 2007 a respins ca nefondat apelul declarat de Municipiul Bucureşti, prin Primarul General împotriva sentinţei civile nr. 1512 din 20 noiembrie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
S-a reţinut că apelanta nu s-a pronunţat în termenul de 60 de zile prevăzut de art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 astfel cum a fost modificată şi completată asupra notificărilor prin care reclamanţii au solicitat restituirea în natură a imobilului în litigiu.
În termen legal, împotriva deciziei civile nr. 349 din 21 mai 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a declarat recurs Municipiul Bucureşti prin Primarul General, a solicitat casarea în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a susţinut, în esenţă, că termenul de 60 de zile prevăzut de art. 23 din Legea nr. 10/2001 modificată şi completată în care unitatea deţinătoare trebuie să se pronunţe asupra notificării curge fie de la data notificării, fie de la data depunerii actelor doveditoare.
Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
I.V.P., V.N., I.I. şi I.G. au formulat în baza Legii nr. 10/2001 notificări la 7 august 2001 (filele 12 – 13, 16 – 17 şi 26 – 27 fond), prin care au solicitat restituirea în natură a imobilelor situate în Bucureşti (B-dul D. , nr. 12- 14, anterior str. R.T. nr. 10 – 12), notificări nesoluţionate până la data introducerii acţiunii în instanţă, 22 mai 2002.
Potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 247/2005 în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare unitatea deţinătoare este obligată să se pronunţe prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată asupra cererii de restituire în natură.
Cum în speţă recurentul nu s-a pronunţat prin dispoziţie motivată asupra notificărilor în termenul menţionat, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti, prin primar general împotriva deciziei nr. 349 din 21 mai 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 180/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 187/2008. Civil → |
|---|
