ICCJ. Decizia nr. 5770/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5770
Dosar nr. 3045/104/200.
Şedinţa publică din 13 octombrie 2008
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 14 septembrie 2007, la Tribunalul Olt, reclamantul B.C.C. a cerut obligarea Statului Român, prin Ministerul Economiei şi Finanţelor, la plata unor daune morale de 100.000 Euro şi a unor daune materiale de 10.000 Euro, ambele sume în echivalentul în lei la data executării.
În cuprinsul acţiunii reclamantul a arătat că a fost victima unei erori judiciare, fiind trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat şi în timpul urmăririi penale a fost reţinut la data de 19 mai 2005 şi apoi arestat preventiv de la 20 mai 2005 până la 1 iunie 2005, aşa încât a fost privat de libertate o perioadă de 14 zile.
În cererea de chemare în judecată reclamantul a mai arătat că a fost achitat prin sentinţa penală nr. 675/2005 a Judecătoriei Corabia, rămasă definitivă la 18 ianuarie 2007.
În drept reclamantul şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 504-506 C. proc. pen.
Soluţionând litigiul în primă instanţă, Tribunalul Olt, secţia civilă, prin sentinţa nr. 1125 din 19 noiembrie 2007, a admis în parte acţiunea şi a obligat Statul Român, prin Ministerul Economiei şi Finanţelor, să plătească reclamantului 1200 Euro daune materiale şi 1500 Euro daune morale, ambele sume în echivalentul în lei la data executării hotărârii.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că reclamantul a fost privat de libertate, fără temei legal, o perioadă de 14 zile, interval de timp în care s-au agravat bolile de care suferea, fiind necesar ulterior un tratament medical urmat în ţară şi în străinătate.
Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, prin Decizia nr. 51 din 6 februarie 2008, a respins apelurile declarate de reclamant, de Statul Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor şi de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, apeluri prin care s-au formulat critici privitoare la cuantumul daunelor materiale şi morale acordate reclamantului şi la întrunirea condiţiilor cerute de lege care să atragă răspunderea statului pentru erorile judiciare.
Împotriva deciziei curţii de apel au declarat recurs reclamantul B.C.C. şi Statul Român, prin Ministerul Economiei şi Finanţelor.
Prin recursul declarat reclamantul a susţinut că Decizia a fost dată cu aplicarea greşită a legii deoarece:
1.- instanţa de apel a respins, în mod greşit, cererea formulată la primul termen de judecată, de amânare a cauzei pentru pregătirea apărării, motiv de recurs la care reclamantul a renunţat la termenul de la 13 octombrie 2008;
2.- atât daunele materiale cât şi cele morale ce i-au fost acordate sunt prea mici în raport cu pagubele suferite prin privarea nelegală de libertate.
Statul Român, reprezentat de Ministerul Economiei şi Finanţelor, a invocat, prin recursul declarat, dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., susţinând în esenţă, că atât daunele materiale cât şi cele morale au fost greşit acordate deoarece nu au fost dovedite de către reclamant.
Recursurile declarate nu sunt întemeiate.
Principiul răspunderii patrimoniale a statului pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare este prevăzut în art. 52 alin. (3) din Constituţia României şi trebuie aplicat tuturor victimelor acestor erori.
Din actele dosarului rezultă că reclamantul B.C.C. a fost reţinut la 19 mai 2005, iar în ziua următoare a fost arestat preventiv, fiind pus în libertate la 1 iunie 2005.
Pentru infracţiunea pentru care reclamantul a fost reţinut şi arestat preventiv (furt calificat) s-a dispus achitarea prin hotărâre judecătorească definitivă, stabilindu-se că fapta nu a fost comisă de reclamant (filele 8-18 din dosarul primei instanţe).
Ca atare, probele administrate atestă că reclamantul a fost victima unei erori judiciare.
Prezumţia de nevinovăţie a reclamantului a fost grav încălcată prin faptul că a fost deţinut 14 zile pentru o faptă pentru care nu a fost găsit vinovat, aşa încât sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 504 şi urm. C. proc. pen. pentru a se reţine comiterea unei erori judiciare.
Contrar susţinerilor formulate prin cele două recursuri, daunele morale nu pot fi supuse unei cuantificări exacte, în această materie operând pe deplin principiul reparaţiei integrale a pagubei.
Curtea de apel, confirmând hotărârea primei instanţe, a estimat corect, cu privire la daunele morale, că echivalentul în lei a sumei de1500 Euro este de natură să asigure repararea pagubei produse prin afectarea situaţiei profesionale, sociale şi familiale a reclamantului.
La stabilirea cuantumului daunelor materiale, prima instanţă şi instanţa de apel au ţinut seama de declaraţiile martorilor C.I. şi P.I. (filele 72 şi 73) şi de actele care dovedesc asistenţa medicală acordată reclamantului după ce a fost pus în libertate (filele 26-67), probe care fac dovada unei evaluări corecte a pagubei.
Examinarea cuprinsului deciziei instanţei de apel conduce la concluzia că această hotărâre cuprinde motivele pe care se sprijină şi a fost dată cu aplicarea corectă a legii, astfel încât vor fi respinse ca nefondate recursurile exercitate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantul B.C.C. şi de pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor împotriva deciziei civile nr. 51 din 6 februarie 2008 a Curţii de Apel Craiova.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5907/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5730/2008. Civil. Drepturi băneşti. Recurs → |
|---|
