ICCJ. Decizia nr. 2568/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2568
Dosar nr. 3469/109/200.
Şedinţa publică din 16 aprilie 2008
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 3 mai 2006, reclamanta G.L. a chemat în judecată pârâtul Municipiul Piteşti, prin Primar contestând legalitatea dispoziţiei nr. 1199 emisă de acesta la 29 martie 2006, solicitând anularea acesteia şi restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 280 mp situat în strada C. nr. 43.
În motivarea contestaţiei întemeiată în drept pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001, reclamanta arătă că prin dispoziţia menţionată s-a respins cererea acesteia, întrucât terenul nu este liber, ci afectat unei utilităţi publice, Parcul Central al Municipiului Piteşti, propunându-se acordarea de despăgubiri aferente imobilelor preluate abuziv, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Prin sentinţa civilă nr. 147 din 7 mai 2007, Tribunalul Argeş a respins contestaţia, reţinând că prin notificarea nr. 1759 din 29 octombrie 2001, reclamanta a solicitat acordarea de despăgubiri băneşti pentru imobilul compus din teren în suprafaţă de 280 mp şi construcţiile în suprafaţă de 142,30 mp edificate pe acesta şi ulterior demolate.
În raport de probele administrate în cauză, instanţa de fond a reţinut că imobilul a fost expropriat prin Decretul nr. 120/1978, stabilindu-se o despăgubire de 26.991,11 lei, din concluziile raportului de expertiză, rezultând că terenul în litigiu, face parte din suprafaţa totală de 17.500 mp fiind afectată unor amenajări de interes public.
S-a reţinut că terenul a fost expropriat pentru edificarea unor blocuri şi ulterior, acesta a fost afectat de amenajarea Parcului Central al Municipiului Piteşti, fiind incidente în cauză dispoziţiile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta, criticând-o sub aspectul greşitei aprecieri a naturii juridice a terenului în litigiu ca aparţinând domeniului public, că obiecţiunile formulate de aceasta la raportul de expertiză dispus în cauză au fost eronat respinse de instanţa de fond şi că aceasta nu a avut rol activ în lămurirea situaţiei juridice a terenului, neadministrând proba cu interogatoriu (supliment).
S-a arătat că, în realitate, terenul este liber şi poate fi restituit în natură.
Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins ca nefondat apelul, întrucât terenul este ocupat de amenajări de interes public, respectiv Parcul Central al Municipiului Piteşti, urmare Decretului de expropriere, terenul fiind inventariat în domeniul public, conform H.C.L. 194 din 2 septembrie 1999 şi hotărârii privind atestarea bunurilor aparţinând domeniului public al Judeţului Argeş, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din Judeţul Argeş nr. 447 din 16 mai 2002.
Tribunalul Argeş a respins prin încheierea din 30 aprilie 2007, obiecţiunile formulate de reclamantă la raportul de expertiză. cu motivarea că în acest raport se face precizarea că identificarea terenului s-a făcut în prezenţa părţilor prin transpunerea actelor reclamantei în teren.
Suplimentul la interogatoriul solicitat de reclamantă a fi luat pârâtului a fost respins, întrucât H.C.L. 194/1999 a afectat terenul unui interes general, anterior notificării reclamantei, nefiind util, în raport de probele cu înscrisurile şi expertiză a se răspunde cu privire la data amenajării locurilor de joacă pentru copii.
Decizia din apel a fost atacată cu recurs de către reclamanta G.L., pentru motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta a formulat critici, în sensul că terenul ce a făcut obiectul exproprierii nu este ocupat, cum greşit a reţinut instanţa de apel, ci este liber şi, ca atare, restituibil în natură.
S-a arătat că imobilul în suprafaţă de 280 mp nu a fost corect identificat, cu precizarea vecinătăţilor şi că acesta nu a fost afectat unor construcţii de locuinţe, deşi acesta era scopul iniţial al utilităţii publice, ci amenajat ca loc de joacă pentru copii, existând posibilitatea restituirii unei porţiuni din acest teren.
Reclamanta solicită admiterea recursului, modificarea deciziei Curţii de Apel Piteşti în sensul admiterii apelului acesteia, schimbării sentinţei Tribunalului Argeş, admiterii contestaţiei reclamantei, restituirii în natură a suprafeţei de 280 mp situat în Piteşti.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins, pentru considerentele ce succed:
Prin notificarea nr. 1759 din 29 ianuarie 2001, G.L. a solicitat acordarea de despăgubiri băneşti pentru imobilul din strada C. nr. 43, compus din 280 mp teren şi construcţii, ce a fost proprietatea autorului G.I., conform actului de vânzare-cumpărare din 1 iunie 1920, aceasta fiind persoană îndreptăţită în sensul art. 3 din Legea nr. 10/2001, în calitate de moştenitoare a soţului său, G.D.I., descendentul proprietarului D.G.
Prin dispoziţia nr. 1199 din 29 martie 2006, Primăria Municipiului Piteşti a respins cererea privind acordarea de despăgubiri băneşti, propunând acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul stabilirii plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv pentru imobilul în litigiu, expropriat în temeiul Decretului nr. 120/1978.
Instanţele de fond şi apel au calificat corect raportul juridic dedus judecăţii, apreciind că în speţă, în ipoteza în care construcţiile au fost demolate integral, iar terenul afectat de utilităţi publice, acesta este imposibil de restituit în natură.
Chiar legea specială reparatorie, cu modificările de imediată aplicare, în vigoare la data introducerii acţiunii, stabileşte situaţii şi cazuri precis determinate când nu este posibilă restituirea în natură.
Prin urmare, de vreme ce însăşi legea care constituie fundamentul juridic al pretenţiilor cu caracter reparator prevede posibilitatea refuzului restituirii în natură în cazurile expres prevăzute de art. 10 din actul normativ menţionat, rezultă că instanţele judecătoreşti nu pot ignora aceste dispoziţii.
Potrivit art. 11 alin. (3) „În cazul în care construcţiile expropriate au fost integral demolate şi lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parţial, persoana îndreptăţită poate obţine restituirea în natură a părţii de teren rămasă liberă, pentru cea ocupată de construcţii noi autorizate, cea aferentă servituţiilor legale şi altor amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale, măsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent".
Din cuprinsul raportului de expertiză efectuat în cauză, rezultă că pe suprafaţa de 280 mp teren, liberă de construcţii , în prezent sunt amenajate un parc de interes public (Parcul Central al Municipiului Piteşti) şi un spaţiu de joacă pentru copii.
În această configurare, date fiind actualele amenajări, întrucât pentru normala lor exploatare sunt necesare căi de acces, spaţii verzi ce constituie un tot inseparabil şi nu este posibil a se crea anumite porţiuni libere este evident că terenul nu este susceptibil de a fi restituit.
De altfel este de observat că terenul solicitat a fi restituit face parte din zona afectată domeniului public prin Hotărârea Consiliului Local nr. 194/1999, aprobată prin HG nr. 447/2002.
Ca atare, restituirea în natură a acestei suprafeţe ar ştirbi din configuraţia parcului, ar îngrădi şi face imposibil accesul la domeniul public.
În raport de considerentele expuse, instanţa va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamanta G.L. împotriva deciziei civile nr. 326 A din 21 septembrie 2007 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4943/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7289/2008. Civil → |
|---|
