ICCJ. Decizia nr. 5262/2008. Civil -
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
- SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ -
Decizia nr. 5262
Dosar nr. 3317/3/200.
Şedinţa publică din 29 septembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Adresându-se Tribunalului Bucureşti, la 24 ianuarie 2005, reclamanţii C.E.C. şi C.V.R. au contestat, în temeiul Legii nr. 10/2001, deciziile nr. 284 din 7 decembrie 2004 şi nr. 283 din 7 decembrie 2004 emise de A.V.A.S., prin care a fost respinsă notificarea de acordare a unor măsuri reparatorii pentru imobilul Moara Calmanovici din Bacău.
În cuprinsul acţiunii (contestaţiei) reclamanţii au arătat că, în calitate de moştenitori ai lui C.H., fostul proprietar al „Morii Calmanovici" din Bacău, sunt îndreptăţiţi la măsuri reparatorii, în înţelesul Legii nr. 10/2001.
Soluţionând litigiul în primă instanţă, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin sentinţa nr. 864 din 13 iunie 2007, a admis acţiunea (contestaţia), a anulat Decizia nr. 284 din 7 decembrie 2004 emisă de A.V.A.S. şi a dispus acordarea unor măsuri reparatorii prin echivalent pentru activul industrial cunoscut sub numele de Moara Calmanovici. Prin aceeaşi sentinţă a fost menţinută Decizia nr. 283/2004 emisă de pârâtă.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că imobilul aflat în litigiu a fost preluat în mod abuziv, prin naţionalizare, de la autorul reclamanţilor şi că, în temeiul Legii nr. 10/2001, reclamanţii, în calitate de moştenitori ai fostului proprietar, sunt îndreptăţiţi la măsuri reparatorii.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr. 752 din 15 noiembrie 2007, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva sentinţei pronunţată de Tribunalul Bucureşti.
În cuprinsul deciziei, curtea de apel a motivat că reclamanţii sunt persoane îndreptăţite, în înţelesul Legii nr. 10/2001, la măsuri reparatorii, cuantumul acestor măsuri urmând a fi stabilit, potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005, de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs pârâta A.V.A.S. susţinând că Decizia a fost dată cu aplicarea greşită a legii deoarece, în temeiul Legii nr. 247/2005, A.V.A.S. nu mai are competenţa de a acorda măsuri reparatorii în echivalent, ci doar de a emite o decizie prin care să propună Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor acordarea acestor măsuri reparatorii.
Recursul exercitat în cauză nu este întemeiat.
Prin Legea nr. 10/2001 a fost reglementat regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Această lege a fost modificată prin Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente.
Pentru asigurarea ducerii la îndeplinire a măsurilor reparatorii prin echivalent într-un spirit rezonabil pentru părţile implicate în astfel de litigii, prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005 a fost reglementat regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv. Reglementându-se procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor, prin art. 16 din Cap. V al Titlului VII din Legea nr. 247/2005 s-a stabilit, în esenţă, că deciziile/dispoziţiile prin care au fost soluţionate notificările, însoţite de întreaga documentaţie privitoare la imobilul în litigiu, se predau Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. Din cuprinsul Titlului VII al Legii nr. 247/2005 reiese că legiuitorul a înţeles să facă distincţie între notificările care erau deja soluţionate la data intrării în vigoare a acestei legi, prin emiterea unor decizii/dispoziţii motivate şi notificările care nu erau încă soluţionate într-o asemenea modalitate.
Prevederile cuprinse în art. 16 şi urm. din Legea nr. 247/2005, privind procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor, nu se pot aplica deciziilor/dispoziţiilor motivate emise anterior intrării în vigoare a legii şi contestate în termenul legal. În acest sens s-a stabilit prin Decizia în interesul legii nr. LII din 4 iunie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite.
În prezentul litigiu, deciziile motivate, ce au soluţionat notificarea formulată de reclamanţi, au fost emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005. Ca atare, instanţa nu poate dispune aplicarea în întregul ei a procedurii prevăzute în Titlul VII al Legii nr. 247/2005, cum s-a solicitat prin recursul declarat de pârâtă.
Nefiind întemeiat, recursul exercitat în cauză urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 752 din 15 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5313/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5241/2008. Civil → |
|---|
