ICCJ. Decizia nr. 556/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 556
Dosar nr. 848/105/200.
Şedinţa publică din 31 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul a formulat „atac în justiţie" împotriva Dispoziţiei nr. 244 din 3 septembrie 2003 emisă de Primarul oraşului Sinaia, prin care a fost respinsă notificarea nr. 823/2001 cu privire la restituirea în natură a imobilului situat în Sinaia, judeţul Prahova.
În motivarea acţiunii se arată că în mod greşit s-a refuzat restituirea imobilului solicitat, proprietatea autorului reclamantului (bunic după mamă) B.E., dreptul de proprietate şi calitatea de moştenitor fiind dovedite cu actele prezentate.
RA A.P.P.S. a formulat cerere de intervenţie în interes propriu. Se arată că imobilul în litigiu, în baza HG nr. 533/2002 se află în administrarea sa şi proprietatea privată a statului. Totodată se formulează şi o cerere de arătare a titularului dreptului şi anume Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice. Pe fond se solicită anularea Dispoziţiei nr. 244 din 3 septembrie 2003 emisă de Primarul oraşului Sinaia.
Reclamantul solicită că RA A.P.P.S. să fie introdusă forţat în cauză conform art. 57 C. proc. civ. deoarece ar putea pretinde acelaşi drept de proprietate cu privire la imobilul în litigiu.
Instanţa (Tribunalul Prahova) prin încheierea din 30 ianuarie 2004 depune introducerea în cauză în calitate de proprietar al imobilului Statul Român reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice prin D.G.F.P.
Tribunalul Prahova, prin sentinţa civilă nr. 243 din 22 martie 2004 a respins ca nefondată contestaţia formulată de reclamant privind constatarea nulităţii dispoziţiei nr. 244 din 3 septembrie 2003 şi cererea de intervenţie în interes propriu formulată de RA A.P.P.S.
Instanţa a reţinut că reclamantul căruia i s-a admis prin hotărâre judecătorească definitivă acţiunea în revendicare a aceluiaşi imobil nu se mai poate prevala de dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă, prin Decizia nr. 2279 din 26 august 2004 a admis apelul declarat de reclamantul-contestator; a schimbat în tot sentinţa apelată în sensul că a admis în parte contestaţia şi a dispus anularea Dispoziţiei nr. 244 din 3 septembrie 2003 emisă de Primăria oraşului Sinaia. A fost respinsă cererea privind obligarea Primăriei oraşului Sinaia la restituirea imobilului situat în Sinaia, ca neîntemeiată. A fost respinsă cererea privind obligarea intimaţilor RA A.P.P.S. Bucureşti prin Sucursala Sinaia şi Statul Român, Ministerul Finanţelor Publice prin D.G.F.P. Prahova, ca inadmisibilă.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, prin Decizia nr. 276 din 11 ianuarie 2006 a admis recursul declarat de contestatorul B.C.E.M. împotriva deciziei recurate, pe care a casat-o şi a trimis cauza aceleiaşi instanţe, pentru rejudecarea apelului.
Curtea, în recurs, a reţinut că există contraziceri între considerentele deciziei şi dispozitivul acesteia, astfel că nu se poate cunoaşte cu certitudine ce a decis instanţa şi care a fost convingerea acesteia.
Rejudecând apelul, Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă, prin Decizia nr. 430 din 11 decembrie 2006 a admis apelul contestatorului, a desfiinţat sentinţa nr. 243 din 22 martie 2004 a Tribunalului Prahova şi a trimis cauza spre rejudecare la acelaşi tribunal pentru a se pronunţa pe fondul pricinii.
Tribunalul Prahova, secţia civilă, prin sentinţa nr. 391 din 6 martie 2007 a admis contestaţia formulată de contestatorul B.E.M.; a admis cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenienta RA A.P.P.S.; a anulat Dispoziţia nr. 244 din 3 septembrie 2003 emisă de Primăria oraşului Sinaia. Constată dreptul contestatorului, în calitate de moştenitor al defunctului B.E. de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 constând în restituirea în natură a imobilului situat în oraşul Sinaia; obligă intimata Primăria Sinaia şi intervenientele RA A.P.P.S. Bucureşti şi Statul Român reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice să restituie contestatorului imobilul teren şi construcţii situat în oraşul Sinaia, judeţul Prahova.
Instanţa de fond a reţinut că în cauză s-a dovedit atât dreptul de proprietate al autorului contestatorului asupra imobilului în litigiu la data naţionalizării, precum şi calitatea de moştenitor a contestatorului, aşa încât a stabilit că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea nr. 10/2001 pentru acordarea de măsuri reparatorii constând în restituirea în natură a imobilului.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, privind Decizia nr. 287 din 7 iunie 2007 a respins apelul declarat de R.A.A.P.P.S.
S-a apreciat ca fiind legală şi temeinică sentinţa apelată, aceasta bazându-se pe probele administrate şi prevederilor legale prevăzute de Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intervenienta forţată şi în interes propriu RA A.P.P.S., invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 6 şi 9 C. proc. civ.
Se susţine, în esenţă, că în acest litigiu nu are calitate de pârâtă, nu ea a emis Dispoziţia nr. 244/2003 contestată în prezentul litigiu. A fost investită cu o altă notificare depusă la Primăria Sinaia pe care a soluţionat-o prin Decizia nr. 372 din 20 octombrie 2004, decizie ce face obiectul altui litigiu aflat în faza de recurs pe rolul Curţii de Apel Bucureşti.
Recursul se priveşte ca fondat în limitele şi pentru considerentele ce urmează.
Prezentul litigiu îşi găseşte fundamentul în prevederile Legii nr. 10/2001.
Reclamantul-intimat a contestat Dispoziţia nr. 244 din 3 septembrie 2003 emisă de Primarul oraşului Sinaia prin care i-a fost respinsă cererea de restituire în natură a imobilului (Sinaia) ce a făcut obiectul „Notificării" nr. 823/2001).
Conform art. 21 alin. (1) din legea citată, persoana îndreptăţită va notifica în termen de 6 luni persoana juridică deţinătoare.
Potrivit art. 24 alin. (31), dispoziţia motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură, poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptăţită, la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare sau al entităţii investite cu soluţionarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Faţă de cele arătate rezultă că în litigiul dedus judecăţii conform prevederilor legale citate parte reclamantă nu poate fi decât contestatorul B.C.E.M. în calitate de persoană ce se consideră îndreptăţită la restituirea în natură iar parte pârâtă entitatea care a soluţionat notificarea prin dispoziţia nr. 244 din 3 septembrie 2003, contestată şi a cărei anulare a fost solicitată. Drepturile şi obligaţiile nu pot fi stabilite decât între aceste părţi litigante. Drept consecinţă persoana juridică care a intervenit voluntar sau forţat nu poate fi obligată, dacă faţă de ea nu a fost parcursă procedura prealabilă în condiţiile Legii nr. 10/2001 şi nu se atacă (contestă) Decizia ori dispoziţia emisă ori refuzul de a răspunde la notificare.
Mai mult, recurenta RA A.P.P.S. a fost investită cu o altă notificare pentru acelaşi imobil. Această notificare a fost soluţionată de recurentă prin Decizia nr. 372 din 20 octombrie 2004. Acelaşi reclamant solicită anularea deciziei şi restituirea în natură a imobilului (acelaşi ) şi adresează cererea Tribunalului Bucureşti (circumscripţia teritorială în care se află sediul entităţii care a soluţionat notificarea) conform prevederilor legale mai sus menţionate. Această solicitare, evident, nu poate fi examinată şi în prezentul litigiu.
În consecinţă, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul fiind fondat va fi admis, deoarece sunt întemeiate motivele de modificare sau de casare ce se circumscriu celor prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., hotărârea recurată fiind dată cu aplicarea greşită a legii.
Se va modifica Decizia recurată în sensul admiterii apelului RA A.P.P.S. împotriva sentinţei nr. 391 din 6 martie 2007 care va fi schimbată şi înlăturată dispoziţia privind obligarea recurentei la restituirea în natură a imobilului ce face obiectul prezentului litigiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de intervenienta RA A.P.P.S. împotriva deciziei nr. 287 din 7 iulie 2007 a Curţii de Apel Ploieşti.
Modifică Decizia atacată în sensul că admite apelul declarat de intervenienta RA A.P.P.S. împotriva sentinţei civile nr. 391 din 6 martie 2007 a Tribunalului Prahova. Schimbă sentinţa şi înlătură dispoziţia privind obligarea intervenientei RA A.P.P.S. la restituirea în natură a imobilului situat în oraşul Sinaia, judeţul Prahova.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1101/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4799/2008. Civil → |
|---|
