ICCJ. Decizia nr. 2818/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2818
Dosar nr. 10958/1/200.
Şedinţa publică din 8 mai 2008
Deliberând asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei constată următoarele:
Prin încheierea din 12 noiembrie 2007, dată în dosarul nr. 19994/1/2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, în baza art. 1551 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecăţii apelului formulat de reclamanţii M.G.B., P.G. şi G.L., de pârâţii Statul Român, prin Ministerul Economiei şi Finanţelor şi Consiliul General al municipiului Bucureşti, Administraţia Fondului Imobiliar şi de intervenienţii C.G. şi P.C.S., împotriva sentinţei nr. 884 din 31 octombrie 2003 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. 7137/2002.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că, până la termenul din 12 noiembrie 2007, reclamantul nu a făcut dovada decesului intervenientei C.G. şi nu a indicat moştenitorii acesteia, aşa cum i s-a solicitat de către instanţa la termenul de judecată anterior, astfel că, în temeiul art. 1551 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea judecăţii cauzei până la îndeplinirea condiţiilor prevăzute de acest text de lege.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs reclamanţii G.L., M.G.B. şi P.G., criticând-o pentru nelegalitate potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Deşi recursurile au fost declarate separat, acestea privesc aceleaşi critici, în sensul că încheierea recurată este dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 156 alin. (1) C. proc. civ. ; art. 129 alin. (5) C. proc. civ. şi aplicarea greşită a art. 1551 C. proc. civ., art. 47, art. 48, art. 49 şi art. 51 C. proc. civ.
Astfel, se arată că numita C.G. apare în proces cu calitatea de „apelant" şi nu aceea de intervenient în interesul altei persoane.
Deşi au fost citaţi în cauză în calitate de succesori ai defunctei M.I., P.G. şi M.G.B., la termenul din 12 noiembrie 2007, se aflau pentru prima dată în faţa instanţei şi fiind primul termen la care au fost citaţi, cu încălcarea gravă a dispoziţiilor art. 156 C. proc. civ., li s-a încălcat dreptul la apărare.
Instanţa de judecată a pronunţat încheierea recurată cu încălcarea dispoziţiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ., deoarece trebuia să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului.
Or, în speţă, instanţa a refuzat să dea curs solicitării de a se înainta, prin intermediul instanţei, o adresă pentru obţinerea unui extras de pe certificatul de deces al numitei C.G. de la Consiliul local al sectorului 3 Bucureşti – Oficiul de stare civilă.
În ceea ce priveşte aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 47, art. 48, art. 49 şi art. 51 C. proc. civ. , se arată că prin încheierea recurată s-a încălcat dreptul apelanţilor de a fi judecată cauza „într-un termen rezonabil", drept prevăzut de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului; întrucât prin suspendarea nejustificată a cauzei în temeiul art. 1551 C. proc. civ., judecata apelului este tergiversată nejustificat.
De asemenea, se arată că prin pronunţarea acestei încheieri, instanţa de apel a încălcat dispoziţiile privind stabilirea cadrului procesual şi principiul disponibilităţii, întrucât numita C.G. nu are apel în cauză, instanţa de apel împiedicând astfel judecarea apelurilor existente în cauză şi, mai mult, a pus în sarcina apelanţilor o obligaţie imposibil de executat.
În recurs, s-a depus adresa nr. 276/264 din 7 mai 2008 emisă de B.N.P. „M.R.", din care rezultă că numita C.G. a decedat la data de 14.08.2006, cu ultim domiciliu în Bucureşti, că succesiunea acesteia a fost dezbătută, eliberându-se certificatul de legatar nr. 42 din 2 octombrie 2006, în dosarul nr. 42/2006, unica moştenitoare fiind E.A., în calitate de legatară universală.
Examinând recursul declarat de reclamanţii P.G., M.G.B. şi G.L., în limita criticilor formulate, ce permit încadrarea în art. 304 pct. 5 C. proc. civ., instanţa constată următoarele:
Încheierea recurată nu a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 156 alin. (1) C. proc. civ., deoarece, potrivit acestui text, instanţa poate acorda un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic justificată.
Or, în speţă, aşa cum rezultă din practicaua încheierii din 12 noiembrie 2007, apelanţii-reclamanţi P.G. şi M.G.B., introduşi în cauză în calitate de moştenitori ai defunctei apelante-reclamante M.I., nu şi-au motivat temeinic cererea de amânare, instanţa apreciind legal că faţă de data primirii citaţiei aceştia puteau să-şi angajeze apărător.
Critica privind pronunţarea încheierii recurate cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 47, art. 48 şi art. 49 şi art. 51 C. proc. civ., referitoare la stabilirea cadrului procesual, respectarea principiului disponibilităţii şi a dreptului la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, este nefondată, deoarece aceste dispoziţii legale sunt cuprinse în Partea I, Capitolul II al Codului de procedură, privind persoanele care sunt împreună reclamante sau pârâte şi, respectiv, Capitolul III, privind alte persoane care pot lua parte la judecată.
În speţă, instanţa de apel, cu aplicarea corectă a art. 49 şi art. 51 C. proc. civ., a stabilit calitatea numitei C.G. de intervenientă în interesul părţilor SC C.I. SA, Administraţia Fondului Imobiliar şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor, întrucât cererea acesteia de intervenţie a fost admisă de instanţa de apel la termenul din 6 aprilie 2004, consecinţa fiind aceea că aceasta a dobândit calitatea de parte în cauză, iar actele de procedură următoare admiterii cererii de intervenţie se vor îndeplini şi în contradictoriu cu cel care a intervenit.
În ceea ce priveşte încălcarea dispoziţiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ., critica este, de asemenea, nefondată, deoarece acest text de lege reglementează rolul activ al judecătorilor în prevenirea oricărei greşeli privind aflarea adevărului în cauză, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale, prin ordonarea şi administrarea tuturor probelor pe care le consideră necesare soluţionării cauzei.
Or, în speţă, nu se pune problema ordonării şi administrării, din oficiu, a unei probe necesare soluţionării dosarului, ci a rezolvării unui impediment procedural ivit în urma decesului uneia din părţi, intervenienta C.G., în timpul judecăţii apelului, situaţie în care procesul trebuia continuat în contradictoriu cu moştenitorii intervenientei.
Citaţia emisă pentru intervenienta C.G., pentru termenul din data de 1 octombrie 2007, fiind restituită cu menţiunea „destinatar decedat", instanţa de apel a acordat un nou termen, pentru ca apelantul G.L. să facă dovada decesului acesteia şi să indice moştenitorii defunctei, însă apelantul nu s-a conformat acestor dispoziţii.
În această situaţie, legal, instanţa, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 1551 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecăţii apelului formulat de reclamanţi, arătând prin încheierea recurată care sunt obligaţiile care nu au fost respectate.
De altfel, la luarea acestei măsuri dispuse de instanţa de apel s-a opus numai mandatarul reclamantului G.L. nu şi recurenţii-reclamanţi P.G. şi M.G.B., prezenţi în instanţă, care au fost de acord cu suspendarea judecăţii cauzei.
În această situaţie, când părţile, mai puţin mandatarul recurentului G.L., nu s-au opus suspendării judecăţii cauzei în temeiul art. 1551 C. proc. civ., critica formulată de recurenţi în sensul că prin încheierea recurată li s-a încălcat dreptul la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil apare ca nefondată.
De altfel, faţă de înscrisul depus la fila 33 dosar recurs, cu care se face dovada decesului intervenientei C.G. şi prin care se indică moştenitoarea acesteia, conform art. 1551 alin. (2) C. proc. civ., judecata apelurilor poate fi reluată, la cererea părţilor, întrucât obligaţiile stabilite de instanţă au fost îndeplinite şi, potrivit legii, judecata poate continua.
Pentru aceste considerente, instanţa, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurenţii-reclamanţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de reclamanţii P.G., M.G.B. şi G.L. împotriva încheierii din 12 noiembrie 2007, dată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III –a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 8 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2948/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2807/2008. Civil → |
|---|
