ICCJ. Decizia nr. 4943/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4943
Dosar nr. 4492/95/200.
Şedinţa publică din 15 septembrie 2008
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin contestaţia formulată de reclamanţii M.P., R.C.D. şi B.V. s-a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Primăria Motru şi SC U.A.T.A.A.M. SA, restituirea în natură a terenului în suprafaţă de un ha şi acordarea de despăgubiri pentru diferenţa de până la 3,89 ha şi constatarea ineficientei certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că au formulat notificare adresată Primăriei Motru, solicitând restituirea în natură a suprafeţei de teren indicată anterior şi că au făcut dovada calităţii de persoane îndreptăţite la restituirea în natură a acestui teren.
Au mai arătat că terenul a aparţinut numitului G.D., iar ulterior, prin căsătoria fiicei acestuia G.A., cu tatăl reclamanţilor R.C., terenul a rămas în proprietatea autorului lor, iar ei sunt moştenitorii legali ai acestuia.
Tribunalul Gorj, prin sentinţa civilă nr. 42 din 31 ianuarie 2007 a respins contestaţia formulată de reclamanţi.
Pentru a pronunţa această hotărâre, s-a reţinut că este neîntemeiată contestaţia formulată de reclamanţi în baza Legii nr. 10/2001 în calitate, de moştenitori legali ai autorului R.C., în condiţiile în care, cu privire la terenul în suprafaţă de 3,89 ha au beneficiat de reconstituire în baza Legii nr. 18/1991, astfel că nu mai pot beneficia de măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001.
S-a constatat că sunt aplicabile dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora nu intră sub incidenţa acestei legi terenurile ce făceau parte din categoria extravilane la data preluării abuzive sau la data notificării, precum şi faptul că suprafaţa solicitată este ocupată în parte (1,93 ha) de către intimata SC U.A.T.A.A.M. SA, care deţine certificat de atestare a dreptului de proprietate.
Prin Decizia nr. 692 din 21 iunie 2007, Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, a respins apelul declarat de contestatori împotriva sentinţei civile nr. 42 din 31 ianuarie 2007 a Tribunalului Gorj în contradictoriu cu intimatele.
Curtea a reţinut că apelul este nefondat, având în vedere că potrivit art.8 din Legea nr. 10/2001, modificată şi completată prin Legea nr. 247/2005 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 nu intră sub incidenţa acestei legi terenurile situate în extravilanul localităţilor la data preluării abuzive sau la data notificării, precum şi cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi cele forestiere.
Conform acestor dispoziţii legale, instanţa a avut în vedere că nu fac obiectul Legii nr. 10/2001 terenurile situate în extravilanul localităţilor (inclusiv terenurile aflate în extravilanul localităţilor şi evidenţiate în patrimoniul unor societăţi comerciale), indiferent că aveau această situaţie la data preluării abuzive sau la data notificării.
A precizat instanţa de apel că, în mod corect Tribunalul Gorj a constatat incidenţa acestor dispoziţii, terenul solicitat de contestatori încadrându-se în categoria de folosinţă „extravilan" la data preluării de către stat, conform recunoaşterii contestatorilor, confirmate de înscrisurile depuse la dosar, astfel că nu pot face obiectul Legii nr. 10/2001.
De asemenea, s-a reţinut şi faptul că terenul solicitat a făcut obiectul procedurii speciale de reconstituire a dreptului de proprietate conform Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi prin hotărârea Comisiei Judeţene de Fond Funciar Gorj nr. 23 din 15 octombrie 1991 (Anexa nr. 3, poz.56) a fost validată cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de moştenitorii autorului R.D.C., respectiv R.D., M.P. şi B.V. pentru suprafaţa de 3,89 ha teren.
Este adevărat că pentru suprafaţa respectivă nu s-a realizat punerea în posesie şi nu s-a emis titlu de proprietate, dar contestatorii aveau posibilitatea să formuleze acţiune în justiţie în contradictoriu cu Comisia Locală de Fond Funciar Motru pentru punerea în posesie şi eliberarea titlului de proprietate.
În condiţiile în care contestatorii nu au fost puşi în posesie, iar terenul solicitat prin restituirea în natură se află în prezent în posesia intimatei SC U.A.T.A.A.M. SA, aceştia aveau posibilitatea să formuleze notificare şi în baza Legii nr. 10/2001, fără a le putea fi îngrădit acest drept; cu toate acestea, notificarea respectivă a fost soluţionată în mod corect de către entitatea investită, fiind vorba de un teren extravilan la data preluării abuzive de către stat, ce nu intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001; pe de altă parte terenul solicitat constituie proprietatea intimatei, fiind deţinut în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii M.P. şi R.C.D. şi B.V., criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar în dezvoltarea acestui motiv de recurs au arătat următoarele:
Se susţine de către reclamanţi că printr-o interpretare greşită a legii au fost prejudiciaţi în redobândirea dreptului de proprietate asupra terenului solicitat şi a măsurilor reparatorii în echivalent prin incidenţa dispoziţiilor Legii nr. 10/2001.
Mai arată că terenul în litigiu se înscria în categoria intravilan la data formulării notificării şi că era ocupat parţial de instalaţii şi obiective industriale, iar parţial era teren liber.
În sensul susţinerilor, reclamanţii au depus ca înscrisuri două hotărâri judecătoreşti prin care persoanelor ce deţin teren în vecinătate cu terenul în discuţie li s-au restituit în natură suprafeţele de teren libere şi au fost trecuţi în anexe pentru despăgubiri aferente terenurilor ocupate. în această situaţie, susţin reclamanţii, că le sunt şi lor aplicabile dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
Examinând Decizia în raport de motivul de recurs invocat instanţa reţine următoarele.
Reclamanţii au solicitat instanţei obligarea pârâţilor la restituirea în natură a terenului în suprafaţă de un hectar şi despăgubiri băneşti pentru diferenţa de teren până la 3,89 ha, precum şi constatarea ineficientei certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu,
În cauză, s-a dispus efectuarea unei expertize prin care s-a stabilit că terenul ar avea o suprafaţă de 2,2 ha cu lăţimea de 110 m şi o lungime de 200 m, şi că din această suprafaţă 1,93 ha teren s-ar afla în incinta SC U.A.T.A.A.M. SA.
S-a mai stabilit că pot fi restituite în natură patru suprafeţe de teren de 1500 mp, 1000 mp, 400 mp şi 1260 mp, terenuri pe care nu sunt amplasate utilaje tehnologice şi că ar fi folosite ca platforme pentru depozitarea diferitelor materiale de construcţii.
Prin suplimentul de expertiză, expertul a indicat că cele patru suprafeţe de teren sunt despărţite de drumul de acces, care nu a fost inclus în niciuna dintre suprafeţe.
De asemenea, atât instanţa de fond, cât şi cea de apel au reţinut că terenul în litigiu a făcut obiectul Legii fondului funciar nr. 18/1991, şi că potrivit art. 8 din Legea nr. 10/2001 nu mai pot beneficia de prevederile acestei legi, iar pentru o suprafaţă de 1,93 ha, pârâta SC U.A.T.A.A.M. SA deţine certificat de atestare a dreptului de proprietate, aspecte ce au impus soluţia deja arătată.
În raport de cele expuse, se constată că, în speţă, instanţele nu au făcut o analiză amănunţită sub toate aspecte necesare soluţionării,, cererii reclamanţilor. Astfel, nu s-a lămurit aspectul legat de natura juridică a terenului ce face obiectul litigiului, în sensul dacă, la data preluării abuzive ori a notificării era inclus în categoria terenului intravilan sau extravilan, în raport de care să stabilească legea sub imperiul căreia trebuie soluţionat litigiu (Legea nr. 10/2001 sau Legea nr. 18/1991).
Astfel, prima instanţă a respins contestaţia, cu motivarea că imobilul în litigiu s-ar încadra în categoria terenului extravilan, pe baza unor probe sumare, soluţie menţinută şi de instanţa de apel, nelegal, întrucât potrivit art. 129 alin. (5) C. proc. civ. „...judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pentru stabilirea faptelor şi aplicarea concretă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale".
Or, în speţă, astfel cum s-a mai arătat, instanţele s-au mărginit în a constata că imobilul este în extravilan, fără o identificare precisă în suprafaţă şi vecinătăţi; că reclamanţii nu au insistat în efectuarea unei expertize tehnice topo pentru identificarea exactă a terenului şi pentru stabilirea categoriei din care face parte, în condiţiile în care acelaşi text de lege enunţat precizează că judecătorii vor putea ordona probele pe care le consideră necesare, chiar dacă părţile se împotrivesc".
Procedând astfel, instanţa de apel nu a stabilit pe deplin situaţia de fapt privitoare la imobil, ceea ce se poate realiza numai pe baza unei noi expertize cadastrale, probă incompatibilă cu structura recursului, potrivit art. 305 C. proc. civ.
Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că împrejurările cauzei nu au fost pe deplin stabilite. În consecinţă, va admite recursul declarat de reclamanţi, va casa Decizia atacată şi, în temeiul art. 314 C. proc. civ. va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
La rejudecare, se vor administra toate probele necesare pentru a putea fi stabilită categoria de teren (intravilan sau extravilan) din care făcea parte terenul din litigiu la momentul formulării cererii.
De asemenea, faţă de neclaritatea expertizei existente la dosar, instanţa va dispune efectuarea unui nou raport de expertiză, care să identifice terenul în litigiu, în suprafaţă şi vecinătăţi, dacă este liber sau ocupat de construcţii, şi în raport de toate aceste concluzii să se stabilească măsurile reparatorii la care sunt îndreptăţiţi reclamanţii, respectiv restituirea în natură a imobilului sau acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanţii M.P., R.C.D. şi B.V. împotriva deciziei civile nr. 692 din 21 iunie 2007 a Curţii de Apel Craiova.
Casează Decizia recurată şi trimite cauza pentru rejudecare Curţii de Apel Craiova.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5049/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2568/2008. Civil → |
|---|
