ICCJ. Decizia nr. 7289/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7289
Dosar nr. 5572/42/200.
Şedinţa publică din 21 noiembrie 2008
Asupra recursurilor civile de faţă:
Analizând actele şi lucrările dosarului constată următoarele.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secţia civilă, la 26 aprilie 2006, contestatorul S.V.I. a chemat în judecată pe pârâţii Primăria municipiului Ploieşti, Municipiul Ploieşti, prin primar şi Primarul municipiului Ploieşti solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună anularea în parte a Dispoziţiei nr. 2089 din 3 aprilie 2006 emisă de Primarul municipiului Ploieşti, privind respingerea cererii de restituire în natură şi acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri pentru imobilul (construcţie şi teren) situat în mun. Ploieşti, judeţul Prahova şi să-i fie acordate despăgubiri pentru construcţia casă de locuit de 112 mp, demolată în anul 1962, atribuirea în natură a magazinului de panificaţie „Bob de Grâu" construit pe fundaţia casei sale şi restituirea în natură a suprafeţei de 420 mp teren, preluat de stat de la contestator şi surorile sale.
În motivarea acţiunii, contestatorul S.V.I. a arătat că, prin notificarea nr. 181 din 19 iulie 2001, înregistrată la Biroul Executorului Judecătoresc M.S., a solicitat Primăriei municipiului Ploieşti restituirea în natură sau prin echivalent a imobilelor situate în Ploieşti, judeţul Prahova, expropriate prin Decretul nr. 233/1962, formate din construcţie în suprafaţă de 112 mp, proprietatea sa exclusivă şi teren în suprafaţă de 420 mp în indiviziune cu surorile sale, N.V.M., S.V.A., P.V.A. şi D.V.G.S. A mai arătat contestatorul că, prin contractul de donaţie încheiat la 31 decembrie 1959 de notariatul de Stat Ploieşti, înregistrat sub nr. 3774/387, părinţii le-au donat lui şi surorilor sale imobilul situat în Ploieşti, judeţul Prahova.
Prin sentinţa nr. 497 din 16 mai 2006 Tribunalul Prahova, secţia civilă, a respins contestaţia formulată de contestatorul S.V.I., în contradictoriu cu pârâţii Primăria municipiului Ploieşti, Municipiul Ploieşti, prin primar şi Primarul municipiului Ploieşti.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că cererea contestatorului de restituire în natură a imobilului este neîntemeiată, deoarece terenul este afectat de utilitate publică, fiind ocupat de blocuri de locuinţe şi amenajările aferente, iar construcţiile au fost demolate, astfel că în mod corect s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, constând în despăgubiri, prin dispoziţia contestată.
Apelul declarat de contestatorul S.V.I. împotriva acestei sentinţe a fost admis prin Decizia nr. 54 din 19 februarie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost schimbată în tot sentinţa, iar pe fond a fost admisă în parte contestaţia, în sensul că s-a dispus restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 236 mp situată în Ploieşti, judeţul Prahova, identificată prin completarea expertizei topo ing. B.T., fiind menţinute restul dispoziţiilor sentinţei.
În considerentele hotărârii sale, instanţa de apel a arătat că prin Dispoziţia nr. 2089 din 3 aprilie 2006 a Primăriei municipiului Ploieşti, ce face obiectul prezentei contestaţii, s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului (construcţie şi teren) situat în Ploieşti, judeţul Prahova, formulată de petiţionarii D.G.S., P.V., S.A. şi S.I., întrucât pe terenul revendicat s-a realizat utilitate publică, în prezent fiind ocupat de blocuri de locuinţe şi amenajările aferente, iar construcţiile sunt demolate, astfel că s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri conform Legii nr. 10/2001.
Cu ocazia efectuării în faza procesuală a apelului a unei expertize topografice, instanţa de apel a constatat că o parte din terenul solicitat poate fi restituit în natură, respectiv 236 mp, deoarece este liber şi neafectat de reţele edilitare, nefacând parte din domeniul public.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs contestatorul S.V.I., care a decedat la data de 29 septembrie 2008, fiind continuat de moştenitorii S.I., T.M. şi S.V. şi pârâţii Primăria municipiului Ploieşti, Municipiul Ploieşti, prin primar şi Primarul municipiului Ploieşti.
Recursul contestatorului S.V.I., motivat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., vizează, în esenţă, aspectul că se impunea restituirea în natură a suprafeţei de 329 mp, conform raportului de expertiză întocmit iniţial, şi nu 236 mp, cât s-a dispus prin Decizia instanţei de apel, în urma completării raportului de expertiză.
Prin recursul pe care l-au exercitat, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pârâţii Primăria municipiului Ploieşti, Municipiul Ploieşti, prin primar şi Primarul municipiului Ploieşti au formulat următoarele critici:
În mod greşit instanţa de apel a reţinut că terenul în litigiu nu face parte din domeniul public şi a dispus restituirea în natură a suprafeţei de 236 mp teren către contestator.
Se susţine de către recurenţii-pârâţi că din raportul de expertiză întocmit rezultă că suprafaţa de teren restituită reprezintă o zonă de spaţiu verde, în conformitate şi cu planul de situaţie anexat la completarea raportului de expertiză, fiind situată între blocuri şi încadrată de alei de acces.
Mai arată pârâţii, în cererea de recurs, că instanţa de apel nu a avut în vedere împrejurarea că Dispoziţia nr. 2089 din 3 aprilie 2006 este contestată atât în prezenta cauză, de către S.I., cât şi în cauza ce formează obiectul dosarului nr. 4154/105/2006 al Tribunalului Prahova, de către D.G.S., P.V., S.V., S.N., S.A., N.S. şi S.I., aspect care a fost adus la cunoştinţă instanţei de apel şi ignorat de aceasta.
Prin cererea de intervenţie accesorie în interesul recurentului-contestator formulată de D.G.S., P.V. şi S.A., încuviinţată de instanţă la termenul din 21 noiembrie 2008, intervenientele au arătat că, împreună cu S.I., au formulat contestaţie împotriva Dispoziţiei nr. 2089 din 3 aprilie 2006, prin care le-a fost soluţionată notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, pentru restituirea imobilului situat în Ploieşti, judeţul Prahova.
Această contestaţie, formulată împotriva aceleiaşi dispoziţii, de către contestatorul din prezenta cauză, împreună cu intervenientele, face obiectul dosarului nr. 4154/105/2006 şi se află în prezent pe rolul instanţei de fond, Tribunalul Prahova. Aşadar, împotriva aceleiaşi dispoziţii, au fost formulate, concomitent, două contestaţii, una de către toţi petenţii cărora le-a fost soluţionată notificarea prin respectiva dispoziţie, iar una a fost formulată, în mod separat, numai de către S.I.
Faţă de această situaţie, fiind în curs de soluţionare cele două contestaţii, una în faza de recurs, iar cealaltă aflându-se abia în faţa primei instanţe, s-a arătat prin cererea de intervenţie accesorie că se impune reunirea celor două dosare, în virtutea litispendenţei, în faţa instanţei de recurs.
Analizând criticile invocate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursurile pentru considerentele ce succed:
Prin Dispoziţia nr. 2089 din 3 aprilie 2006 au fost soluţionate cererile notificate ale petenţilor D.G.S., P.V., S.V., S.N., S.A. şi S.I., prin care au solicitat despăgubiri băneşti şi restituirea în natură a imobilului (construcţie şi teren) situat în Ploieşti, , judeţul Prahova, care a aparţinut petenţilor D.G.S., P.V., S.A. şi S.I. şi numitei N.M., trecut în proprietatea statului în baza Decretului de expropriere nr. 233/1962.
Astfel, prin dispoziţia sus-menţionată, s-a dispus respingerea cererii notificate formulată de către petenţii S.V. şi S.N., întrucât aceştia nu au făcut dovada proprietăţii asupra imobilului revendicat la data preluării în mod abuziv a acestuia, şi nici dovada calităţii de moştenitori ai foştilor proprietari ai imobilului.
În ceea ce-i priveşte pe petenţii D.G.S., P.V., S.A. şi S.I., prin aceeaşi dispoziţie, a fost respinsă cererea de restituire în natură a imobilului formulată de aceştia, întrucât pe terenul revendicat s-a realizat utilitatea publică, în prezent acesta fiind ocupat de blocuri de locuinţe şi amenajările aferente, iar construcţiile sunt demolate şi s-a propus să le fie acordate măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri conform prevederilor Legii nr. 10/2001.
Cauza dedusă recursului de faţă are ca obiect contestaţia formulată de S.I. împotriva Dispoziţiei nr. 2089 din 3 aprilie 2006, în timp ce contestaţia formulată de contestatorul S.I., împreună cu ceilalţi petenţi cărora le-a fost soluţionată cererea de restituire prin aceeaşi dispoziţie, se află în faţa primei instanţe, tăcând obiectul dosarului nr. 4153/105/2006 (nr. vechi 4154/2006) al Tribunalului Prahova.
Intervenientele au solicitat suspendarea judecării prezentului recurs până la data la care şi cealaltă contestaţie va ajunge în aceeaşi fază procesuală, în vederea reunirii pricinilor pentru litispendenţă.
Această cerere nu poate fi primită, faţă de dispoziţiile art. 163 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora „această excepţie se va putea ridica de părţi sau de judecător în orice stare a pricinii în faţa instanţelor de fond", prin urmare nu şi în faţa instanţei de recurs.
Având în vedere însă că au fost formulate două contestaţii împotriva aceleiaşi dispoziţii, care privesc aceleaşi părţi şi acelaşi imobil, este imperios necesar ca hotărârea ce se va pronunţa să fie opozabilă tuturor petenţilor care au formulat notificare.
De asemenea, se impune evitarea posibilităţii pronunţării unor hotărâri contradictorii, care ar face dificilă sau poate chiar imposibilă punerea lor în executare, ceea ce atrage trimiterea cauzei la tribunal în vederea conexării celor două dosare, pentru a se asigura o mai bună administrare a justiţiei şi soluţionarea unitară a celor două contestaţii, în temeiul art. 164 C. proc. civ.
Pentru aceste considerente, care fac de prisos analiza celorlalte motive de recurs, ce vor fi avute în vedere la rejudecare, instanţa, în temeiul art. 304 pct. 5 şi art. 313 C. proc. civ., va admite recursurile declarate de contestatorul S.V.I. şi continuat de moştenitorii S.I., T.M. şi S.V. şi de pârâţii Primăria municipiului Ploieşti, Municipiul Ploieşti, prin primar şi Primarul municipiului Ploieşti, va casa Decizia, iar în baza art. 297 alin. (1) C. proc. civ. va admite apelul declarat de acelaşi contestator şi, în urma desfiinţării sentinţei, cauza va fi trimisă spre rejudecare aceluiaşi tribunal în vederea conexării prezentului dosar cu dosarul nr. 4153/105/2006 (nr. vechi 4154/2006) al Tribunalului Prahova, secţia civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursurile declarate de contestatorul S.V.I. şi continuat de moştenitorii S.I., T.M. şi S.V. şi de pârâţii Primăria municipiului Ploieşti, Municipiul Ploieşti, prin primar şi Primarul municipiului Ploieşti împotriva deciziei nr. 54 din 19 februarie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează Decizia.
Admite apelul declarat de acelaşi contestator împotriva sentinţei nr. 497 din 6 mai 2006 a Tribunalului Prahova, secţia civilă.
Desfiinţează sentinţa şi trimite cauza pentru rejudecare la acelaşi tribunal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2568/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3800/2008. Civil → |
|---|
