ICCJ. Decizia nr. 5730/2008. Civil. Drepturi băneşti. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5730
Dosar nr. 1191/86/2008
Şedinţa publică din 10 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele.
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Suceava, secţia civilă, la data de 7 martie 2008, reclamanţii A.V., ş.a., au chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Suceava, Ministerul Economiei şi Finanţelor şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, solicitând obligarea primilor trei pârâţi la plata diferenţei dintre salariul lor şi cel al procurorilor de la D.N.A. şi D.I.I.C.O.T. , începând cu luna aprilie 2006 până la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti, precum şi pentru viitor, actualizate la data plăţii efective.
S-a solicitat obligarea aceloraşi pârâţi să efectueze menţiunile corespunzătoare în carnetele de muncă, precum şi obligarea pârâtului Ministerul Economiei şi Finanţelor să aloce fondurile necesare achitării sumelor datorate
În motivarea acţiunii, reclamanţii, judecători la Curtea de Apel Suceava, au arătat că deşi scopul adoptării OUG nr. 27/2006 a fost eliminarea discriminărilor în domeniul salarizării magistraţilor, astfel cum rezultă din nota de expunere, prin această reglementare pârâtul Ministerul Justiţiei a promovat noi discriminări.
Astfel, deşi prin art. 2 şi art. 3 din OUG nr. 27/2006 sunt stabilite principiile care stau la baza sistemului de salarizare al judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de persoane din sistemul justiţiei, respectiv nivelul instanţelor şi parchetelor, funcţia deţinută şi vechimea în magistratură, prin dispoziţiile art. 11, s-a stabilit salarizarea procurorilor la nivelul funcţiilor corespunzătoare existente la nivelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, fiind în mod privilegiat eliminată corelaţia obligatorie dintre nivelul instanţelor sau parchetelor şi criteriul vechimii în muncă necesare accesului la respectivul nivel, stabilindu-se un sistem dublu de salarizare şi încălcându-se astfel principiul tratamentului egal în salarizare.
Prin întâmpinare, pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi Ministerul Economiei şi Finanţelor au invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.
Tribunalul Suceava, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 603 din 3 aprilie 2008, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâţii Ministerul Economiei şi Finanţelor şi (C.N.C.D.). Prin aceeaşi sentinţă, a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea reclamanţilor.
Pentru a hotărî astfel, în ce priveşte lipsa calităţii procesuale pasive a C.N.C.D., instanţa a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 21 din OG nr. 137/2000, persoana care se consideră discriminată poate formula cerere pentru acordarea de despăgubiri şi restabilirea situaţiei anterioare discriminării, judecarea urmând a avea loc cu citarea obligatorie a C.N.C.D. Ca atare, C.N.C.D. nu are calitatea de pârât în accepţiunea dispoziţiilor procedural civile, citarea sa în cauză fiind impusă de această dispoziţie legală.
Cu privire la excepţia invocată de pârâtul Ministerul Economiei şi Finanţelor, instanţa a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, acest minister ordonează acţiunile ce sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, neavând calitatea de ordonator de credite.
Pe fondul cauzei, s-a reţinut că, în considerarea condiţiilor specifice de numire, funcţionare şi eliberare din funcţie, dar şi a atribuţiilor diferite pe care le au anumite categorii de persoane, legiuitorul poate stabili drepturi diferite, fără ca prin aceasta să aducă atingere principiului egalităţii reglementat de art. 16 din Constituţie.
Împotriva sentinţei menţionate au declarat recurs în termen legal reclamanţii, criticând-o ca nelegală şi netemeinică pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că instanţa nu a analizat existenta discriminării în domeniul salarizării în raport de actele normative menţionate în acţiune.
Se mai critică faptul că procurorilor din D.N.A. şi D.I.I.C.O.T. le-a fost în mod privilegiat eliminată corelaţia obligatorie dintre criteriul nivelului instanţelor şi parchetelor şi criteriul vechimii necesare accesului la respectivul nivel, ceea ce a creat, sub aspectul nivelului de salarizare, un dublu sistem.
Prin încheierea nr. 937, dată în camera de consiliu la 24 iunie 2008, Curtea de Apel Suceava, secţia civilă, în baza dispoziţiilor OUG nr. 75/2008 a scos cauza de pe rol şi a înaintat-o spre competentă soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
In faza recursului nu s-au administrat probe noi.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea urmează să constate că recursul declarat de reclamanţi este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
OUG nr. 27/2006, aprobată prin Legea nr. 45/2007, prevede salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi a altor categorii de personal din cadrul justiţiei. Potrivit dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din acest act normativ, judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora au dreptul pentru activitatea desfăşurată la o indemnizaţie de încadrare brută lunară stabilită în raport cu nivelul instanţelor sau parchetelor, cu funcţia deţinută şi cu vechimea în magistratură, prevăzută de art. 68 din Legea nr. 303/2004, republicată, pe baza valorii de referinţă sectorială şi a coeficienţilor de multiplicare prevăzuţi în anexa care face parte din actul normativ menţionat.
La stabilirea coeficienţilor de multiplicare se au în vedere două criterii, respectiv gradul instanţei sau parchetului şi funcţia deţinută. Coeficientul de multiplicare, pe baza căruia se stabileşte indemnizaţia de încadrare bruta lunară a judecătorilor şi procurorilor, scade de la preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, respectiv procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie până la judecătorii, procurorii şi auditorii de justiţie cu 0-1 an vechime.
În raport de dispoziţiile art. 11 alin. (1) din OUG nr. 27/2006 şi de dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi (2) din OUG nr. 43/2002, D.N.A. şi D.I.I.C.O.T. sunt structuri cu personalitate juridică distinctă, iar procurorii din cadrul acestor structuri sunt salarizaţi potrivit nr. crt. 6-13, lit. A) din anexa la OG nr. 27/2006, în stabilirea indemnizaţiilor acestora avându-se în vedere criteriul naturii cauzelor pe care le instrumentează şi anume combaterea infracţiunilor de criminalitate organizată şi terorism, precum şi a corupţiei.
Corect a reţinut instanţa de fond că, în considerarea condiţiilor specifice de numire, funcţionare şi, mai ales, a atribuţiilor pe care le au diferite categorii de persoane, legiuitorul a stabilit drepturi diferite de care beneficiază acestea, drepturi care sunt indisolubil legate de rolul, răspunderea, complexitatea şi de privaţiunile inerente fiecărei funcţii în parte, fără ca prin aceasta să se aducă vreo atingere principiului egalităţii persoanelor în faţa legii şi a autorităţilor publice, garantat de art. 16 din Constituţie şi de reglementările internaţionale.
In ceea ce priveşte susţinerea recurenţilor în sensul că sunt încălcate dispoziţiile art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale care consacră principiul nediscrirninării, Înalta Curte reţine că, în conformitate cu jurisprudenţa europeană, acest articol nu are o existenţă independentă şi nu se poate, aşadar, reţine încălcarea sa decât dacă aceasta intervine în legătură cu un drept sau cu o libertate consacrate de textul Convenţiei. Având în vedere faptul că recurenţii nu au indicat care anume drept garantat de Convenţie consideră că este încălcat, este nemotivată critica privind încălcarea principiului nediscriminării prevăzut în această reglementare internaţională.
Pentru considerentele expuse, Curtea urmează să respingă recursul reclamanţilor ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii A.V., ş.a., împotriva sentinţei civile nr. 603 din 3 aprilie 2008 pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publica, astăzi 10 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5770/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5683/2008. Civil. Conflict de competenţă.... → |
|---|
