ICCJ. Decizia nr. 395/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 395
Dosar nr. 7/85/200.
Şedinţa publică din 24 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu sub nr. 5233 din 7 octombrie 2005 reclamanţii D.V. şi D.M. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Statul Român, prin Comisia Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale şi Comisia de aplicare a Legii nr. 198/2004 din cadrul Primăriei municipiului Sibiu, obligarea Statului Român, prin expropriator, la plata unei despăgubiri în valoare de 65.000 Euro, pentru suprafaţa de 1186 mp teren.
În motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că pentru construirea variantei ocolitoare a municipiului Sibiu le-a fost expropriată suprafaţa de 1186 mp teren, evidenţiat sub nr. cadastral 201/1, 3906/1/4/2, însă oferta de 7 dolari SUA/mp făcută de Comisia de aplicare a Legii nr. 198/2004 este mult sub nivelul preţului real.
Acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 198/2004, art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 şi art. 9 din HG nr. 941/2004.
În acest dosar a fost anexat dosarul nr. 6130/2005 al Tribunalului Sibiu în care reclamanţii D.V. şi D.M. au solicitat anularea Hotărârii nr. 9/2005 prin care s-a dispus exproprierea terenului cu nr. cadastral nr. 3906/1/4/2 în suprafaţă de 1186 mp, pentru suma de 8302 dolari SUA.
Prin sentinţa civilă nr. 1287 din 30 octombrie 2006 pronunţată de Tribunalul Sibiu s-a admis în parte acţiunea şi s-a dispus anularea parţială a Hotărârii nr. 9/2005 emisă de Comisia Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale Bucureşti, în sensul că s-au stabilit despăgubiri de 41.510 Euro în favoarea reclamanţilor pentru terenul expropriat. Au fost respinse celelalte pretenţii ale reclamanţilor.
S-a respins acţiunea reclamanţilor faţă de Comisia de aplicare a Legii nr. 198/2004 a Primăriei Sibiu ca urmare a admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a acesteia.
În motivarea acestei sentinţe, tribunalul a apreciat că „o valoare reală care să fie reparabilă şi justă conform Protocolului nr. 1 anexa CEDO şi raportat la suprafaţa expropriată de 1186 mp va fi de 35 Euro/mp".
Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel atât reclamanţii cât şi Comisia Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România, prin D.R.D.P. Braşov.
Reclamanţii au criticat sentinţa sub aspectul stabilirii despăgubirilor acordate faţă de cele solicitate, iar pârâta a susţinut că instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a Legii nr. 198/2004, care este o lege specială, fiind nesocotite prevederile acesteia.
Prin Decizia civilă nr. 67/A din 7 februarie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă, s-a admis apelul declarat de reclamanţi şi s-a schimbat în parte sentinţa numai sub aspectul cuantumului despăgubirilor la care sunt îndreptăţiţi aceştia, despăgubiri pe care le stabileşte la suma de 42.042,13 Euro în loc de 41.510 Euro. Au fost menţinute în rest dispoziţiile sentinţei atacate.
S-a respins apelul declarat de pârâtă.
În motivarea acestei soluţii s-a reţinut, în esenţă, că în cauză s-a efectuat un raport de expertiză prin care s-a stabilit valoarea de circulaţie a terenului la suma de 39,13 Euro/mp, iar faţă de această probă în mod greşit instanţa de fond s-a raportat la alte criterii de apreciere a terenului.
C.N.A.D.N.R., prin D.R.D.P. Braşov a declarat recurs împotriva deciziei pronunţată în apel, invocând drept temei legal prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi susţinând că instanţa nu şi-a exercitat rolul activ în dezlegarea pricinii şi aflării adevărului, Decizia pronunţată în apel fiind dată cu aplicarea greşită a legii.
În dezvoltarea motivelor de recurs se critică hotărârile anterioare sub aspectul respingerii excepţiei prematurităţii cererii invocate de actuala recurentă, interpretarea eronată a HG nr. 754/2005 şi respectiv nr. 169/2006 şi aprecierea cuantumului despăgubirilor.
Printr-un ultim motiv de recurs se susţine că Decizia pronunţată în apel este lovită de nulitate, deoarece în şedinţa de judecată din data de 7 februarie 2007 nu a fost prezent reprezentantul parchetului, fiind încălcate astfel dispoziţiile art. 23 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauze de utilitate publică.
Verificând legalitatea deciziei recurate prin prisma criticilor formulate şi având în vedere prevederile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în sensul considerentelor ce succed.
În conformitate cu dispoziţiile art. 23 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, „soluţionarea cererii de expropriere se face cu participarea obligatorie a procurorului".
În şedinţa de judecată din data de 7 februarie 2007 când s-a judecat apelul procurorul nu a participat, după cum rezultă din menţiunile cuprinse în practicaua deciziei.
În atare situaţie, Decizia din apel a fost pronunţată cu încălcarea unor dispoziţii imperative ale legii, fapt ce atrage incidenţa prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte urmează a admite recursul, a casa Decizia recurată şi a trimite cauza spre rejudecare instanţei de apel care va avea în vedere şi celelalte critici formulate prin motivele de apel, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) şi art. 313 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de C.N.A.D.N.R. prin D.R.D.P. Braşov împotriva deciziei nr. 62/A/2007 din 7 februarie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza pentru rejudecare la Curtea de Apel Alba Iulia.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 464/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 398/2008. Civil → |
|---|
