ICCJ. Decizia nr. 2325/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTEDE CASAŢIEŞIJUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2325
Dosar nr. 16039/54/200.
Şedinţa publică din8 aprilie2008
Deliberând, asupra recursului de faţă, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 5 iunie 2006 pe rolul Tribunalului Mehedinţi, reclamanţii B.D. şi F.F. au formulat, în contradictoriu cu pârâţii Primăria Municipiului Drobeta Turnu Severin şi B.C.C., contestaţie împotriva dispoziţiei nr. 1413/2006 a Primăriei Municipiului Drobeta Turnu Severin.
În motivarea cererii reclamanţii arată că prin dispoziţia nr. 1413/2006 emisă de Primăria Municipiului Drobeta Turnu Severin a fost modificat art. 2 al dispoziţiei nr. 1192/ 2005 a aceleiaşi autorităţi din care rezulta că se solicitase de către petenţii B.D., F.F. şi B.C. restituirea in natura a imobilului situat în Drobeta Turnu Severin.
Susţin reclamanţii că nu au cunoscut conţinutul notificării nr. 529/E/2001 formulată de B.C. şi că se impune restituirea în natură a fostei gheţării, a grupului sanitar cu trei compartimente şi a terenului în suprafaţă de 491,37 mp. situat la adresa menţionată.
Prin sentinţa civilă nr. 1408 din 6 octombrie 2006, Tribunalul Mehedinţi, secţia civilă, a respins acţiunea formulată de reclamanţi ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul a reţinut că prin dispoziţia contestată, în temeiul şi pentru executarea sentinţei civile nr. 613 din 9 iunie 2005 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, sentinţă definitivă şi irevocabilă, Primăria Municipiului Drobeta Turnu Severin a modificat art.2 al dispoziţiei emise anterior şi care poartă nr. 1193 din 16 mai 2005, în sensul că s-a propus acordarea de măsuri reparatorii in echivalent în temeiul Legii 247/2005 pentru o parte din imobilul situat în Turnu-Severin, respectiv o gheţărie şi un grup sanitar.
Prin sentinţa civilă nr. 613 din 9 iunie 2005 a fost soluţionată favorabil şi irevocabil plângerea reclamanţilor prin care solicitau, inclusiv pentru construcţiile gheţărie şi grup sanitar, acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent. Prin Decizia contestată in prezenta cauză, pârâta a încercat să pună de acord Decizia emisă anterior (nr. 1192 din 16 mai 2005), rin care reclamanţilor le fusese respinsă cererea de restituire în natură a acestor construcţii, cu dispozitivul sentinţei civile menţionate.
Tribunalul a mai reţinut că, deşi Decizia nr. 1192 din 16 mai 2005 emisă de către pârâtă a fost supusă controlului judiciar urmare a plângerii promovate de reclamanţi, această plângere nu a fost încă soluţionată irevocabil. Prin urmare, se arată în considerentele hotărârii pronunţate de prima instanţă, sentinţa civilă nr. 1224 din 25 noiembrie 2005 invocată, sentinţă prin care s-a constat că reclamanţii au dreptul la restituirea în natură a gheţăriei şi a grupului sanitar, nu poate reprezenta temei pentru anularea dispoziţiei atacate in prezenta cauză.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii B.D. şi F.F., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi arătând că dispoziţia nr.1139/2005 cuprinde numeroase falsuri, că instanţa nu a ţinut cont de acestea în soluţionarea cauzei şi că sentinţa civilă nr. 613/2005 nu a rezolvat solicitările reclamanţilor apelanţi, întrucât opţiunea acestora a vizat restituirea în natură a construcţiilor în cauză.
Prin Decizia civilă nr. 16039 din 14 martie 2007, Curtea de Apel Craiova a respins ca nefondat apelul formulat de apelanţii reclamanţi B.D. şi F.F. împotriva sentinţei civile nr. 1408 din 6 octombrie 2006 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi.
Răspunzând criticilor formulate prin motivele de apel, Curtea de Apel a reţinut că cea de-a doua dispoziţie emisă, respectiv cea cu numărul nr. 1423/2006 a Primăriei Municipiului Dr.Tr.Severin , este emisă în mod legal, în baza unei hotărâri judecătoreşti rămasă definitivă şi irevocabilă.
Instanţa de apel a avut în vedere şi împrejurarea ca pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se află o cauză având un alt obiect decât cel supus judecăţii, respectiv ieşire din indiviziune asupra imobilului care le-a fost restituit în natură apelanţilor.
Împotriva acestei decizii în termen legal au declarat şi motivat recurs apelanţii-reclamanţi B.D. şi F.F.
Prin motivele de recurs formulate, întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se critică hotărârea pronunţată de instanţa de apel pentru următoarele considerente.
Susţin recurenţii că în mod nelegal nu au fost emise dispoziţii separate, pentru fiecare notificare formulată de moştenitori şi că, pentru respectarea dreptului de proprietate al recurenţilor asupra imobilului situat în Drobeta Turnu Severin, se impune restituirea în natură a fostei gheţării, a grupului sanitar cu trei compartimente şi a terenului în suprafaţă de 35 mp ocupat de acestea.
Analizând Decizia recurată în limita criticilor formulate prin motivele de recurs, Înalta Curte reţine următoarele:
l. Prin dispoziţia nr. 1192/2005, Primăria Municipiului Drobeta Turnu Severin a restituit în natură către petenţii B.C., B.D. şi F.F. imobilul situat în Drobeta Turnu Severin, compus din teren în suprafaţă de 488,59 mp şi construcţia în suprafaţă de 226,70 mp.
Prin art. 2 al dispoziţiei a fost respinsă cererea petenţilor de restituire în natură a bunurilor denumite gheţărie şi grup sanitar.
Din cuprinsul dispoziţiei nr. 1192/2005 rezultă că notificările nr. 567/N/2001, nr. 529/E/2001 şi 583/N/2001 fiind formulate de moştenitorii defunctului B.G. şi vizând acelaşi imobil au fost conexate, entitatea notificată soluţionând printr-o dispoziţie comună toate aceste notificări.
Înalta Curte apreciază ca nefondată critica vizând nelegala soluţionare a tuturor notificărilor formulate printr-o singura dispoziţie,
Art. 4 din Legea 10/2001 prevede că: " în cazul în care restituirea este cerută de mai multe persoane îndreptăţite coproprietare a bunului imobil solicitat, dreptul de proprietate se constată sau se stabileşte în cote-părţi ideale, potrivit dreptului comun.
Câtă vreme în aceasta ipoteză, deşi există mai mulţi coproprietari, legea nu prevede obligaţia unităţii deţinătoare notificată de a emite decizii/dispoziţii separate pentru fiecare coproprietar, nu există nici o raţiune pentru a considera că acesta obligaţie ar exista în cazul în care, persoanele îndreptăţite ar solicita restituirea bunului nu printr-o singură notificare, ci prin notificări separate.
Întrucât aceste notificări sunt formulate de persoane ce se consideră deopotrivă îndreptăţite la restituirea bunului în calitate de comoştenitori ai unui autor comun şi întrucât aceste notificări vizează acelaşi imobil, conexarea lor şi soluţionarea printr-o singură dispoziţie este admisibilă şi produce acelaşi efecte ca în situaţia în care ar fi existat o notificare comună formulată de toţi comoştenitorii.
Eventualele neînţelegeri dintre persoanele îndreptăţite urmează a fi soluţionate pe calea dreptului comun, dispoziţia sau, după caz, dispoziţia de aprobare a restituirii în natură a imobilului făcând, conform art. 23 alin.. (4) din Legea 10/2001, dovada proprietăţii persoanei îndreptăţite asupra acestuia, având forţa probantă a unui înscris autentic şi constituind titlu executoriu pentru punerea în posesie, după îndeplinirea formalităţilor de publicitate imobiliară.
2.Cea de-a doua critică formulată prin motivele de recurs vizează încălcarea dreptului de proprietate al recurenţilor prin nerestiruirea în natură a fostei gheţării, a grupului sanitar cu trei compartimente şi a terenului în suprafaţă de 35 mp ocupat de acestea.
Sub acest aspect, Înalta Curte reţine că prin dispoziţia nr. 1413/2006 a Primăriei Municipiului Dr.Tr.Severin a fost modificat art. 2 al dispoziţiei nr. 1192/16 mai 2005, stabilindu-se că acesta va avea următorul cuprins: "în temeiul şi pentru executarea sentinţei civile nr. 613 din 9 iunie 2005 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi rămasă definitivă şi irevocabilă, pentru parte din imobilul trecut fără titlu în proprietatea statului se propune acordarea de măsuri reparatorii în echivalent (...)."
Prin sentinţa civilă nr. 613 din 9 iunie 2005 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, rămasă definitivă şi irevocabilă s-a constatat că reclamanţii sunt îndreptăţiţi la măsuri reparatorii prin echivalent pentru bunurile în litigiu.
Este adevărat că în cuprinsul sentinţei civile nr. 1224 din 25 noiembrie 2005 a Tribunalului Mehedinţi este cuprinsa o soluţie contrară, în sensul că, prin această hotărâre instanţa constată că reclamanţii sunt îndreptăţiţi la restituirea în natură a unui beci exterior (gheţărie) şi a unui grup sanitar. însă prin Decizia civilă nr. 286 din 28 martie 2006 a Curţii de Apel Craiova, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1273 din 9 februarie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fost schimbată în tot această sentinţă şi înlăturată dispoziţia privind constatarea dreptului la restituirea în natură a unui beci şi a unui grup sanitar, instanţele de control judiciar reţinând că prin sentinţa civilă nr. 1224 din 25 noiembrie 2005 a fost încălcată puterea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 613 din 9 iunie 2005 pronunţată de aceeaşi instanţă.
Prin urmare, Înalta Curte apreciază că modificarea, prin dispoziţia contestată a art. 2 al dispoziţiei anterioare este legală, întrucât prin această modificare entitatea învestită cu soluţionarea notificării a pus în acord conţinutul dispoziţiei cu cel al unei hotărâri judecătoreşti irevocabile.
Modificarea dispoziţiei se impunea faţă de puterea de lucru judecat de care se bucură sentinţa civilă nr. 613 din 9 iunie 2005 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, sentinţă prin care s-a stabilit în mod irevocabil că pentru bunurile solicitate, reclamanţii sunt îndreptăţiţi la măsuri reparatorii în echivalent.
Faţă de considerentele expuse, constatând ca fiind legală hotărârea pronunţată de instanţa de apel, în baza art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat, iar în temeiul art. 316 C. proc. civ.. raportat la art. 274 C. proc. civ.. va obliga recurenţii la plata sumei de 803 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimatul B.C.C.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanţii B.D. şi F.F. împotriva deciziei nr. 244 din 14 martie 2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă, ca nefondat.
Obligă pe recurenţi la plata sumei de 803 lei cheltuieli de judecată către intimatul B.C.C.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2473/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2253/2008. Civil → |
|---|
