ICCJ. Decizia nr. 2473/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2473
Dosar nr. 630.
Şedinţa publică din 3 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Olt, secţia civilă, la data de 25 octombrie 2006, reclamanţii C.V. şi C.E., prin procurator I.M., au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Primăria municipiului Slatina şi Primarul municipiului Slatina, anularea dispoziţiei nr. 3180 din 3 octombrie 2006 emisă de Primăria municipiului Slatina, prin care au fost respinse notificările nr. 67/N şi 69/N din 3 noiembrie 2005 privind restituirea în natură a imobilului situat în Slatina, compus din teren şi construcţie, cu motivarea că acestea au fost formulate cu nerespectarea termenului prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001.
Prin sentinţa civilă nr. 1382 din 19 decembrie 2006, Tribunalul Olt a admis contestaţia, a anulat Decizia contestată şi a dispus restituirea în natură către reclamanţi a imobilului casă de locuit situat în Slatina, şi a terenului aferent în suprafaţă de 1032,88 mp.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că în mod greşit a stabilit Primăria municipiului Slatina că notificarea ar fi fost formulată tardiv întrucât aceasta a fost înregistrată şi comunicată prin executor judecătoresc la data de 13 februarie 2002, fiind soluţionată abia în anul 2006.
În emiterea dispoziţiei, Primăria s-a raportat greşit la aşa zisa notificare din 2005 formulată de mandatarul reclamanţilor, I.M., întrucât notificarea a fost înregistrată încă din anul 2002, dovada constituind-o actul executorului judecătoresc din 13 februarie 2002.
Prin Decizia nr. 615 din 16 mai 2007, Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, a admis apelul declarat de pârâta Primăria municipiului Slatina şi a schimbat sentinţa apelată în sensul că a obligat reclamanţii să restituie despăgubirea primită la data naţionalizării imobilului de 80.000 lei, actualizată conform coeficientului de actualizare prevăzut de art. I alin. (1) Titlul II din OUG 184/2002, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Instanţa de apel a reţinut că prin dispoziţia nr. 1609 din 17 septembrie 2003, Primarul municipiului Slatina a respins notificarea nr. 409/N, înregistrată la Primăria municipiului Slatina sub nr. 1510 din 13 februarie 2002, prin care reclamanţii solicitau restituirea în natură a imobilului în litigiu, considerând că acesta nu intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001, fiind preluat în baza Decretului nr. 223/1974, iar petenţii au primit despăgubiri în valoare de 80.000 lei.
Întrucât nu au primit răspuns la această notificare, la data de 3 noiembrie 2005 petenţii au formulat alte două notificări, înregistrate sub nr. 67/N şi 69/N, având ca obiect acelaşi imobil şi care reprezentau o revenire la notificarea depusă în termenul legal. Dacă pârâta considera că notificările au fost rezolvate, respingerea noilor notificări trebuia să fie motivată în acest sens şi nu pe considerente formale de nedepunere în termen, întrucât aceste notificări nu constituiau decât o reluare a celor făcute în termen şi deci nu puteau fi considerate tardiv formulate.
Mai reţine instanţa de apel că, în mod greşit a considerat tribunalul că imobilul nu intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001 întrucât a fost preluat de stat în baza Decretului nr. 223/1974. Conform art. 1.4 lit. B) din HG nr. 250 din 3 aprilie 2007 de aprobare a Normelor Metodologice, Decretul nr. 223/1974 este considerat un act prin care s-a realizat o preluare abuzivă atât în cazul trecerii în proprietatea statului fără plată, cât şi în cazul în care persoana a făcut cerere de plecare definitivă din ţară şi a înstrăinat locuinţa către stat.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta, invocând prevederile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului, pârâta susţine că notificările au fost respinse ca tardive prin dispoziţia contestată în prezenta cauză întrucât au fost depuse la data de 3 noiembrie 2005, cu mult peste termenul prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001, care a expirat la 14 februarie 2002. Susţinerea instanţelor de fond şi apel în sensul că notificările depuse la 3 noiembrie 2005 ar constitui o revenire a celor înregistrate la 13 februarie 2002, contrazice dispoziţiei nr. 1609/2003 prin care a fost soluţionată notificarea reclamanţilor.
Analizând hotărârea atacată în limita criticilor formulate, Înalta Curte apreciază că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Regimul juridic al imobilelor preluate abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 a fost reglementat prin dispoziţiile Legii nr. 10/2001. Potrivit dispoziţiilor actului normativ menţionat, persoana îndreptăţită, proprietar al imobilelor preluate abuziv, puteau notifica persoana juridică deţinătoare, în termenul prevăzut de acest act normativ [art. 22 alin. (1)], prelungit succesiv până la 14 februarie 2002.
Potrivit dispoziţiilor art. 22 alin. (5) din Legea 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, nerespectarea termenului pentru formularea notificării atrage pierderea dreptului de a mai solicita în justiţie măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.
Analizând probatoriile administrate în cauză se constată că reclamanţii au formulat, la data de 13 februarie 2002, notificarea nr. 409/N (înregistrată la Primăria municipiului Slatina sub nr. 1510), iar la data de 13 noiembrie 2005, notificările înregistrate sub nr. 67/N şi 69/N.
Toate aceste notificări vizau imobilul situat în Slatina.
La data de 17 septembrie 2003, pârâta Primăria municipiului Slatina a emis două dispoziţii, cea cu nr. 1609, prin care a respins notificarea reclamanţilor nr. 409/N (înregistrată la Primăria Slatina sub nr. 1510 din 13 februarie 2002), cu motivarea că preluarea imobilului nu a fost abuzivă, iar urmare cererii acestora de a părăsi definitiv ţara au fost despăgubiţi cu suma de 80.000 lei şi cea cu nr. 1608, formulată în nume propriu de I.M. (mandatara reclamanţilor în prezenta cauză), prin care a respins notificarea acesteia, cu motivarea ca nu deţine calitatea de persoană îndreptăţită în sensul dispoziţiilor Legii nr. 10/2001.
Recurenţii susţin că dispoziţia nr. 1609 din 17 septembrie 2003 nu a fost contestată întrucât această dispoziţie nu le-a fost comunicată, iar notificările înregistrate sub nr. 67/N şi 69/N din 13 noiembrie 2005 nu reprezintă decât o revenire la notificarea depusă în termen legal.
Această critică nu poate fi primită.
Chiar dacă din borderoul invocat de pârâtă ca reprezentând dovada comunicării dispoziţiei, depus la instanţa de apel (filele 21-23), nu rezultă cu certitudine dacă la poziţiile 14 şi 15 ar fi semnătura unuia dintre reclamanţi sau a mandatarei acestora, este cert că în Decizia civilă nr. 884 din 30 septembrie 2003 a Tribunalului Olt, secţia civilă, prin care s-a finalizat un litigiu purtat între pârâtă şi mandatara I.M., (dosar apel, filele 39-41), la fila 3 alin. ultim se menţionează că „la termenul din 24 iunie 2003, Primăria municipiului Slatina a depus la dosar notificările si dispoziţiile nr. 1609 şi 1608 din 17 septembrie 2003 ", astfel că, cel puţin la acea dată, reclamanţii au luat cunoştinţă de dispoziţie, prin mandatarul lor, împrejurarea respectivă fiind echivalentă unei comunicări.
Este fără dubiu că notificarea formulată de reclamanţi în termen, a fost soluţionată de pârâtă prin dispoziţia nr. 1609 din 17 septembrie 2003.
Este just considerentul instanţei de apel în sensul că respingerea notificărilor nr. 67/N şi 69/N depuse în anul 2005 trebuia motivată de pârâtă în sensul că notificările cu privire la imobilul în cauză au fost soluţionate prin dispoziţia nr. 1609 din 17 septembrie 2003, dar de aici nu se poate trage concluzia că aceste notificări reprezintă o revenire la cele depuse în termen legal cu consecinţa anulării dispoziţiei nr. 3180 din 3 octombrie 2006.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârile pronunţate în fond şi apel, iar pe fond, va respinge contestaţia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Primăria municipiului Slatina împotriva deciziei nr. 615 din 16 mai 2007 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia civilă.
Casează Decizia recurată, precum şi sentinţa civilă nr. 1382 din 19 decembrie 2006 a Tribunalului Olt şi în fond, respinge contestaţia formulată de contestatorii C.V. şi C.E.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 aprilie 200$.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2511/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2325/2008. Civil → |
|---|
