ICCJ. Decizia nr. 187/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 187
Dosar nr. 5619/30/200.
Şedinţa publică din 16 ianuarie 2008
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
O.Z., O.D. şi O.E.V. au chemat în judecată Primarul municipiului Timişoara şi Ministerul Finanţelor Publice în prezent Ministerul Economiei şi Finanţelor, solicitând anularea în parte a dispoziţiei nr. 36 din 5 ianuarie 2006 emisă de primul pârât prin care s-a propus acordarea de despăgubiri băneşti în condiţiile art. 16 Titlul VII din Legea nr. 247/2005 pentru imobilul ce nu putea fi restituit în natură situat în Timişoara, înscris în C.F. nr. 2151 Timişoara cu nr. top. 26666 şi nr. top. 2667, casă şi curte în suprafaţa de 699 mp şi teren arabil în suprafaţă de 4257 mp, la o sumă sub valoarea reală de piaţă şi fără o expertiză de evaluare.
Reclamanţii au cerut acordarea de despăgubiri băneşti pentru întreg imobilul în cuantumul ce se va stabili prin expertiza de evaluare, la valoarea actuală de piaţă, conform cotelor ce se cuvin fiecăruia, menţionate în dispoziţia atacată.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au învederat că sunt moştenitorii fostului proprietar tabular al cotei de ¾ din imobilul în litigiu defunctul O.E.P. Imobilul a fost expropriat prin Decretul nr. 2/1984 în vederea sistematizării zonei şi construcţiei de blocuri de locuinţe acordându-se despăgubiri doar pentru construcţii într-un cuantum modic de 53.169 lei, ca de altfel şi cea acordată prin dispoziţia contestată şi care nu reflectă valoarea reală actuală a imobilului.
Tribunalul Timiş, secţia civilă, prin Decizia nr. 246/PI din 6 februarie 2007 a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor Publice şi a respins acţiunea reclamanţilor în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului Timişoara.
Instanţa de fond a reţinut că potrivit art. 16 din Legea nr. 247/2005 dispoziţiile emise de entităţile investite cu soluţionarea notificărilor în care s-au consemnat sume care urmează a fi acordate ca despăgubire împreună cu întreaga documentaţie aferentă acestora, se predau pe bază de proces-verbal Secretariatului Comisiei Centrale pentru Calculul Despăgubirilor. Menţionata comisie, în baza evaluărilor ce urmează a fi făcute de evaluatorul desemnat în acest scop va stabili calculul final al despăgubirilor ce se vor acorda.
Din această perspectivă nu se justifică modificarea sumelor propuse cu titlu de despăgubiri în dispoziţia atacată din moment ce respectivele sume constituiau doar estimări şi nu aveau un caracter definitiv.
Totodată, s-a evidenţiat că în cauză Ministerul Finanţelor Publice nu avea calitate procesuală pasivă întrucât o atare poziţie procesuală o putea avea doar emitenta deciziei sau dispoziţiei prin care a fost soluţionată notificarea.
Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, prin Decizia nr. 316/A din11 iunie 2007 a admis apelul declarat de reclamanţi împotriva sentinţei nr. 246 din 6 februarie 2007 a Tribunalului Timiş, secţia civilă, pe care a schimbat-o în totalitate în sensul că a admis acţiunea.
A anulat parţial dispoziţia nr. 36 din 5 ianuarie 2006 emisă de Primarul municipiului Timişoara şi a stabilit cuantumul despăgubirilor datorate reclamanţilor pentru imobilul înscris în C.F. nr. 2151 Timişoara cu nr.top. 2666 şi 2667 preluat abuziv de stat, la suma de 599.560,52 RON conform expertizei.
Instanţa de apel a stabilit că prevederile art. 16 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 nu înlătură obligaţia entităţii investite cu soluţionarea notificării de a face o ofertă de despăgubiri în condiţiile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, ceea ce s-a şi întâmplat prin dispoziţia nr. 36 din 5 ianuarie 2006 însă pârâtul s-a limitat a indica numai suma la care reclamanţii au evaluat imobilul la data notificării (13 august 2001) în loc să stabilească valoarea actuală de circulaţie a imobilului.
De asemenea, instanţa de apel a considerat că şi Ministerul Economiei şi Finanţelor avea calitate procesuală pasivă în cauză, conform art. 8 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 întrucât până la finalizarea procedurilor de despăgubire va reprezenta Statul Român ca acţionar al Fondului „Proprietatea".
În contra menţionatei decizii au declarat recurs D.G.F.P. Timiş în reprezentarea Ministerului Economiei şi Finanţelor care a invocat motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., precum şi Primarul municipiului Timişoara pentru motivele de casare evidenţiate de pct. 4, 5, 8 şi 9 C ale art. 304 C. proc. civ.
Astfel, în recursul său Ministerul Economiei şi Finanţelor a susţinut în esenţă că greşit instanţa de apel i-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, întrucât raportat la obiectul concret al cauzei, respectiv anularea în parte a dispoziţiei nr. 36 din 5 ianuarie 2006 emisă de Primarul municipiului Timişoara, menţionata dispoziţie nefiind dată de recurent, conform art. 21 coroborat cu art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată, calitate procesuală pasivă avea exclusiv Primarul municipiului Timişoara, emitentul dispoziţiei contestate.
Referitor la prevederile art. 8 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 invocate de instanţa de apel pentru a respinge excepţia ridicată de recurent acestea au în vedere exclusiv stabilirea acţionariatului iniţial al Fondului „Proprietatea" şi reprezentarea Statului Român ca acţionar la acest fond de plasament colectiv în valori mobiliare şi ele nu stabilesc vreo calitate procesuală pentru Ministerul Economiei şi Finanţelor în cauzele aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti având ca obiect contestarea dispoziţiilor emise de primari în condiţiile Legii nr. 10/2001.
Recursul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Timiş în reprezentarea Ministerului Economiei şi Finanţelor este fondat pentru motivele ce succed.
Potrivit art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 republicată, text în vigoare la data emiterii dispoziţiei nr. 36 din 5 ianuarie 2006, în cazul imobilelor deţinute de unităţile administrativ-teritoriale, restituirea în natură sau prin echivalent către persoana îndreptăţită se face prin dispoziţia motivată a primarilor, respectiv a primarului general al municipiului Bucureşti, ori, după caz, a preşedintelui consiliului judeţean.
De asemenea, art. 26 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 10/2001 republicată reglementează dreptul persoanelor îndreptăţite de a ataca în justiţie dispoziţia motivată de soluţionare a notificării de către deţinătorul imobilului sau, după caz, entitatea investită potrivit prezentei legi cu soluţionarea notificării, situaţie în care entitatea care a emis dispoziţia va adapta o poziţie procesuală raportată la aceasta.
Din cele expuse rezultă că în toate cazurile în care s-a emis o dispoziţie motivată de soluţionare a notificării, iar aceasta este contestată în justiţie de către persoana îndreptăţită, calitate procesuală pasivă are entitatea care a emis dispoziţia şi care poate adopta o poziţie procesuală raportată la aceasta.
Cu referire la cazul în speţă, dispoziţia prin care a fost soluţionată notificarea formulată de O.Z., O.D. şi O.E.V. în temeiul Legii nr. 10/2001 a fost emisă de Primarul municipiului Timişoara şi întrucât aceştia au contestat-o în justiţie, calitate procesuală pasivă, raportat la textele legale evocate, o are emitentul dispoziţiei, respectiv Primarul municipiului Timişoara.
per a contrario, Ministerul Economiei şi Finanţelor care nu a fost notificat şi nici nu deţine imobilul în litigiu nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză al cărui obiect a fost fixat de reclamanţi prin cererea de chemare în judecată, ca fiind anularea parţială a dispoziţiei nr. 36 din 5 ianuarie 2006 emisă de Primarul municipiului Timişoara investit cu soluţionarea notificării reclamanţilor.
Este adevărat că în art. 8 din Titlul VII privind regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv al Legii nr. 247 din 19 iulie 2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, se statuează că până la finalizarea procedurilor de despăgubire Ministerul Finanţelor Publice va reprezenta Statul Român ca acţionar al Fondului „Proprietatea" şi va exercita toate drepturile care decurg din această calitate.
Menţionatul text succede art. 7 din lege în care este reglementat modul de funcţionare al Fondului „Proprietatea", respectiv sub forma unei societăţi de investiţii, deţinută iniţial în întregime de Statul Român, în calitate de acţionar unic, până la transmiterea acţiunilor din proprietatea statului către persoanele fizice despăgubite potrivit legii sau/şi deţinătoare de titluri de despăgubire, după caz. De asemenea, art. 9 din lege care evidenţiază activele din care va fi format la constituire capitalul social iniţial al Fondului „Proprietatea" enumeră şi acţiunile deţinute de Ministerul Finanţelor Publice la diverse societăţi comerciale.
Din cele expuse rezultă că Ministerul Economiei şi Finanţelor reprezintă Statul Român în considerarea calităţii acestuia de acţionar unic al Fondului „Proprietatea" şi prin urmare este abilitat să stea în justiţie numai în legătură cu litigiile ce s-ar putea ivi din această calitate.
Or, în speţă, aşa cum deja s-a evidenţiat, obiectul litigiului dedus judecăţii îl constituie anularea parţială a dispoziţiei nr. 36 din 5 ianuarie 2006 emisă de Primarul municipiului Timişoara şi are în vedere cuantumul despăgubirilor propuse ca măsuri reparatorii în echivalent.
Din această perspectivă Ministerul Economiei şi Finanţelor nu are calitate procesuală pasivă în cauză, astfel că recursul declarat pe acest aspect este întemeiat.
Referitor la recursul Primarului municipiului Timişoara, acesta a susţinut în esenţă că în Titlul VII al Legii nr. 247/2005 din coroborarea art. 16 alin. (1)-(7) cu art. 24 din acelaşi titlu, rezultă clar că măsurile reparatorii în echivalent constând în despăgubiri, propuse prin actele emise în cursul fazei administrative de soluţionare a notificărilor se înaintează Secretariatului General al Comisiei Centrale constituită anume în vederea analizării şi stabilirii cuantumului final al despăgubirilor cuvenite şi acordate persoanelor îndreptăţite a fi transmise unor evaluatori, în sensul dispoziţiilor art. 3 lit. d din acest titlu, desemnate potrivit art. 13 alin. (7) de către acea comisie.
Prin urmare, Comisia Centrală este cea care va stabili cuantumul final al despăgubirilor ce vor fi acordate, cel nemulţumit având posibilitatea de a ataca în justiţie Decizia prin care a fost stabilit cuantumul, în situaţia în care se considera îndreptăţit.
Astfel fiind, instanţa de apel nu era îndrituită să administreze proba cu expertiză pentru a determina valoarea de circulaţie actuală a imobilului, oferta de despăgubiri statuată de art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 fiind deja făcută la valoarea fixată de notificatori.
Or, prin acest procedeu instanţa de apel s-a substituit atribuţiilor Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor întrucât a determinat ea însăşi cuantumul despăgubirilor datorate reclamanţilor.
Recursul Primarului municipiului Timişoara nu este fondat.
Din dosar a rezultat că prin dispoziţia nr. 36 din 5 mai 2006 emisă de Primarul municipiului Timişoara după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005, s-a propus acordarea de despăgubiri în condiţiile art. 16, Titlul VII din Legea nr. 247/2005 pentru imobilul situat în Timişoara, înscris în C.F. nr. 2151 Timişoara cu nr. top. 2666 şi 2667 care nu putea fi restituit în natură la valoarea construcţiilor demolate şi a terenului expropriat estimată de notificatori la data formulării notificării (13 august 2001) respectiv suma de 2.000.000.000 ROL (200.000 RON) şi s-a trimis dosarul Comisiei Centrale pentru Acordarea Despăgubirilor.
Instanţa de apel reţinând incidenţa în cauză a art. 16 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr.247/2005, a apreciat şi că textul legal menţionat nu înlătură obligaţia entităţii investite cu soluţionarea notificării de a face o ofertă de despăgubiri în condiţiile pct. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 şi pe cale de consecinţă constatând că la instanţa de fond a fost efectuată o expertiză de specialitate prin care s-a stabilit valoarea actuală de circulaţie a terenului nerestituit în natură ca fiind de 599.560,92 RON, a stabilit cuantumul despăgubirilor la care erau îndrituiţi reclamanţii la 599.560,52 RON.
Prin această măsură instanţa nu s-a substituit Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor cum greşit s-a susţinut prin recurs, întrucât s-a menţinut incidenţa în cauză a prevederilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Aceasta însemnează că sunt pe deplin aplicabile prevederile art. 13 lit. a) din Cap. III Titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor, potrivit cărora stabilirea cuantumului final al despăgubirilor ce se acordă potrivit prezentei legi se face de Comisia Centrală constituită în subordinea Cancelariei Primului Ministru, care are ca principală atribuţie emiterea deciziilor referitoare la acordarea de titluri de despăgubiri.
Faţă de cele ce preced recursul Ministerului Economiei şi Finanţelor prin D.G.F.P. Timiş urmează a fi admis şi se va respinge acţiunea faţă de acest pârât pentru lipsa calităţii procesuale pasive, iar recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Timişoara se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Economiei şi Finanţelor prin D.G.F.P. Timiş împotriva deciziei nr. 316 A din 11 iunie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă, pe care o casează în parte, în sensul că respinge acţiunea faţă de pârâtul Ministerul Economiei şi Finanţelor pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Timişoara împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1810/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1565/2008. Civil → |
|---|
