ICCJ. Decizia nr. 3352/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3352
Dosar nr. 5079/117/2008
Şedinţa publică din 27 mai 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin dispoziţia nr. 1772 din 12 mai 2006, Primarul municipiului Cluj-Napoca, a respins cererile formulate de B.A., B.I. şi M.M., vizând restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 1075 mp situat în Cluj-Napoca, cu motivarea că imobilul se află în zona sistematizată, fiind ocupat de blocuri de locuinţe.
S-a propus, pentru terenul imposibil de restituit în natură, acordarea despăgubirilor în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru cota de ½ parte din terenul în legătură cu care s-a formulat notificarea.
La 8 iunie 2006, persoanele îndreptăţite au contestat această dispoziţie, solicitând instanţei, în contradictoriu cu Municipiul Cluj-Napoca, prin primar, să oblige pârâtul la acordarea măsurilor reparatorii, conform legii, pentru întreg terenul revendicat, identificat în C.F. nr. 19668 Cluj expropriat prin Decretul nr. 196/1963, şi nu doar pentru cota de ½ parte, cum în mod nejustificat s-a procedat.
Investit în primă instanţă, Tribunalul Cluj, secţia civilă, prin sentinţa nr. 1041 din 23 noiembrie 2006, a admis „plângerea" şi anulând în parte dispoziţia, a obligat pârâtul să emită o nouă dispoziţie de soluţionare a notificării, prin care să stabilească dreptul reclamanţilor de a beneficia de măsuri reparatorii pentru întregul imobil, în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
A menţinut dispoziţiile actului atacat cu privire la respingerea cererii de restituire în natură şi cu privire la stabilirea măsurilor reparatorii, în funcţie de despăgubirile primite la expropriere.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut în esenţă că avându-se în vedere calitatea reclamanţilor de moştenitori ai autoarei S.A., fosta proprietară tabulară, aceştia sunt îndreptăţiţi să beneficieze de măsuri reparatorii pentru întregul imobil şi nu numai pentru cota de ½ parte.
Aceeaşi instanţă, prin sentinţa nr. 313 din 12 aprilie 2007, a admis cererea reclamanţilor, formulată în temeiul dispoziţiilor art. 2811 şi art. 2822 C. proc. civ. şi a dispus completarea dispozitivului primei hotărâri, în sensul că a respins cererea reclamanţilor de anulare a dispoziţiei nr. 1773 din 12 mai 2006, cu privire la terenul situat în Cluj-Napoca, în suprafaţă de 281 stj. p.
Prin Decizia nr. 305/A din 14 septembrie 2007 Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, a respins apelul pârâtului declarat împotriva sentinţei civile nr. 1041 din 23 noiembrie 2006 a Tribunalului Cluj şi admiţând apelul declarat de reclamanţi împotriva sentinţei nr. 313 din 12 aprilie 2007 a aceleiaşi instanţe, a desfiinţat această ultimă hotărâre şi a trimis cauza spre rejudecare primei instanţe, pe considerentul că aceasta nu a analizat petitul vizând anularea celei de a doua dispoziţii, nr. 1773 emisă de pârât la 12 mai 2006.
În cauză, a declarat recurs în termen legal Primarul Municipiului Cluj care, invocând temeiul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţine în esenţă că apelul reclamanţilor a fost greşit admis, în condiţiile în care calea de atac a fost exercitată tardiv, cu depăşirea termenului prevăzut de art. 284 alin. (1) C. proc. civ.
Tot astfel, se mai arată, greşit s-a menţinut soluţia primei instanţe, vizând anularea în parte a dispoziţiei nr. 1772 din 12 mai 2006, care a fost emisă cu respectarea prevederilor art. 23 din Legea nr. 10/2001, culpa aparţinând reclamanţilor care nu au depus în termenul prevăzut de lege toate actele doveditoare ale calităţii lor de persoane îndreptăţite pentru întreaga suprafaţă de teren în legătură cu care s-a formulat notificarea.
Recursul se priveşte ca nefondat, urmând a fi respins, în considerarea celor ce succed.
Aşa cum s-a arătat mai sus, prima instanţă s-a pronunţat asupra contestaţiei formulată la 8 iunie 2006, prin sentinţa nr. 1041 din 23 noiembrie 2006 iar ulterior, în baza dispoziţiilor art. 2812 C. proc. civ., la cererea reclamanţilor, prin sentinţa civilă nr. 313 din 12 aprilie 2007, a dispus completarea dispozitivului primei hotărâri, în sensul respingerii cererii reclamanţilor, vizând anularea dispoziţiei nr. 1773 din 12 mai 2006.
Reclamanţii au înţeles să atace numai această a doua hotărâre, care le-a fost comunicată la 20 iunie 2007, calea de atac fiind exercitată în termenul legal prevăzut de art. 284 alin. (1) C. proc. civ., la data de 22 iunie 2007 (a se vedea f.125, dosar fond şi f.4 dosar apel).
Ca atare, recurentul este în eroare cu privire la hotărârea ce a făcut obiectul apelului declarat de reclamanţi.
Nefondat este şi motivul de recurs vizând greşita soluţionare, pe fond, a litigiului, în sensul anulării în parte a primei dispoziţii emisă de recurentul-pârât, cu nr. 1772 din 12 mai 2006.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 23 din Legea nr. 10/2001, în redactarea ulterioară modificărilor operate prin Legea nr. 247/2005, actele doveditoare ale dreptului de proprietate ori, după caz, ale calităţii de asociat sau acţionar al persoanei juridice, precum şi, în cazul moştenitorilor, cele care atestă această calitate ... şi orice alte înscrisuri necesare dovedirii pretenţiilor de restituire, decurgând din acest act normativ, pot fi depuse, până la data soluţionării notificării.
În interpretarea acestui text, instanţele au reţinut corect că sintagma folosită de legiuitor, vizează doar procedura derulată, ulterior notificării, de către entitatea investită cu soluţionarea cererii privind acordarea măsurilor reparatorii, nu şi etapa contencioasă a atacării deciziei sau dispoziţiei, în faţa instanţei judecătoreşti.
În adevăr, din nicio dispoziţie a legii nu rezultă că persoana îndreptăţită, în combaterea deciziei de respingere a notificării, nu ar putea depune acte noi în instanţă, din care să rezulte calitatea sa de proprietar sau de moştenitor al fostului proprietar al imobilului ce face obiectul cererii de restituire.
Ca atare, cum legea nu cuprinde o asemenea dispoziţie, prevalează principiul realizării dreptului în raport cu cel al respectării procedurii, conform prevederilor constituţionale şi ale Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privitoare la garantarea dreptului de proprietate.
În consecinţă, raportat la probele administrate, în mod corect au reţinut instanţele că reclamanţii sunt îndreptăţiţi la acordarea măsurilor reparatorii, pentru întregul imobil, teren înscris în C.F. nr. 19668 Cluj.
Aşa fiind, recursul urmează a se respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca împotriva deciziei civile nr. 305 A din 14 septembrie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1450 lei, cheltuieli de judecată, faţă de intimaţii B.A., B.I. şi M.M.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2851/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3355/2008. Civil → |
|---|
