ICCJ. Decizia nr. 553/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 553
Dosar nr. 4255/86/200.
Şedinţa publică din 31 ianuarie 2008
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin notificări formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 G.A.D. a cerut Primăriei municipiului Câmpulung Moldovenesc restituirea în natură a unor imobile (clădire şi teren) situate în Câmpulung Moldovenesc.
Primarul municipiului Câmpulung Moldovenesc a emis dispoziţia nr. 1037 din 9 decembrie 2005, prin care a respins cererea de restituire în natură şi a propus atribuirea de titluri de despăgubire în echivalentul terenurilor în suprafaţă de 1806 mp şi în suprafaţă de 114 mp, precum şi în echivalentul casei de locuit demolate, iar cu privire la un teren în suprafaţă de 781 mp a îndrumat pe notificator să se adreseze Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului.
Prin contestaţia din 9 ianuarie 2006, precizată la 14 februarie 2006, G.A.D. a cerut desfiinţarea dispoziţiei de mai sus, obligarea intimaţilor primarul municipiului Câmpulung Moldovenesc şi Municipiul Câmpulung Moldovenesc prin Consiliul Local la restituirea în natură a imobilului situat în Câmpulung Moldovenesc, compus din o clădire şi 3 terenuri cu suprafeţele de 1429 mp, 690 mp şi 582 mp, precum şi obligarea intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată.
Contestaţia a fost respinsă ca nefondată prin sentinţa nr. 2063 din 11 decembrie 2006 pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia civilă.
Curtea de Apel Suceava, secţia civilă, a pronunţat Decizia nr. 208 din 20 iunie 2007, prin care a admis apelul declarat de G.A.D. şi a schimbat în tot sentinţa primei instanţe în sensul că a admis în parte contestaţia, a desfiinţat în parte dispoziţia atacată şi, păstrând celelalte dispoziţii ale acesteia, a dispus restituirea în natură a imobilului situat în Câmpulung Moldovenesc, identificat cu parcela 165 din C.F. 1233 Câmpulung Moldovenesc, compus din casă şi teren aferent în suprafaţă de 1307 mp.
Ca stare de fapt, tribunalul a reţinut că statul a preluat abuziv, în temeiul art. 1 lit. d) din Decretul nr. 111/1951, de la părinţii contestatorului (M. şi R.G.) un imobil compus dintr-un teren şi casă de locuit, iar în perioada 1952-1955 clădirea a fost demolată până la nivelul terenului, fiind transformată, extinsă orizontal şi vertical, modificându-i-se destinaţia iniţială de locuinţă în una pentru activităţi socio-culturale în aşa fel încât clădirea rezultată este un imobil nou edificat pe întreg terenul preluat de stat.
În raport cu asemenea situaţie, tribunalul a hotărât că sunt incidente dispoziţiile art. 10 pct. 1 şi art. 18 pct. 1 din Legea nr. 10/2001 modificată prin Legea nr. 247/2005 în sensul că restituirea în natură se dispune numai pentru terenurile rămase libere şi construcţiile nedemolate, iar pentru terenurile ocupate de noi construcţii şi pentru construcţiile demolate, cum este cazul în speţă, foştilor proprietari li se acordă sau li se propun măsuri reparatorii prin echivalent, aşa cum s-a stabilit, de altfel, prin Decizia contestată.
Interpretând, la rândul său, probele administrate, curtea de apel a stabilit o altă stare de fapt, anume aceea că suprafaţa desfăşurată actuală a construcţiei este de 1034,49 mp, din care 273,33 mp reprezintă suprafaţa obţinută prin extindere constând în hol, casa scării şi anexele din spatele construcţiei principale, ceea ce reprezintă 26,42% din suprafaţa desfăşurată a construcţiei, iar construcţia iniţială nu a fost demolată, ci doar supraînălţată.
În drept, aceeaşi instanţă de apel a reţinut că art. 181 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 prevede că foştilor proprietari li se acordă sau, după caz, li se propun măsuri reparatorii prin echivalent în situaţia imobilelor construcţii cărora le-au fost adăugate pe orizontală şi/sau verticală, în raport cu forma iniţială, corpuri noi a căror arie desfăşurată însumează peste 100% din aria desfăşurată iniţial.
Ca urmare, instanţa de apel a hotărât că starea actuală a imobilului nu permite concluzia că ar fi un imobil nou care să necesite aplicarea art. 18 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001.
Cu privire la terenuri curtea a stabilit că sunt aferente construcţiei suprafeţele de 1307 mp şi de 499 mp, iar suprafaţa de 781 mp se afla în proprietatea SC G. SA, fiind aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. 1 şi 31 din Legea nr. 10/2001.
Contestatorul G.A. a declarat recurs solicitând modificarea deciziei dată în apel în sensul restituirii în natură a întregului teren în suprafaţă de 2.701 mp preluat fără titlu de Statul Român, înscris în C.F. nr. 1233 a comunei cadastrale Câmpulung Moldovenesc identic cu p.f. nr. 165 în suprafaţă de 1429 mp, p.f. nr. 478/1 în suprafaţă de 690 mp şi p.f. nr. 478/2 în suprafaţă de 582 mp.
Dezvoltând recursul, contestatorul a susţinut că dispozitivul hotărârii comunicate nu este în concordanţă cu considerentele hotărârii şi dispozitivul publicat pe site-ui instanţei de apel, primul dispunând restituirea în natură doar a terenului în suprafaţă de 1307 mp din p.f. nr. 165, în timp ce secundele se referă şi la suprafaţa de 499 mp identică p.f. nr. 478/2.
De asemenea, contestatorul a mai susţinut că instanţa de apel a încălcat prevederile art. 1, art. 7, art. 9 şi art. 24 din Legea nr. 10/2001, în raport cu care se impune restituirea integrală a terenurilor preluate fără titlu valabil, indiferent în posesia cui se află în prezent deoarece terenul a fost preluat în temeiul Decretului nr. 111/1951 dar fără a exista o hotărâre judecătorească în acest sens, ceea ce exclude incidenţa art. 2 lit. d1) din Legea nr. 10/2001 şi face aplicabile prevederile art. 2 alin. (1) lit. h) şi alin. (2) din aceeaşi lege.
Cu alte cuvinte, contestatorul a susţinut că greşit instanţa de apel a refuzat restituirea în natură a terenului de 781 mp pe motiv că este deţinut de SC G. SA.
În drept, contestatorul a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Împotriva aceleiaşi decizii a instanţei de apel a declarat recurs şi intimatul Municipiul Câmpulung Moldovenesc prin primarul său, solicitând casarea în întregime a hotărârii atacate şi păstrarea sentinţei de primă instanţă.
În dezvoltarea faptică a recursului se susţine că instanţa de apel nu a luat în considerare raportul de expertiză întocmit de SC E.I. SRL, dispoziţiile a trei martori şi documente de arhivă, probe care sunt esenţial diferite şi chiar diametral opuse raportului de expertiză C.C. omologat de instanţă.
De asemenea, raportul de expertiză omologat este contrazis în unele aspecte de suplimentul întocmit de acelaşi expert, neputând fi probă concludentă pentru că este consecinţa unei simple vizionări a imobilului de către expertul desemnat.
În drept, recurentul a invocat cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Examinând recursurile astfel motivate, Înalta Curte constată cele ce succed.
Într-adevăr, aşa cum corect susţine contestatorul recurent, există vădită contradicţie între considerentele şi dispozitivul hotărârii recurate.
Astfel, în considerente se menţionează că „terenurile de 1307 mp şi 499 mp sunt aferente imobilului casă" şi „reclamantul apelant este îndreptăţit (odată ce primeşte casa în natură) să i se restituie în natură şi terenul aferent" în timp ce dispozitivul cuprinde, pe lângă casă, doar măsura restituirii în natură a terenului în suprafaţă de 1307 mp.
Aşadar, considerentele conduc la concluzia îndreptăţirii contestatorului de a-i fi restituite în natură două terenuri, dar dispozitivul se referă numai la unul dintre ele.
În asemenea situaţie, adică atunci când există contrarietate între dispozitiv şi considerente în sensul că dispozitivul cuprinde o altă concluzie decât aceea pe care considerentele o impuneau, hotărârea dată apare ca nemotivată, deoarece motivarea unei hotărâri trebuie să corespundă dispozitivului ei aşa cum a fost întocmit în momentul pronunţării, instanţa neputând reveni cu ocazia redactării hotărârii asupra celor statornicite prin dispozitiv.
Atare nelegalitate constituie caz de recurs potrivit art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Este întemeiată şi critica intimatului Municipiului Câmpulung Moldovenesc referitoare la nelegalitatea raportului de expertiză pe care instanţa de apel şi-a fundamentat esenţial soluţia dată cauzei.
Astfel, în conţinutul a însuşi raportului de expertiză în cauză, a se vedea fila 113 în dosarul de primă instanţă, expertul ing. C.C. a explicat că „şi-a exprimat opiniile proprii bazate strict pe cele vizualizate la faţa locului şi în baza experienţei personale ca inginer constructor de peste douăzeci de ani" admiţând că raportul pe care 1-a întocmit este posibil a nu fi suficient de clar, iar pentru „a se trage o concluzie corectă" a propus ca lucrarea să fie făcută de un expert autorizat MLPTL.
Este deci în afara oricărui dubiu că raportul de expertiză a fost omologat nelegal, admiţându-se o probă lipsită de concludentă, care exprimă opinia unui anume specialist, dar ale cărei concluzii nu sunt rezultatul unor constatări cu valoare ştiinţifică, aşa cum se cere oricărei expertize tehnice, însăşi autoarea lui punând la îndoială realitatea pe care o relevă.
Consecinţa omologării acestei probe neconcludente este că instanţa de apel a aplicat legea la o situaţie de fapt empiric prezentată, ceea ce împiedică instanţa de recurs să exercite controlul judiciar dedus judecăţii sale.
Or, conform cu art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie hotărăşte asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite.
În raport cu toate cele astfel constatate, se impune admiterea recursurilor, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă de apel, prilej cu care vor fi administrate toate probele necesare lămuririi pe deplin a situaţiei de fapt, inclusiv o nouă expertiză tehnică, iar celelalte critici din recursurile de faţă vor fi cercetate ca susţineri de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de reclamantul G.A. şi de pârâtul Municipiul Câmpulung Moldovenesc împotriva deciziei nr. 208 din 20 iunie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia civilă.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza pentru rejudecare la Curtea de Apel Suceava.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 57/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 51/2008. Civil → |
|---|
