ICCJ. Decizia nr. 2136/2008. Civil

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ

Decizia nr. 2136

Dosar nr. 7394/1/200.

Şedinţa publică din 17 martie 2008

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la 13 august 2002, la Tribunalul Giurgiu, reclamanţii G.B.O., G.C.A., P.E. şi S.F. au chemat în judecată pârâta SC R. SA Giugiu solicitând, în temeiul Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a morii ţărăneşti cu valţuri din comuna Găujani, judeţ Giurgiu şi constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare acţiuni nr. 121 din 15 iulie 1994, prin care SC R. SA a cumpărat acţiunile privitoare la respectiva moară.

În cuprinsul acţiunii s-a arătat că reclamanţii sunt moştenitorii foştilor proprietari ai morii şi că pârâta SC R. SA, Giurgiu nu a răspuns la notificările ce i-au fost comunicate.

În proces au formulat cereri de intervenţie în interes propriu G.P.R., P.V., U.G., U.A. şi M.G. solicitând ca, alături de reclamanţi să li se acorde măsuri reparatorii cu privire la acelaşi imobil.

Printr-o acţiune conexă, înregistrată la 29 august 2002, reclamanta S.F. a cerut constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 373 din 15 iulie 1994, prin care A.P.A.P.S. a vândut pârâtei SC R. SA Giurgiu activele morii cu valţuri din comuna Găujani.

Soluţionând litigiu, Tribunalul Giurgiu, prin sentinţa civilă nr. 160 din 30 iunie 2004, a admis în parte atât acţiunea principală cât şi cererile de intervenţie în interes propriu şi în consecinţă, în temeiul art. 32 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 10/2001 a obligat pârâta A.V.A.S. să acorde reclamanţilor şi intervenienţilor acţiuni sau alte măsuri reparatorii în echivalent la valoarea activului net al SNIC G. şi C. de 3.849.696 lei la data de 11 iunie 1948, actualizată cu coeficientul de actualizare stabilit de Banca Naţională a României şi indicele de inflaţie stabilit de Institutul Naţional de Statistică şi Studii Economice.

Prin aceeaşi sentinţă, Tribunalul Giurgiu a respins acţiunea conexă formulată de reclamanta S.F. şi capetele de cerere ale celorlalţi reclamanţi privind constatarea nulităţii absolute a contractelor de vânzare de acţiuni nr. 373 din 15 iulie 1994 şi nr. 121/5 august 1994 încheiate între F.P.S. şi A.P.R. SA Giurgiu. De asemenea, tribunalul a respins capătul de cerere formulat de reclamanţi şi intervenienţi având ca obiect restituirea în natură a activului Moara Gătitu şi Compania din comuna Găujani. Acţiunea împotriva Ministerului Finanţelor Publice a fost respinsă pentru lipsa calităţii procesuale pasive a acestui minister.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr. 1387 din 12 octombrie 2005, a admis apelul declarat de A.V.A.S. şi a schimbat în parte sentinţa civilă nr. 160/2004 a Tribunalului Giurgiu în sensul că a respins atât acţiunea principală cât şi cererile de intervenţie privind atât restituirea în natură a imobilului cât şi acordarea de despăgubiri.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, prin Decizia nr. 8670 din 27 octombrie 2006, a admis recursurile declarate de reclamanţii S.F. şi G.B.O., de intervenienţii U.G., U.A. şi M.G. şi de pârâta A.V.A.S., a casat Decizia civilă nr. 1387/2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a, şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi curte de apel. În cuprinsul deciziei, Înalta Curte a motivat că instanţa de apel a soluţionat doar apelul exercitat de pârâta A.V.A.S., omiţând să se pronunţe asupra apelurilor declarate de reclamanţi şi asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale active a intervenienţilor.

Rejudecând procesul, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr. 487 din 29 iunie 2007, a admis apelul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva sentinţei civile nr. 160/2004 a Tribunalului Giurgiu şi în consecinţă:

- a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.V.A.S. pe capătul de cerere privind restituirea în natură a imobilului;

- a respins excepţia pe capătul de cerere privind nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. 373/1994 şi pe capătul de cerere privind obligaţia de a soluţiona notificarea de acordarea unor despăgubiri;

- a înlăturat din dispozitivul sentinţei obligaţia de a acorda acţiuni şi măsuri reparatorii în condiţiile art. 32 din Legea nr. 10/2001;

- a obligat A.V.A.S. să soluţioneze notificările şi să propună despăgubiri în condiţiile art. 29 din Legea nr. 10/2001 republicată în contradictoriu cu reclamanţii şi nu intervenienţii.

Prin aceeaşi decizie, curtea de apel a respins apelul formulat de reclamanţii S.F., P.E. şi G.C.A.

Împotriva deciziei nr. 487/2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă, au declarat recurs reclamanta S.F. şi pârâta A.V.A.S. (A.V.A.S.).

Reclamanta S.F., prin recursul declarat, a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. susţinând că Decizia a fost dată cu aplicarea greşită a legii, deoarece instanţa trebuia să respingă cererea de intervenţie formulată de U.G., U.I.A. şi M.G., autorul acestora nefiind acţionar al morii aflate în litigiu, iar, pe de altă parte, aceşti intervenienţi nu au formulat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001.

Pârâta A.V.A.S. şi-a întemeiat recursul tot pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. susţinând, în esenţă, că au fost încălcate dispoziţiile art. 22 şi art. 29 din Legea nr. 10/2001, deoarece nefiind finalizată procedura administrativă prealabilă, acţiunea adresată instanţei nu era admisibilă, iar obligaţiile A.V.A.S. se limitează, conform Legii nr. 10/2001, la propunerea de acordare a despăgubirilor.

Recursurile declarate nu sunt întemeiate.

Moara din comuna Găujani şi terenul aferent nu a fost proprietatea unei persoane juridice. Nu au existat acţiuni emise de o persoană juridică privitor la moară, acţiuni care să fi fost achiziţionate de persoane fizice. Aşa cum rezultă din actul de vânzare nr. 7183 din 27 ianuarie 1937 (fila 6 din dosarul primei instanţe) moara şi terenul a fost proprietatea fraţilor G.R., G.N. şi G.M. (autorii celor patru reclamanţi şi a intervenienţilor G.P.R. şi P.V.) şi a lui I.U. (autorul intervenienţilor U.G., U.A. şi M. (fostă U.) G. Drepturi de proprietate cu privire la acelaşi imobil au mai avut încă două persoane fizice şi anume S.F. şi E.H.

Împrejurarea că procesul verbal încheiat la 15 iunie 1948 cu prilejul preluării imobilului (filele 2-5 din dosarul primei instanţe) a fost semnat doar de unul dintre foştii coproprietari nu îndreptăţeşte concluzia că doar acesta avea, până la acea dată, drept de proprietate. Menţiunea făcută în acel proces verbal că imobilul preluat era „industria de moară ţărănească", necoroborată cu alte probe concludente, nu constituie o dovadă că imobilul era proprietatea unei persoane juridice.

Intervenienţii U.G., U.A. şi M.G., în calitate de moştenitori ai fostului coproprietar U.I., sunt persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii, în înţelesul Legii nr. 10/2001, alături moştenitorii celorlalţi coproprietari, în măsura în care cu toţii au comunicat, în termenul prevăzut de lege, notificarea de acordare a acestor măsuri.

Contrar celor susţinute prin recursul declarat de reclamanta S.F., intervenienţii U.G., U.A. şi M.G. au formulat notificare, la data de 11 februarie 2002, cerând restituirea în natură sau despăgubiri băneşti pentru cota parte ce li se cuvine din imobil (filele 251-252 din dosarul primei instanţe).

Nu este întemeiată nici critica formulată de recurenta pârâtă A.V.A.S.

Din dosar rezultă că reclamanţii au comunicat notificări pârâtei SC R. SA, Primăriei Găujani şi Prefecturii judeţului Giurgiu. Intervenienţii G.P.R. şi P.V. au notificat, de asemenea, Prefectura Judeţului Giurgiu, SC R. SA şi A.P.A.P.S. (A.V.A.S.). Aşa cum s-a arătat mai sus şi intervenienţii U.G., M.G. şi U.A. au notificat A.V.A.S. la data de 11 februarie 2002.

Pârâta A.V.A.S. avea obligaţia să se pronunţe, prin decizie motivată, asupra cererilor formulate de persoanele care s-au considerat îndreptăţite, obligaţie ce nu şi-a îndeplinit-o, aşa încât instanţa de apel a aplicat corect prevederile art. 23 (art. 25 după modificare) din Legea nr. 10/2001 dispunând să fie soluţionate notificările.

Câtă vreme unitatea notificată nu şi-a respectat obligaţia de a se pronunţa, în termenul prevăzut de lege, prin decizie motivată, asupra notificărilor, acţiunea adresată justiţiei este admisibilă.

În mod necontestat, pârâta A.V.A.S. este instituţia publică implicată în privatizarea morii.

Conform art. 29 din Legea nr. 10/2001, aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, măsurile reparatorii în echivalent, pentru imobilele evidenţiate în patrimoniul unor societăţi comerciale privatizate, se propun de către instituţia publică, care efectuează sau, după caz, a efectuat privatizarea. Or, prin Decizia atacată cu recurs, instanţa a aplicat corect prevederile art. 29 din Legea nr. 10/2001, obligând instituţia notificată să propună, instituţiei competente, acordarea de despăgubiri în condiţiile legii.

Decizia instanţei de apel fiind dată cu aplicarea corectă a legii, urmează să fie respinse recursurile exercitate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursurile declarate de reclamanta S.F. şi pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 487 din 29 iunie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 martie 2008.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2136/2008. Civil